„Mulţumirea mea este că am rămas aici. Dacă mă plimbam dintr-o localitate în alta, necunoscând lumea suficient de bine, n-ar fi fost aşa… Am trăit aici, sunt laolaltă cu ei… E o satisfacţie. Ca şi cum aş fi de-a lor, nici nu se mai face vreo deosebire… Vedeţi dv., este nevoie de atât de puţin ca să ne simţim bine… Şi acest «atât de puţin» ne poate schimba viaţa…“ Despre mecanismele prin care satul românesc poate face ca drumul unui medic să nu mai aibă întoarcere, într-un reportaj de Iftimie Nesfântu. (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.