resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Canabinoizii în tratamentul durerii

Autori: Prof. dr. Anca Dana BUZOIANU , Dr. Maria NEAG | 12 Ianuarie 2018

Anca Dana Buzoianu este profesor și decan al Facultății de Medicină la UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, unde conduce Disciplina farmacologie, toxicologie și farmacologie clinică. Este secretar general al Societății europene de neuropsihofarmacologie clinică, secretar al Societății Române de Farmacologie, Terapeutică și Toxicologie clinică și președinta Asociației Decanilor Facultăților de Medicină din România

Maria Neag este medic specialist farmacologie clinică și farmacist. Este asistent universitar la Disciplina farmacologie, toxicologie și farmacologie clinică a UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca

 

 

     Canabisul (Cannabis sativa) sau cânepa indiană este o plantă care provine din Asia Centrală. Planta a fost cultivată încă de acum 3.000 de ani în China (1). Din Cannabis sativa au fost izolați peste 400 de compuși, din care aproximativ 60 sunt canabinoizi. Principalul compus activ din plantă este THC (δ-9-tetrahidrocanabinolul), care induce o mare parte din efectele care au făcut celebră cânepa indiană. Amestecul din florile, frunzele și tulpinile tinere ale cânepei indiene este cunoscut sub numele de marijuana (2).
     În Europa, medicația cu canabinoizi a fost utilizată încă de la sfârșitul secolului XIX pentru tratamentul durerii, al spasmelor, al astmului bronșic, al tulburărilor de somn, al depresiei sau al apetitului scăzut. În prima jumătate a secolului XX, această medicație a fost aproape eliminată din terapie din cauza faptului că până atunci nu se reușise caracterizarea structurală a compușilor din Cannabis sativa. Acest lucru s-a întâmplat abia în 1964, când δ-9-THC, principalul compus cu proprietăți psihoactive, a fost definit stereochimic. Această descoperire a fost urmată de evidențierea sistemului canabinoid endogen și a receptorilor specifici (3).
     Canabinoizii pot fi clasificați în funcție de originea lor în: fitocanabinoizi, endocanabinoizi și canabinoizi sintetici. THC este principalul fitocanabinoid (izolat din plantă). Endocanabinoizii sunt molecule endogene implicate în funcția sistemelor nervos și imun, iar canabinoizii sintetici sunt reprezentați de un grup de substanțe chimice de sinteză cu efecte similare THC (4).
     După elucidarea structurii chimice a δ-9-THC, alți compuși terpenofenolici au fost identificați în C. sativa (canabicromene, canabigerol). Dintre fitocanabinoizi mai fac parte δ-8-THC care, deși este la fel de activ farmacologic ca δ-9-THC, se poate izola în cantitate mai mică, și canabinolul care se găsește în cantitate mare, însă este considerat un agent canabinomimetic slab (5).
     În prezent, se cunosc două tipuri de receptori canabinoizi, CB1 și CB2. Aceștia sunt receptori cuplați cu proteinele G și împreună cu liganzii lor constituie „sistemul canabinoid endogen” sau „sistemul endocanabinoid” (6). Deși CB1 și CB2 prezintă similarități structurale, distribuția și activitatea lor este diferită. Receptorii CB1 sunt reprezentați semnificativ la nivelul hipocampului, cerebelului și ganglionilor bazali. Aceste zone de distribuție confirmă efectele farmacodinamice cunoscute ale canabinoizilor. Extracentral, receptorii CB1 se găsesc la nivelul leucocitelor, în splină, inimă, tract urinar și gastrointestinal, aparat reproducător (7). Activarea receptorilor CB1 determină inhibarea selectivă a activității adenilat-ciclazei. Inhibarea este dependentă de doză și determină efecte asupra memoriei, percepției și mișcării. Activarea receptorilor CB1 pare să fie răspunzătoare și de efectele psihice negative, cum ar fi anxietatea, paranoia, disforia. Multe dintre efectele THC (analgezic, creșterea apetitului, relaxarea musculară) sunt mediate de receptorii pentru canabinoizi de la nivel central, iar distribuția acestora în SNC explică multe dintre beneficiile terapeutice, dar și unele reacții adverse. Densitatea receptorilor CB1 la copil este mai redusă comparativ cu a adultului, ceea ce explică faptul că ei tolerează doze mai mari de δ-8-THC fără reacții adverse semnificative (8).
     Receptorii CB2 se găsesc la nivelul celulelor sistemului imun, în leucocite și splină. CB2 au un rol important în modularea durerii, a inflamației și a funcției sistemului imunitar. Există dovezi care arată că activarea receptorilor CB2 reduce nocicepția (alodinia termică și tactilă, hiperalgezia mecanică și termică) (8, 9).
     Identificarea și caracterizarea receptorilor canabinoizi a fost urmată de identificarea liganzilor endogeni ai acestor receptori, canabinoizi endogeni sau endocanabinoizi. Dintre aceștia, cei mai importanți sunt anandamida și 2-arachidonilglicerolul. Ambii au rol de neurotransmițători sau neuromodulatori. Acești endocanabinoizi se eliberează din celulele stimulate și se formează prin clivarea unor precursori lipidici membranari (6, 10).
     Afinitatea canabinoizilor pentru receptori diferă. Canabinoizii sintetici sunt agoniști deplini ai receptorilor CB1, spre deosebire de THC, care este agonist parțial al acestor receptori, afinitatea lor pentru receptorii CB1 fiind de până la o sută de ori mai mare comparativ cu a THC. Canabinoizii sintetici nu conțin canabidinol, o substanță care există în marijuana și are efect anxiolitic și antipsihotic. 9-δ-THC are afinitate similară asupra receptorilor CB1 respectiv CB2, în timp ce anandamida are selectivitate mai mare pentru receptorii CB1 (4, 6).
     Din punct de vedere farmacocinetic, aproximativ 50% din THC inhalat prin fumat este absorbit la nivel pulmonar, a
Publicitate
junge în circulația sistemică și apoi la creier. Efectul apare în câteva secunde și este semnificativ în câteva minute. Biodisponibilitatea după ingestia orală este mult mai mică, concentrația sanguină la aceeași doză administrată oral fiind de 25–30% comparativ cu concentrația realizată după fumat. După administrarea orală, debutul acțiunii este mai lent (0,5–2 ore), iar durata efectului este mai lungă, datorită absorbției lente la nivel intestinal. După absorbție, THC și alți canabinoizi sunt rapid distribuiți la alte țesuturi, rata de distribuție depinzând de fluxul sanguin. Datorită înaltei liposolubilități, canabinoizii se acumulează la nivelul țesutului adipos, atingând concentrația maximă în patru-cinci zile. Se elimină lent, T1/2 pentru THC fiind de șapte zile. Metabolizarea se face la nivel hepatic, la ora actuală cunoscându-se peste 20 de metaboliți. Dintre aceștia 11-OH-THC este metabolitul principal, activ farmacologic, cu o potență asemănătoare cu a THC. Metaboliții sunt excretați în urină (25%) sau în intestin (65%), de unde sunt reabsorbiți. Datorită caracteristicilor farmacocinetice, există o foarte slabă corelație între concentrația plasmatică sau cea urinară și gradul intoxicației induse de canabinoizi. Canabinoizii sintetici au un T1/2 mai mare comparativ cu al canabinoizilor izolați din plantă (2, 11, 12).
     La utilizarea concomitentă a canabidinolului cu alte substanțe trebuie să se țină cont de efectul inhibitor al acestuia asupra unor izoenzime ale CYP 450 (1A2, 2B6, 2C9, 2D6, 3A4). Acest lucru este important în managementul durerii cronice, unde multe medicamente administrate pentru ameliorarea durerii sunt metabolizate prin CYP 450. Canabinoizii se pot administra oral, sublingual, topic (inhalator – țigări) sau sub formă de ceai (8, 13).
     Canabinoizii interacționează cu o serie de neurotransmițători și neuromodulatori, printre care acetilcolina, dopamina, GABA, histamina, serotonina, noradrenalina etc. Astfel, unele efecte farmacologice pot fi explicate, cel puțin în parte, pe baza acestor interacțiuni (14).
     THC reduce eliberarea de 5HT de la nivel plachetar, crește producția de 5HT la nivel cerebral și reduce captarea acesteia la nivel sinaptic. Beneficiul analgezic al THC poate fi consecința blocării dopaminergice. Sistemul glutamatergic este implicat în producerea și menținerea durerii neuropatice și este responsabil de generarea durerii din migrenă și fibromialgie prin implicarea N-metil-D-aspartatului. Canabinoizii inhibă eliberarea de glutamat la nivel presinaptic. THC are și un important efect antiinflamator prin inhibarea sintezei de PGE2, scăderea agregării plachetare și stimularea lipooxigenazei. În ceea ce privește efectul antiinflamator, THC are o potență de 20 de ori mai mare decât aspirina și de două ori mai mare decât hidrocortizonul (15, 16).
     Clasele de medicamente analgezice existente la ora actuală pentru tratamentul durerii cronice (antidepresive, anticonvulsivante, opioide, AINS) sunt insuficiente pentru obținerea unui control optim al durerii sau utilizarea lor se asociază cu numeroase efecte adverse importante (sedare, constipație, tulburări gastrointestinale și cardiace). Datorită nevoilor pacienților, numeroase națiuni au dezvoltat programe care să le permită pacienților cu probleme de sănătate serioase, accesul la canabis (marijuana) în scop medical (17).
     În 1961 în cadrul Convenției ONU pe tema narcoticelor, canabisul a fost introdus pe lista medicamentelor cu regim special (control strict). În timp, multe țări au legalizat utilizarea canabisului și a derivaților pentru ameliorarea simptomatologiei la pacienții cu boli cronice. În SUA, 29 de state au introdus legi care să permită utilizarea în scop medical a canabisului și a canabinoizilor (18).
     În 1999, Canada a început utilizarea canabisului în scop medical. În decembrie 2013, s-a raportat că peste 35.000 de persoane au fost autorizate să dețină canabis în acest scop. În prezent, sunt 25–30 de studii clinice în care s-a investigat efectul analgezic al canabisului. Toate acestea au scos în evidență efectul analgezic al canabisului și raportul risc/beneficiu mic. Canada a urcat canabisul pe treapta a treia în ceea ce privește managementul durerii cronice (19).
     Nabilona, analog sintetic al THC, a fost aprobat de FDA în urmă cu peste 25 de ani pentru tratamentul grețurilor și vărsăturilor induse de chimioterapie. Într-un studiu efectuat pe pacienți cu neuropatie diabetică, nabilona a fost semnificativ mai eficientă decât placebo în ameliorarea durerii, cu îmbunătățirea semnificativă și a manifestărilor secundare, respectiv anxietatea și somnul (19, 20).
     Nabiximolul, combinație de THC și canabidinol, a fost aprobat pentru ameliorarea durerii neuropatice, a spasticității și a altor manifestări asociate sclerozei multiple în Marea Britanie (2010), Germania, Danemarca (2011), Franța (2013) (21).
     Cel puțin cinci canabinoizi sintetici au fost testați în studii clinice până în fază II/III, când, din cauza efectelor adverse, au fost retrase.
     În România, la ora actuală, nu există niciun medicament aparținând clasei canabinoizilor care să fie aprobat pentru terapia durerii.
    Numărul pacienților care suferă de dureri cronice (cancer, HIV, afecțiuni neurologice, proceduri chirurgicale complexe cu dureri severe post­operatorii) este în creștere, iar nevoia unei terapii eficiente reprezintă o prioritate. Peste jumătate de secol de cercetări au stabilit că organismul uman este echipat cu un sistem endocanabinoid implicat în modularea durerii, inflamație, metabolismul osos sau funcția neuronală, toate acestea fiind relevante în managementul durerii. În viitor ar fi de dorit ca utilizarea canabinoizilor pentru managementul durerilor cronice și al efectului antiemetic să fie legalizată și aprobată și în țara noastră, având în vedere că dreptul de a nu suferi este unul dintre drepturile fundamentale ale omului, iar tratamentul durerii cronice, cu toate mijloacele disponibile nu este încă optim la ora actuală.
 
Nota de subsol
Bibliografie
1. Abrams D, Guzman M. Cannabis in cancer care. Clin Pharmacol Ther. 2015;97(6):575-86
2. Ashton CH. Pharmacology and effects of cannabis: a brief review. Br J Psychiatry. 2001;178:101-6
3. Grotenhermen F, Müller-Vahl K. The therapeutic potential of cannabis and cannabinoids. Dtsch Arztebl Int. 2012;109(29-30):495-501
4. Castellanos D, Gralnik LM. Synthetic cannabinoids 2015: An update for pediatricians in clinical practice. World J Clin Pediatr. 2016;5(1):16-24
5. Javid FA et al. Cannabinoid pharmacology in cancer research: A new hope for cancer patients? Eur J Pharmacol. 2016;775:1-14
6. Grotenhermen F. Pharmacokinetics and pharmacodynamics of cannabinoids. Clin Pharmacokinet. 2003;42(4):327-60
7. Busquets Garcia A et al. Cannabinoid receptor type-1: breaking the dogmas. F1000Res. 2016;5
8. Fine PG, Rosenfeld MJ. Cannabinoids for neuropathic pain. Curr Pain Headache Rep. 2014;18(10):451
9. Parfieniuk A, Flisiak R. Role of cannabinoids in chronic liver diseases. World J Gastroenterol. 2008 Oct 28;14(40):6109-14
10. Di Marzo V, De Petrocellis L. Why do cannabinoid receptors have more than one endogenous ligand? Philos Trans R Soc Lond B Biol Sci. 2012;367(1607):3216-28
11. McGilveray IJ. Pharmacokinetics of cannabinoids. Pain Res Manag. 2005 Autumn;10 Suppl A:15A-22A
12. Neavyn MJ et al. Medical marijuana and driving: a review. J Med Toxicol. 2014;10(3):269-79
13. Friedman D, Devinsky O. Cannabinoids in the treatment of epilepsy. N Engl J Med. 2015;373(11):1048-58
14. Viñals X et al. Cognitive impairment induced by delta9-tetrahydrocannabinol occurs through heteromers between cannabinoid CB1 and serotonin 5-HT2A receptors. PLoS Biol. 2015;13(7):e1002194
15. Russo EB. Cannabinoids in the management of difficult to treat pain. Ther Clin Risk Manag. 2008;4(1):245-59
16. Chiarlone A et al. A restricted population of CB1 cannabinoid receptors with neuroprotective activity. Proc Natl Acad Sci U S A. 2014 Jun 3;111(22):8257-62
17. Lynch ME, Ware MA. Cannabinoids for the treatment of chronic non-cancer pain: an updated systematic review of randomized controlled trials. J Neuroimmune Pharmacol. 2015;10(2):293-301
18. Whiting PF et al. Cannabinoids for medical use: a systematic review and meta-analysis. JAMA. 2015;313(24):2456-73
19. Lynch ME. Cannabinoids in the management of chronic pain: a front line clinical perspective. J Basic Clin Physiol Pharmacol. 2016;27(3):189-91
20. Tsang CC, Giudice MG. Nabilone for the management of pain. Pharmacotherapy. 2016;36(3):273-86
21. Vermersch P. Sativex (tetrahydrocannabinol + cannabidiol), an endocannabinoid system modulator: basic features and main clinical data. Expert Rev Neurother. 2011;11(4 Suppl):15-9
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală