resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

De două ori Requiem

Autor: Anca FLOREA | 21 Aprilie 2017
     Una dintre cele mai spectaculoase și impresionante lucrări de factură religioasă – „Requiem” de Verdi – a fost programată, deloc întâmplător, în apropierea Sărbătorilor pascale, în stagiunea Orchestrei Naționale Radio. Dirijorul fraco-algeriano-german Julien Salemkour a preluat bagheta în locul anunțatului Cristian Măcelaru, păstrând însă structura cvartetului vocal notat inițial. Chiar dacă Orchestra și Corul – pregătit de Ciprian Țuțu – s-au auzit bine, echilibrat și dens, cu momente de reală frumusețe sonoră, tempourile și concepția de ansamblu a oaspetelui au determinat mai curând o versiune festivistă, departe de încărcătura de rugă, de reculegere profundă pe care ar fi trebuit să o contureze. A fost, pur și simplu, o partitură vocal-simfonică și... atât.
     Soliștii au evoluat destul de diferențiat, soprana Irina Iordăchescu abordând o țesătură care nu o avantajează, reușind să parcurgă îngrijit scriitura solicitantă, dar cu acut destul de forțat și grave de asemenea. Mezzosoprana Aura Twarowska a fost singura care a excelat în cântul nu doar calitativ, ci și adecvat liniei și expresivității cerute de muzică și mai ales de text, punându-și în valoare glasul încărcat, vibrant și strălucitor. Tenorul Cosmin Ifrim a abordat la rândul său o lucrare care nu se potrivește vocii sale lirice, dar l-a avantajat totuși faptul că se desfășoară prioritar în registrul mediu, ceea ce i-a asigurat un anume echilibru al discursului, în timp ce basul Marius Boloș a susținut cu acuratețe intervențiile ample și foarte ofertante. La final, o sală aproape plină a aplaudat îndelung, dar ceva
Publicitate
a lipsit, totuși.
     Din dorința de a prezenta, în Joia Mare, aceeași lucrare cu multiple conotații spirituale, cu numeroase secțiuni ce par decupate din opere celebre, dirijorul Marcello Mottadelli a propus, la Opera Națională, o versiune interpretativă despre care se spera că va fi un eveniment. Din păcate, din distribuția internațională pe care a conceput-o, înlocuirile succesive au făcut ca singurul invitat din străinătate să rămână excelentul bas georgian Ramaz Chikviladze, a cărui voce amplă, generoasă și caldă are și masivitatea și rotunjimea necesară pentru a conferi anvergura necesară. Din fericire, și mezzosoprana Maria Jinga beneficiază de un glas superb și de știința de a interpreta astfel de partituri, cu o frazare, expresivitate și înțelegere a conținutului ideatic cu totul speciale. În ultima clipă a fost solicitat tenorul clujean Marius Budoiu, înlocuind solistul italian anunțat și având, la rândul său, experiență îndelungată în abordarea unor creații de asemenea factură, adaptându-se rapid unor astfel de intrări neprevăzute în echipă. Iar soprana Sorina Munteanu a cântat anterior în opusul verdian cu performanțe unanim apreciate, ceea ce s-a sperat să se petreacă și în acea seară. Din păcate, a fost greu de realizat o omogenizare în astfel de condiții, iar opțiunea dirijorului pentru mișcarea alertă, în special în secțiunile corale, le-a văduvit tocmai de grandoarea sau introspecția gândită de autor. Cu toate astea, ansamblul – avându-l ca maestru de cor pe Daniel Jinga – a demonstrat capacitatea de a se plia pe orice solicitări dirijorale. La fel se poate afirma și despre orchestră, obișnuită cu baghete și concepții diverse de „traducere” a paginilor muzicale înscrise pe portativ.
     Pe de altă parte și cel puțin ciudat: Deși era menționat faptul că acel concert urma să fie dedicat comemorării maestrului de cor Stelian Olariu – stins din viață în urmă cu câteva luni, după ce s-a aflat la conducerea corului timp de mai bine de 55 de ani –, în programul de sală nu s-a scris niciun cuvânt despre personalitatea și activitatea sa prodigioasă, ba chiar nici nu s-a precizat că a fost maestru de cor. Păcat!
     Și astfel, o creație ce se numără printre cele mai impresionante și îndrăgite de public, a fost cântată de două ori în doar câteva zile, oferind variante interpretative cam departe de așteptări. Cu siguranță, melomanii s-au consolat ulterior ascultând, la Mezzo tv, o excepțională tălmăcire a aceluiași Requiem de Verdi.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală