resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Dan Setlacec

Autor: Dr. Gabriel DIACONU | 18 Iulie 2014
Dan Setlacec
Rând pe rând, în timpul facultăţii, idolii mei au murit până n-a mai rămas (aproape) niciunul. Au căzut ca Icar în mizerie din poziţia de autoritate cu care fuseseră investiţi de mintea mea de cirac. Numele nu le voi spune. Pe multe am ales, sanitar, să le uit. Mai bine să nu mai ştii de oamenii ale căror păcate a trebuit să le speli din mintea ta ca să poţi persevera în ce ai ales să faci.
Nu mă refer la medicina pe care am învăţat-o de la ei. Pentru asta păstrez onoare în suflet tuturor şi fiecăruia. Dar boala lor morală n-am vrut să o iau asupra mea. Idolii mei au murit şi aştept învierea morţilor. Pentru că, şi acesta este un adevăr dur, suntem loviţi de o molimă. Molima medicinii româneşti nu are în spate vreo ideologie. Gheena noastră are în spate doar oameni. Oameni care au statuat un fel de a-şi face meseria cu aroganţă pur narcisistă, cu muşcatul la os al vecinului şi cu ipocrizia falsei ascensiuni. Lupi în blană de oaie. Glodul din sufletul lor a fost şi-a rămas un morb pe care caut să-l arunc cât mai departe. Şi nu există alt antibiotic pentru el decât rândurile pe care le scriu şi povestirile pe care le puteţi citi în paginile următoare.
Să zici că România, azi, nu mai are medici buni ar fi o blasfemie. Să zici că nu mai există, azi, nume ca ale unui Setlacec, Agrippa Ionescu, Pesamosca, Gavriliu şi alţii, şi alţii ar fi dovada unei naive imbecilităţi. Astfel de oameni sunt puncte de lumină într-o orbitoare mediocritate poleită cu doctorate luate la Mobut
Publicitate
u, funcţii luate la Barbut(u) şi, carnavalesc, pe cât de bârfite în breaslă, pe-atât de necontestate. E ca şi cum am suferi de-o bizară ciupercă pe care, din ruşine pastorală, refuzăm s-o ducem la doctor (culmea!) în timp ce ne scărpinăm, când nu ne vede careva, cu violenţă şi vinovăţie. Când au fost arestaţi doctorii de la Spitalul de Arşi, un coleg şi fost student al meu, care acum lucrează în Germania, citind ce scriam despre situaţie, mi-a scris exasperat: „şi acum ai să-i aperi? Te înţeleg, breasla e breaslă, dar chiar şi pe ei?“. Şi mă gândesc la frumuseţea predicii de pe munte a lui Iisus şi la fragmentul „să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare“.
Medicina mea e o meserie sfântă, iar confraţi de-ai mei au dat-o la câini. Medicina mea e mărgăritar. Colegi ai mei au aruncat-o înaintea porcilor. Voi de ce credeţi că au plecat aproape jumătate dintre noi, mai ales tinerii, mai ales capabilii, mai ales dornicii? Pentru că era sărăcie? Pentru că muream? Nu. Pentru că ei, pentru că alţii au ştiut să păstreze moştenirea lor, şcoala medicală românească, numele înaintaşilor şi linia regală a sănătăţii de la întâile ei descălecări.
Ce facem noi astăzi, cu această colecţie de povestiri despre profesorul Dan Setlacec şi altele care vor urma, este deshumarea unor valori aruncate la groapa comună în timp ce pe soclul titanilor au urcat măscărici. Şoptit, e slovă unanimă. Rostit în voce tare, puţini o spunem răspicat.
Ultimii bătrâni pe care-i mai avem de Doamne-ajută se duc în tăcere şi, deja de ani de zile, pe locul lor urcă noii ciocoi ai politichiei medicale. Înşelaţi ne-am lăsat, otrăviţi ne-am lăsat şi în cot a ajuns să ne doară de menirea noastră. Ca să supravieţuim trebuie să păstrăm ce au făcut Davila şi Cantacuzino, Marinescu şi Minovici, Protici, Paulescu şi Parhon, Arseni, Setlacec şi Pesamosca, şi câţi şi mai câţi – iertat să-mi fie dacă n-am să-i numesc. Ei sunt Profesorii şi învierea lor o aştept.
Există un „mai departe“ care va merge cu noi sau fără noi. Nu grija bolnavului. Va exista mereu un om să aibă grijă de-un bolnav. Dar şcoala medicală? Tradiţia? Câţi chirurgi vor spune mâine numele înaintaşului lor? Dar cardiologi? Psihiatri? În agitaţia puerilă a istoriei recente ne-am terfelit în timp ce ni s-au stins luminile minţii. Să ne aprindă, vă rog, cineva o lumânare.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală