resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Cursă cu frâna de mână trasă

Autor: Conf. dr. Horia BUMBEA | 8 Iunie 2018
    Vă mărturiseam într-un editorial că atunci când am început activitatea ca medic, la câțiva ani după Revoluție, condiția doctorului român era destul de dificilă. Acesta profesa într-un sistem medical care din start îl punea în postura de a accepta compromisurile, ca să „se descurce” într-o societate care păstra încă mentalitatea clasei muncitoare, ce susținea intelectualii și profesioniștii care „îndrăzneau” să termine o facultate.
    Poate pentru a menține un standard social al activității medicului, sistemul medical își conservase o mentalitate și mai veche, aceea a imaginii de stăpân absolut al factorilor de decizie pe linie administrativă, inclusiv al șefului de secție de spital, care se răsfrângea și asupra celorlalți medici din subordine și probabil că impunea un oarecare respect din partea pacienților față de medici.
    Așa cum, după 45 de ani de comunism, nici societatea românească nu și-a revenit, mi-e teamă că ar trebui să considerăm că recuperarea societății noastre va urma același curs al recuperării medicale, aceste metehne persistând în sistemul medical. Totuși, acum situația s-a schimbat considerabil, libertatea de mișcare a medicilor este totală și majoritatea medicilor tineri sau chiar mai experimentați au ales să părăsească sistemul medical public, fie pentru a profesa în sistemul privat, fie pentru a profesa într-o altă țară cu un sistem medical mai evoluat.
    Se vorbește de multe ori de lipsurile sistemului medical românesc, se promovează îngrijirile medicale din alte țări europene, însă nu prea se amintesc realizările sistemului nostru de sănătate. Dacă este să compar, la un sfert de secol, medicina românească, trebuie să constat că posibilitățile de tratament și chiar de îngrijire a pacienților s-au schimbat foarte mult, inclusiv în sistemul public.
    În perioada de început a activității mele, multe dintre țintele terapeutice erau limitate, de cele mai multe ori fiind vorba eventual de o amel
Publicitate
iorare a stării de sănătate. În prezent, timpul de reacție este mult mai scurt, sunt disponibile proceduri de intervenție rapidă, cu mijloace minim invazive, explorări imagistice disponibile pe scară largă și în urgențe. De asemenea, putem vorbi în această perioadă de introducerea unor noi terapii într-un timp relativ nu prea mare de la apariția lor la nivel mondial. Acest trend nu este doar recent, îl putem observa încă de la începutul mileniului, România fiind printre primele țări care au introdus moleculele inovative în tratamentul cancerului, la scurt timp după apariția inhibitorilor de tirozin-kinază ca terapie țintită molecular. În 2001, pacienții români cu leucemie mieloidă cronică primeau acest tratament, care a schimbat semnificativ o boală letală de cele mai multe ori într-o boală cronică, cu supraviețuire similară cu populația generală.
    De câțiva ani, asistăm la vindecarea pacienților cu hepatită cu tratament „interferon-free”. Moleculele inovative apărute în ultima vreme sunt introduse treptat și ne permit în prezent să obținem răspunsuri terapeutice de nesperat în trecut, iar în scurt timp se pare că vor fi disponibile inclusiv tratamente de terapie celulară.
    O mare parte a acestor realizări au implicat și societatea civilă, chiar prin asociații de pacienți, care în trecut nu existau în peisajul medical românesc. Sigur, așteptările sunt din ce în ce mai mari, ca și costurile, și ne dorim ca noile terapii să fie disponibile imediat. Întârzierile sunt generate și de schimbarea greoaie a instituțiilor și chiar a cadrului legal. Este greu să câștigi cursa, dacă mergi cu frâna de mână trasă. De exemplu, accesul la trialuri clinice, care în alte țări chiar vecine este mult mai rapid, este în continuare extrem de lent în România, ceea ce face ca foarte puțini pacienți să fie înrolați, respectiv să aibă acces la noile terapii.
    Procesul greoi de inițiere a studiilor clinice este împovărat mai nou și de cerințe, acreditări care nu sunt necesare în alte țări, dar și de potențiale conflicte de interese care exclud profesioniștii din această activitate. Mentalitatea de experiment a rămas încă în societatea noastră, alimentată de mass-media în „goana după vrăjitoare”, deși trialul clinic este opțiune terapeutică în ghidurile internaționale de tratament.
    Îl ascultam ieri pe ambasadorul Danemarcei, care, cu ocazia zilei naționale a țării sale, amintea de contribuția industriei farmaceutice la îmbunătățirea sistemului medical danez prin suportul economic pe care îl aduce țării sale și prin promovarea cercetării medicale. Cred că este timpul ca și România să înțeleagă faptul că are de câștigat prin facilitarea dezvoltării de trialuri clinice atât economic, dar și prin creșterea ofertei terapeutice moderne pentru pacienți.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală