Nimic mai simplu şi mai liniar, când vine vorba de o poveste încărcată, pesemne, emoţional. Bazat pe un roman de succes (se pare că acesta e reperul succesului în America!), filmul se schimonoseşte teribil spre a fi o dramă asezonată
cu romantism. Căci ce altceva poate stârni suspansul decât o iubire aproape imposibilă înfiripată pe fundalul unei drame ciudate? Tragedia cumplită îi schimbă complet cursul vieţii, cu atât mai mult cu cât, pasionat fiind de sporturile nautice, Charlie renunţă la o bursă ce îi poate asigura un viitor strălucit cât mai departe de orăşelul natal, în care pare să nu aibă prea mare viitor. Conflictul clasic: atunci când soarele pare să răsară şi pe strada lui, ceva groaznic se întâmplă, drept urmare viaţa ia un cu totul alt curs. În urma teribilului accident, Charlie descoperă cum încă mai poate comunica cu fratele său mai mic. Acest detaliu devine, pentru o perioadă, motorul supravieţuirii, îl motivează şi îl ajută într-un fel să trăiască, să se obişnuiască cu vina de neiertat. Pe lângă tânărul Efron care se implică suficient de mult în construcţia personajului (în sensul că nu îi poţi reproşa foarte multe lucruri, rolul este mult prea simplist, drept urmare, nici prea multe lucruri de aprofundat),
Kim Basinger apare şi ea într-un rol mai degrabă episodic, fără prea multe exigenţe, la limita decenţei impuse. (...)