resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Dermatita de contact la henna

Autor: Dr. Ovidiu BERGHI | 28 Februarie 2014
Dermatita de contact la henna
   Henna este pudra obţinută în urma uscării frunzelor arbustului peren Lawsonia inermis, membru al familiei Lythraceae (1, 2). Planta prosperă în climate aride, cele mai importante ţări producătoare fiind Arabia Saudită, Iran, Sri Lanka, Egipt şi Sudan (1). Henna a fost utilizată ca vopsea pentru piele, păr şi unghii de mai mult de patru milenii, ca expresie a artei corporale, în special în culturile islamică şi hindusă, în lumea arabă, Africa şi India (1). A fost, de asemenea, folosită în practica medicală tradiţională, datorită proprietăţilor astringente, antiseptice şi cicatrizante (2).
   Tatuajul cu henna este realizat prin aplicarea unei paste direct pe piele, produsă prin adăugarea de apă sau uleiuri la praful de henna sau pe frunze proaspete. La această pastă se pot adăuga, în funcţie de zona geografică şi de preferinţele „artistului“, uleiuri esenţiale (de lămâie, eucalipt, cuişoare), praf din frunzele plantei de indigo, ulei de muştar, zahăr, nucă de cocos, concentrate de tanin, praf de cărbune, răşini, pudră de cafea, PPD (parafenilen-diamină), alte ingrediente necunoscute (1). Această pastă este aplicată direct pe piele, unde rămâne de la 30 de minute până la două-şase ore, permiţând colorantului din pastă să pătrundă în piele. Cu cât mai lungă este expunerea, cu atât culoarea pielii va fi mai închisă.
   Pasta uscată este apoi îndepărtată şi lasă în urmă o coloraţie portocalie, care se va închide la culoare în două-patru zile. Tatuajele temporare cu henna durează între două şi şase săptămâni, până la exfolierea stratului exterior al pielii; intervalul depinde de tipul pielii, de expunerea solară, de aria de aplicare sau de frecvenţa îmbăierilor (1). Acest tip de henna poartă denumirea de henna roşie.
   În ultimele decenii, în Europa şi America de Nord, a apărut o nouă modă de aplicare a hennei, aşa-numitul „tatuaj temporar cu henna neagră“, în special la copii, adolescenţi şi adulţii tineri. Henna neagră este o combinaţie de henna naturală şi PPD, un sensibilizant extrem de potent şi una dintre principalele substanţe responsabile de apariţia dermatitei alergice de contact (1, 4).
   Henna roşie izolată este relativ sigură, cu puţine rapoarte despre reacţii alergice de contact, în pofida folosirii extensive. Se estimează că jumătate din populaţia Indiei a fost expusă la henna pe parcursul vieţii, apreciindu-se astfel că potenţialul de sensibilizare este extrem de mic. Reacţiile au fost atribuite compusului lawsone (9), unor uleiuri esenţiale (Mahalabyia) sau au rămas necunoscute. Au fost descrise 19 cazuri de alergie de contact, de-a lungul timpului, în literatura de specialitate. Un efect secundar al aplicării topice a hennei este reprezentată de hemoliza ameninţătoare de viaţă, la copiii cu deficienţă de glucozo-6 fosfat-dehidrogenază (G6PD), din cauza structurii şi a potenţialului redox al substanţei lawsone, care poate oxida G6PD.
   Henna neagră – combinaţia dintre henna roşie şi PPD (7) – nu există natural, iar anumite preparate chiar nu conţin deloc henna. PPD este adăugat pentru a accelera procesul de vopsire şi uscare a pielii, de intensificare a culorii şi de creştere a duratei de existenţă a tatuajului. Aceste tatuaje colorează pielea în negru şi dau aspectul unui tatuaj autentic. Tatuajele cu henna neagră sunt disponibile global, persistă câteva săptămâni şi oferă o alternativă convenabilă, autolimitată, pentru tatuajele permanente. Procedura este aplicată cu
Publicitate
pensule, nefiind implicată penetrarea pielii, astfel neexistând posibilitatea transmiterii parenterale de agenţi infecţioşi. Materialele folosite pentru henna neagră sunt prezentate ca „naturale“ şi, prin urmare, „sigure“, mulţi părinţi necunoscând potenţialul risc la care îşi expun copiii.
   Dintre pacienţi, cei mai mulţi devin sensibilizaţi de la tatuajul propriu-zis. Perioada de incubaţie (timpul dintre aplicarea tatuajului şi primele semne de dermatită) este, de obicei, de 8–14 zile, dar, în multe situaţii, mai ales la copii, poate fi de doar patru-şapte zile. Acest lucru este explicat de potenţialul de sensibilizare extrem de ridicat al PPD. Grupul de cercetare german asupra dermatitei de contact a stabilit că o concentraţie de PPD de 1% este suficientă pentru a determina un răspuns pozitiv la testarea cutanată alergologică patch. Preparatele comerciale conţin între 6 şi 27% PPD, în funcţie de ţara în care au fost produse, respectiv analizate. Concentraţia mare de PPD, durata lungă a contactului, prezenţa posibilă a altor solvenţi în soluţia de tatuaj, lipsa unui agent antioxidant vor creşte riscul de sensibilizare.
    Dermatita de contact alergică provocată de tatuajul cu henna poate apărea şi la pacienţi deja sensibilizaţi la PPD sau la substanţe chimice înrudite, în urma unor tatuaje anterioare, prin expunere profesională sau din cauza coloranţilor de păr (3). În astfel de situaţii, reacţia alergică apare în una-două zile.
   Aminele aromatice au fost identificate, în unele studii, ca fiind implicate în producerea dermatitei, dar aceste observaţii necesită investigaţii mai amănunţite, dată fiind prezenţa concomitentă a PPD în produsele respective.
   Tablou clinic. Primele semne apar în decurs de una-trei zile la pacienţii deja sensibilizaţi şi în 10–14 zile la pacienţii care devin sensibilizaţi prin respectivul tatuaj. Majoritatea pacienţilor (peste 80%) prezintă tabloul clinic caracteristic al dermatitei de contact alergice: eritem, edem, papule şi vezicule. Dermatita este limitată la locul tatuajului şi prezintă modelul geometric al acestuia (2, 6, 10). În rare cazuri, dermatita se poate generaliza şi se acompaniază cu manifestări sistemice (febră, adenopatii). Erupţia dispare în câteva săptămâni, inclusiv sub tratament cortizonic (topic şi oral). La copii, hipopigmentarea posttatuaj este frecventă (8) şi poate dura luni de zile, în anumite situaţii fiind chiar permanentă; a fost observată inclusiv depigmentarea. La adolescenţi şi adulţi, a fost observată frecvent hiperpig­mentarea, în special la cei cu tipurile 3 şi 4 de piele; durata acesteia poate depăşi şase luni.
   Pacienţii sensibilizaţi la PPD prin intermediul tatuajelor cu henna pot dezvolta reacţii alergice la folosirea ulterioară de vopseluri pentru păr, gene, pleoape. Anumite meserii în care există contact frecvent cu PPD pot fi periculoase pentru pacienţii sensibilizaţi: vopsitori, blănari, coafeze, lucrători comerciali în magazine de pantofi, muncitori în industriile producătoare de haine, cauciuc şi pielărie.
   Diagnosticul se realizează relativ uşor, pe baza aspectului clinic şi a testării cutanate alergologice patch pozitive la PPD. Concentraţia de început, dat fiind potenţialul de sensibilizare mare al PPD, este de 0,01%, suficientă pentru a provoca o reacţie pozitivă la indivizii înalt sensibilizaţi, putând fi apoi crescută la 0,1% sau chiar la 1%, pentru a acoperi tot spectrul de sensibilizare. Henna naturală, nealterată poate fi folosită la testare atunci când este disponibilă.
   Studii efectuate în vestul Europei au relevat că, în Marea Britanie, aproximativ 7% din adulţi şi 14% dintre copii au avut cel puţin un tatuaj temporar cu henna neagră în viaţa lor, în vreme ce în Danemarca, în această situaţie sunt aproximativ 18% din adulţi.
   Utilizarea în creştere a tatuajelor cu henna neagră şi absenţa controlului legal asupra practicilor de tatuaj va conduce la creşterea cazurilor de sensibilizare la PPD. Tatuajele cu henna ar trebui controlate cu stricteţe de autorităţile de sănătate publică, iar consumatorii – adulţii sau părinţii copiilor – ar trebui informaţi despre potenţialul pericol al acestui tip de activitate recreaţională (11). Tatuajele cu henna neagră sunt riscante pentru sănătate şi utilizarea lor ar trebui puternic descurajată.
 
Nota de subsol
Bibliografie
1. de Groot AC. Side-effects of henna and semi-permanent „black henna“ tattoos: a full review. Contact Dermatitis. 2013 Jul;69(1):1-25
2. Bourra H, Hassam B. Eczéma de contact après tatouage au henné noir. Pan Afr Med J. 2013 Apr 20;14:154
3. Søsted H1, Rustemeyer T, Gonçalo M, Bruze M, Goossens A, Giménez-Arnau AM, Le Coz CJ, White IR, Diepgen TL, Andersen KE, Agner T, Maibach H, Menné T, Johansen JD. Contact allergy to common ingredients in hair dyes. Contact Dermatitis. 2013 Jul;69(1):32-9
4. Lilly E, Kundu RV. Dermatoses secondary to Asian cultural practices. Int J Dermatol. 2012 Apr;51(4):372-9
5. Kind F, Scherer K, Bircher AJ. Contact dermatitis to para-phenylenediamine in hair dye following sensitization to black henna tattoos – an ongoing problem. J Dtsch Dermatol Ges. 2012 Aug;10(8):572-8
6. Najem N, Bagher Zadeh V. Allergic contact dermatitis to black henna. Acta Dermatovenerol Alp Panonica Adriat. 2011 Jun;20(2):87-8
7. Almeida Borrego L, Pulido-Melián E, González-Díaz O. Quantification of p-phenylenediamine and 2-hydroxy-1,4-naphthoquinone in henna tattoos. Contact Dermatitis. 2012 Jan;66(1):33-7
8. Sánchez Moya AI1, Gatica ME, García Almagro D, Larralde M. Allergic contact dermatitis for temporary „black henna“ tattoos. Arch Argent Pediatr. 2010 Aug;108(4):e96-9
9. Polat M, Dikilitaş M, Oztaş P, Alli N. Allergic contact dermatitis to pure henna. Dermatol Online J. 2009 Jan 15;15(1):15
10. Evans CC, Fleming JD. Images in clinical medicine. Allergic contact dermatitis from a henna tattoo. N Engl J Med. 2008 Aug 7;359(6):627
11. Jacob SE, Zapolanski T, Chayavichitsilp P, Connelly EA, Eichenfield LF. p-Phenylenediamine in black henna tattoos: a practice in need of policy in children. Arch Pediatr Adolesc Med. 2008 Aug;162(8):790-2
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală