resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Cine tratează durerea?

Autor: Prof. dr. Ostin C. MUNGIU | 5 Ianuarie 2018

Ostin C. Mungiu este profesor universitar, medic primar farmacologie clinică și explorări funcționale, cu competență în terapia durerii. A fost președintele Asociației Române pentru Studiul Durerii și este președintele Asociației de Algeziologie din România.
A fost consilier pentru European Federation of IASP Chapters (EFIC). Director fondator al Centrului pentru Studiul și Terapia Durerii din cadrul UMF „Gr. T. Popa” Iași.

 

 

     În principiu, tot personalul medical și paramedical capătă cunoștințe elementare de terapie a durerii, cel puțin pentru durerile ușoare sau moderate. Când însă este vorba de dureri puternice, cum ar fi cele din timpul actului operator sau durerile cronice severe, lucrurile se complică. În primul tip de dureri, cei mai utili sunt specialiștii anesteziologi, pentru care de mulți ani deja există o spe­cia­litate cu un prestigiu bine definit. În cel de al doilea caz, al durerilor cronice severe, care pot apărea într-o multitudine de afecțiuni și care devin o boală în sine, s-a simțit nevoia unei intervenții interdisciplinare, care, în majoritatea țărilor civilizate este realizată de specialiști în terapia durerii.
     Dacă ne uităm la curricula universitară, observăm că studentul medicinist învață despre căile durerii, la anatomie, în primul an, succint despre transmiterea influxului dureros prin anul al doilea, despre tipurile de durere ca simptome ale diferitelor boli în anii trei, patru și cinci, iar despre analgezice undeva prin anul al treilea. Nu suntem atât de naivi să credem că studenții pot păstra în memorie, de la an la an, cunoștințele primite, astfel încât să-și facă o imagine integrativă asupra diagnosticului (mai ales a diagnosticului diferențial) și a managementului complex a diferitelor tipuri de durere. Această discrepanță a fost observată și de alți universitari din țările dezvoltate. Din această cauză s-a ajuns la un consens în lumea medicală, încă de acum patru decenii, privitor la necesitatea integrării cunoștințelor despre durere, atât la nivel universitar, cât și la nivel postuniversitar. La nivel universitar, s-a considerat necesar ca într-unul din anii terminali să se introducă un curs integrat despre diagnosticul și terapia durerii, astfel încât cunoștințele risipite (și în parte uitate) de-a lungul primilor ani de medicină să poată fi predate unitar – pentru ca, atunci când termină facultatea, un medic să poată deosebi o durere nociceptivă de una non-nociceptivă, pentru a putea trata formele ușoare și moderate sau a direcționa pacientul către un specialist adecvat.
     Am fost martor și participant (în calitate de consilier european), timp de aproape un deceniu, la dezbateri aprinse în consiliul EFIC pe tema educației, în privința diagnosticului și terapiei durerii. În Europa, cel mai avansat învățământ de algeziologie este în Italia, Germania, Marea Britanie, Franța, Israel și țările scandinave. Fie că se numesc terapeuți ai durerii sau algeziologi, acești specialiști provin nu numai dintre anesteziști, ci și din alte specialități (neurologi, reumatologi, farmacologi clinicieni, specialiști în paliație, chirurgi, interniști, obstetricieni etc.). Odată formați, ei vor lucra în secții, clinici sau spitale
Publicitate
destinate terapiei durerilor cronice. Pacienții din aceste secții sunt, de regulă, cei care, prin natura durerii lor, depășesc o specialitate strictă sau au epuizat mijloacele terapeutice pentru boala de bază, rămânând doar să-și trateze durerile severe. Chiar și medicul algeziolog, în unele țări, este asistat de o echipă în care sunt prezenți, după caz, psihiatri sau psihologi, kinetoterapeuți, fizio­terapeuți, farmacologi de clinică etc.
     În țara noastră, după înființarea Asociației Române pentru Studiul Durerii, s-au realizat sporadic cursuri postuniversitare de actualități în terapia durerii și apoi a fost aprobată o competență de terapia durerii, care se desfășura (destul de formal) la București. Absolvenții acestor cursuri, de regulă medici de medicină generală, în multe cazuri nu devin adevărați algeziologi, ci doar își mai bifează o steluță pe cartea de vizită a cabinetului particular.
     Ca urmare a acestei stări de fapt și ținând seama de experiența colegilor din Europa de Vest, am inițiat la Facultatea de Medicină din Iași introducerea unui curs de algeziologie. Acest curs universitar a fost inaugurat în 1997, când algeziologia a devenit disciplină opțională, mai întâi la Facultatea de Medicină și apoi și la Facultatea de Medicină Dentară a UMF „Grigore T. Popa” Iași. Cu mici variații, cursul s-a menținut în curricula universitară a facultăților până în zilele noastre.
     În anii următori, algeziologia a fost introdusă și la nivel postuniversitar sub formă de masterate, la Facultatea de Medicină din Iași și la secția de kinetoterapie a Universității „V. Alecsandri” din Bacău. La secția de kinetoterapie a Facultății de Educație Fizică și Sport, a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cunoștințele despre durere au fost predate inițial sub denumirea de algeziologie, iar ulterior, prin contopirea disciplinelor, cursul s-a numit Farmacologie și terapia durerii.
     Pentru pregătirea masteranzilor în terapia durerii, de mare utilitate s-a dovedit a fi Centrul pentru Studiul și Terapia Durerii (cu finanțare de la Banca Mondială), cu sectoarele sale preclinic și clinic care au oferit baza materială a acumulării cunoștințelor necesare. Tot pentru pregătirea studenților și a masteranzilor, colectivul disciplinei de farmacologie-algeziologie din Iași, împreună cu alte cadre academice de la Târgu Mureș și Bacău, au publicat o serie de manuale și un tratat de algeziologie (finanțat cu un grant CNCSIS). Cu prilejul unor manifestări științifice tradiționale organizate sub egida Asociației de Algeziologie din România (AAR) – Zilele medicamentului și congrese de durere –, s-au ținut cursuri intensive de actualități în terapia durerii.
     Altă serie de cursuri s-a ținut ca urmare a implementării granturilor IASP (nouă la număr), pe teme de educație în domeniul durerii, care s-au adresat asistenților ATI, asistenților de medicină internă și chirurgie, asistentelor de farmacie, rezidenților de medicină și farmacie precum și medicilor pediatri. Cu fondurile din granturi s-au realizat și site-uri de algeziologie și s-au publicat volume cu conținutul prelegerilor.
     Realizări în acest domeniu mai există și prin alte câteva centre universitare, dar din păcate predarea algeziologiei nu s-a generalizat ca în alte țări. Acțiunile menționate nu au fost popularizate suficient și nu se integrează într-o strategie coerentă asupra formării de specialiști în domeniu. Pentru a acoperi nevoia de algeziologi, în domeniul atât de dificil al terapiei durerilor cronice severe, sunt necesare: recunoașterea durerii cronice ca boală în sine și introducerea ei în nomenclatorul Ministerului Sănătății, cu toate implicațiile ce rezultă din aceasta; recunoașterea necesității de formare a unor specialiști în terapia durerii – algeziologi; constituirea cadrului academic necesar pregătirii acestor specialiști; planificarea, construirea și bugetarea unor centre specializate pentru terapia durerii cronice (clinici sau spitale).
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală