Radio România. „Un radio în culori“ – Radio 3 net „Florian Pittiş“. Emisiuni în direct, de urmărit pe internet, cu imaginea jurnaliştilor cu tot… Site dinamic, bogat, actualizat prompt (în zilele de lucru; dar când l-am testat era duminică). Emisiuni de mare valoare arhivate. Teatru. Muzică. Tinereţe. E duminică la prânz. Se încheie o emisiune live cu Maria Isopescu – faţă rotundă, blândă, zâmbitoare, strungăreaţă, profil interesant. Muzică. Între timp, s-a făcut seară. Tot duminică. Tot muzică. „Fallin’ in blue“ cu Cristina Stoian. Ochelaristă, tânără, tunsă scurt. Vorbeşte cu şi fără microfon, cu şi fără cască. Cu colegii de studio, cu fanii, pe chat. Adi e şi el acolo, într-un cadru mai mic. Pulover alb cu dungi gri aşezate transversal şi cu o dungă roşie. Ea, în studio, înconjurată de aparatură adecvată; el, într-un fel de anexă, o imagine mai mică, mai coborâtă, proiectată pe un dulap cu haine. Din pricină că sunt prea aproape de cameră, mâinile Cristinei par cu două numere mai mari. Muzica se aude bine. Mai puţin bine se aud glasurile lor. Parcă ar vorbi din peşteră. Ei înşişi nu bagă în seamă diferenţele. Parcă le-ar părea bine că nu ies în evidenţă, că pe alocuri nici nu se aud. Glasurile n-au destul aplomb, nici destulă căldură umană. Eforturile predecesorilor de a stăpâni microfonul lipsesc. Sunt simpatici, dar cu o personalitate timidă. Uneori trebuie să înveţi cine eşti. Ai nevoie de cine
va care să scoată campionul din tine. Pare că nici strălucirea textului rostit nu-i interesează. „O ultimă sărbătorită pe care o s-o pomenim de astăzi“ – spune Cristina, când ar putea să evite cuvinte ca „ultimă“ sau „pomenim“. Poziţia ei faţă de microfon e abătută. În timp ce se transmite muzică, vorbeşte, gesticulează, nu se aude, fireşte nimic, dar se vede şi… parcă n-ar strica un pic de fereală… Strânge din umeri. Ceva o nemulţumeşte? Muzica? Colegii? Îşi trece mâinile prin păr, se autociufuleşte. Râde, ridică pumnii strânşi, apoi lucrează cu mâinile aproape de cameră şi mâinile ei sunt iar cu două numere mai mari. În final, Adi cel din dulap îşi îndeamnă, optimist, ascultătorii: „Să le luăm pe toate cu capul sus!“ iar Cristina, cea înconjurată de aparatură modernă, reaminteşte: „Şi să nu uitaţi să fiţi buni!“. Urmează anunţ de post în limba engleză. Muzică de toate felurile. Nu doar în engleză. Anunţ de post în limba engleză. Cântece în spaniolă. O campanie Radio România şi TVR: „Cum redai speranţa unor oameni care şi-au pierdut-o?“ (Nu ne spun cum).
Altă fată apare în studio. Tunsoare medie. S-a lăsat de fumat. Va prezenta muzică dar şi „câteva ştiruţe (se poartă minimalizări!) din lumea latino“. Poartă un tricou verzuliu cremos pe care scrie „Los Angeles“, cu câteva cifre înşirate dedesubt (o înmatriculare, ceva) şi cu un gigantic „USA“, ca un total general. Crăvăţică (!) roşie, cu două urechiuşe (!) scurte. Muzică. Vorbeşte cu cineva fără microfonul de emisie dar pune mâinile la gură. Aha, e July şi vorbeşte pe chat. Alain Delon va scoate la licitaţie colecţia sa de vinuri – spune dânsa cuiva. Pe chat se vorbeşte (putem citi unele ultime replici) despre vin, bere, whisky fără alcool, şi despre ex-exponatul lui Terente de la medicina legală. O „burtieră“ cu numele unui interpret, sub formă de flacără, maschează o vreme promoul pentru Los Angeles de pe tricoul prezentatoarei. Anunţ de post în limba engleză. Apoi promo audio pentru „Un thriller: Trecutul şi viitorul în culori întunecate. Singura emisiune dedicată celor cu multiple tulburări afective. Acum şi pe DVD“. Reclamă pentru o editură: „Cititul nu dăunează sănătăţii!“ Niciun îndrumător pentru imagine – la propriu şi la figurat – nu le-ar dăuna tinerilor entuziaşti de la Radio 3 net… Anunţ de post în limba engleză.
RSS
ISSN 1583-8862
