Viata Medicala - Saptamanal al personalului medico-sanitar

   Dacă înainte de ’89 puneai mâna pe o carte sau revistă de specialitate străine ţi se părea că l-ai apucat pe Dumnezeu de un picior, iar dacă se întâmpla să fie şi ceva mai „proaspete“ – îl atingeai şi pe celălalt. Nici literatura medicală indigenă nu stătea mult mai bine şi mi s-a întâmplat, nu o dată, să citesc texte fotocopiate la mâna a şaptea, pe care de-abia se desluşea scrisul. Informaţia era o marfă rară. (...)

  Ultimii douăzeci de ani au adus o creştere practic nedigerabilă a publicaţiilor şi manifestărilor ştiinţifice, dar şi de popularizare (era să scriu vulgarizare) a informaţiilor medicale. O interogare Medline privind subiectul „dentistry“ raportează peste patru sute de mii de articole tipărite, iar Google trimite la mai multe milioane de site-uri relevante. La acestea se adaugă câteva sute de congrese, conferinţe, ateliere, mese rotunde, cursuri şi cum se vor mai fi numind, cu participare judeţeană, naţională, internaţională… O parte dintre problemele cu care se confruntă cercetătorul/cititorul-medic provine din supraîncărcarea informaţională, ce duce la interpretarea greşită a literaturii ştiinţifice, prin simplificare, generalizare, trivializare sau pur şi simplu neînţelegere. Tema este totuşi recurentă – încă din 1267, Theodoric, episcop de Cervia, deplângea numărul prea mare de metode din cărţile medicale ale vremii, de a scoate dintr-o rană un vârf de săgeată rupt. (...)

Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.