Viata Medicala - Saptamanal al personalului medico-sanitar

   Entităţi ale spiritului, vorbele sunt creaturi care trăiesc în ecosistemul cunoaşterii noastre. Fiecare cuvânt are un teritoriu semantic diferit, după domeniul pe care şi l-a adjudecat. Avem, astfel, cuvinte colocviale, concepte, noţiuni ştiinţifice, alcătuiri pentru pilde ori texte sacre, îmbinări metaforice pentru literatură etc. Ar fi, probabil, greşit să mutăm cuvintele din habitatul lor semantic cunoscut, în altul care le este străin, adică să folosim vorbe colocviale în textele conceptuale sau cuvinte biblice în discursuri ştiinţifice. De această părere dl dr. Grigore Buşoi, redactorul şef al Revistei Medicale Române se distanţează lingvistic cu originalitate. Perforând în numeroase locuri armura breslei medicale, dsa favorizează apariţia unor breşe prin care pătrunde, cu forţa unei inundaţii, graiul românesc tradiţional, cu rădăcini adânc înfipte în textele ortodoxe din secolele XVII şi XVIII. Ca în toate editorialele de până acum, şi în cel din REVISTA MEDICALĂ ROMĂNĂ nr. 3/2011 ne întâlnim cu un discurs neobişnuit, în care termenii medicali sunt aşezaţi cot la cot cu mostre de arheologie lingvistică românească. Foarte adevărat este faptul că în acest fel lexicului medical i se administrează o perfuzie care reanimă limbajul de lemn (există şi în comunicările ştiinţifice aşa ceva) sau sintagmele învechite prin uz şi abuz. Uneori însă, analogiile sunt procustiene şi excesul de românism deteriorează seriozitatea înţelegerii. Oricum, recunoaştem în editorialul La o aniversare: lecţia cuvintelor un număr impresionant de trimiteri către cele mai importante teritorii ale culturii.

   Dacă editorialul este aşa, nu ne mirăm că şi celelalte articole din sumar ne fac să navigăm pe multe din meridianele cognitive. De exemplu, referatul general Abordarea problematicii adolescentului în terapia de familie (dr. Maria Silvia Trandafir) reflectă o viziune de ansamblu, fără a fi tributar vreunei şcoli psihoterapeutice, pentru că nu se bazează pe o doctrină anume. Este însă cuprinzător şi constituie un material informativ util pentru cei interesaţi în domeniu. Tot în direcţia psihologică ne conduce expunerea în limba engleză: Psychological features associated with lower urinary disorders (dr. Dorin Dragoş, dr. Maria Daniela Tănăsescu). La completarea educaţiei noastre medicale continue ne ajută articolele Aspectele clinice ale bolii parodontale la pacienţii cu diabet zaharat (dr. Mădălina Olteanu şi colab.) şi Suicid matern: consecinţe practice pentru prevenţie (conf. dr. Lorant I. Hecser şi colab.). Diversitatea sumarului revistei este demonstrată nu numai de următoarele trei articole, în care sunt prezentate probleme de diagnostic, ci şi de alte două, în care se discută cele de tratament. Clinica mai este prezentă şi sub forma studiului de caz.

   Cu siguranţă, nu numai educaţia noastră medicală este îmbogăţită de lectura acestui număr de revistă, ci şi înclinarea atât de firească a medicilor către filosofie. Aceasta pentru că personalitatea care îmbină atât de erudit cele două domenii, dr. Mihai C. Teodorescu, publică o prelegere despre Metafizica moralităţii creştine.

   Ceea ce realizează dl dr. Grigore Buşoi, de două decenii, prin revista pe care o conduce, se numeşte principium individuationis, susţinut de Carl Gustav Jung. În legătură cu o discuţie despre pleroma, el arăta că „natura noastră este diferenţiere… Dacă nu diferenţiem, atunci ajungem undeva dincolo de propria noastră natură şi cădem în nediferenţiere, care este cealaltă proprietate a pleromei“. Repetând, se poate susţine că Revista Medicală Română contribuie la individuaţia noastră ca medici, promovând procesul de diferenţiere.