resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

CASA MEDICULUI SCRIITOR – o ardentă necesitate –

Autor: Conf. dr. Corneliu ZEANA | 1 Noiembrie 2012

Pledoaria în favoarea ridicării unui edificiu în care să se desfăşoare activitatea membrilor Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România este susţinută cu ardoare de dl conf. dr. Corneliu Zeana.

   Profesiune străveche, medicina s-a bucurat dintotdeauna de un înalt prestigiu, Apollo, aflat deasupra lui Asklepios, patrona, alături de ce­le­lalte arte, şi medicina. Arta medicului este însă cuprinsă în relaţia duală medic–pacient, în timp ce toate celelalte arte au adresabilitate uni­­versală, tind să bucure sufletul şi să înalţe omenirea în ansamblul ei.
   Pe lângă valoarea sa profesională, medicul este şi un reper, un relief cultural de primă mărime în societate. Mari consumatori de artă, aşa cum îi întâlnim în sălile de concert, în galeriile de pictură şi sculptură, dar mai cu seamă îi percepem drept cititori, ca oameni ai cărţii, medicii sunt pe de altă parte şi creatori de artă, în toate domeniile şi, din nou, mai cu seamă în cel al literelor.
   Fără îndoială, creaţia se cere sprijinită, marile opere de artă s-au realizat în cadrul acestei condiţionări indispensabile. Perioadele de înflorire a artelor au fost cele în care creatorii au beneficiat de un mecenat consistent, dar şi de o largă acoperire/cuprindere/receptare din partea ansamblului social al epocii. În afara acestor condiţii, arta Renaşterii, pentru a oferi un singur exemplu, n-ar fi putut înflori în splendoarea cunoscută.
   Înalta artă a medicului, arta tămăduirii, se îngemănează adesea cu alte arte, relaţia de reciprocitate şi îmbogăţirea sufletească este evidentă în această asociere, dar planul material contrastează adesea cu cel creator de valori culturale, deoarece medicul artist este silit să-şi împartă dihotomic timpul. Mi-l amintesc pe doctorul Ermil Nichifor, cel care a dirijat şi coagulat ani de-a rândul Orchestra Medicilor, îl văd parcă şi acum străbătând Bucureştii pe bicicletă, cu o geantă pe umăr, căutându-şi calea printre maşini, venind de la repetiţii. Condiţia medicului scriitor este şi ea ingrată, scrisul nu aduce bani, ci mai mult pagubă, cu referire mai cu seamă la efortul de editare. El îşi distribuie bidirecţional timpul, şi-l sfâşie pur şi simplu, dar fiecare din cele două faţete o potenţează pe cealaltă, strălucitul exemplu al lui Cehov fiind de ajuns.
   Valoarea ca om de cultură a medicului a început să fie din nou preţuită, chiar şi în vremurile noastre, în care, dându-se vina (ipocrit) pe criza economică, cultura este neglijată în mod absolut condamnabil şi nu fără consecinţe. Un semnal pozitiv ne-a fost dat însă de numirea ca ministru al culturii a colegului nostru Kelemen Hunor, care s-a ocupat până de curând, cu mult profesionalism, de oamenii de cultură. La această numire am fost atât de emoţionat, încât am compus şi un mic madrigal, pe care-l reproduc „Vrând cultura să-nflorească/Hotărâră aşadar/Nimerit s-o păstorească/Medicul veterinar“. Ar trebui să ne apropiem mai mult de colegii noştri veterinari, cu atât mai mult cu cât spiritul european, care ne cuprinde tot mai evident, ne îndeamnă spre aceasta.
   Desigur, ministerele din România au un corespondent european, ministrul agriculturii are deasupra sa un comisar european pentru agricultură ş.a.m.d. În domeniul medicinii, lucrurile stau puţin diferit, în sensul că, la nivel european, comisarul respectiv se ocupă de sănătatea oamenilor şi animalelor. La instalarea sa, comisarul european Marcos Kiprianou a ţinut un discurs remarcabil în sprijinul comuniunii preocupărilor pentru sănătatea tuturor fiinţelor. Sperăm că, în viitor, Ministerul Sănătăţii îşi va lărgi atribuţiile şi în acest sens, al modelului european.
   Breasla medicilor veterinari ne-a surclasat pe noi, care suntem urmaşi ai lui Hipocrat, prin faptul că, înainte de războiul mai din urmă, ca să nu spun ultimul război mondial, în vremuri de criză mai gravă decât cea de acum, au construit din banii lor Casa Mediculu
Publicitate
i Veterinar
, o clădire absolut impunătoare, opera marelui arhitect aromân Constantin Ioţu, amplasată în faţa Parcului Cişmigiu, lângă Primăria Capitalei. Clădirea a fost preluată ulterior de ministerul care împarte dreptatea în ţara noastră, dar astăzi nu mai este nici Ministerul Justiţiei, ci Institutul de Cercetări Juridice, care se preocupă de cercetările şi scrierile originale – inclusiv doctorate – în această respectabilă branşă de ştiinţă. Cei care, mergând la pas prin Bucureşti, nu se uită doar pe unde calcă, ci acordă oarece atenţie clădirilor şi monumentelor (ceea ce nu este întotdeauna lipsit de riscuri), vor fi fost miraţi de faptul că faţada şi uşile monumentale ale acestei clădiri au fost decorate cu nişte superbe medalioane de bronz înfăţişând capete de boi şi alte scene animaliere. Aceste remarcabile opere de artă, reproduse, desigur, sunt studiate în institutele de arte frumoase şi de arhitectură din Roma, Berlin sau Paris, lucru care ne face cinste. Poate că unii s-au mirat, alţii nu, de faptul că Ministerul Justiţiei este împodobit cu capete de boi şi alte animale. Pentru primii, am oferit explicaţia privind istoria respectivei clădiri, care a aparţinut la început breslei medicilor veterinari. Din păcate, astăzi nu mai putem vedea decât locurile goale ale basoreliefurilor, deoarece aceste mari şi grele piese de bronz au fost desprinse din locul lor de nişte conaţionali de-ai noştri, probabil pe timp de noapte, când sunt mai greu vizibili, şi valorificate, presupunem, la niscai centre de colectare a metalelor. Ministerul de Interne, cu toată simpatia faţă de cel al Justiţiei, nu a fost capabil, prin oamenii de care dispune, să-i descopere pe făptaşi, dar prezumţia de nevinovăţie li se aplică şi lor, desigur, ca şi în cazul unor înalţi demnitari ajunşi sub anchetă penală.
   Este jenant faptul că noi, medicii neveterinari şi (în bună parte) umani, deşi mult mai numeroşi şi, fără dubii, mai „procopsiţi“ decât veterinarii, nu avem o casă a medicului, prezenta pledoarie încercând să impulsioneze spre reparare această rămânere în urmă prin construirea unei case a medicului scriitor, care să-i cuprindă şi pe medicii filosofi, atât de preţioşi medicinii în sine, dar şi filosofiei şi culturii ideilor în general, precum şi pe cei care se dedică picturii, muzicii sau altor arte.
   Trebuie să spunem că Societatea Medicilor Scriitori şi Publicişti din România, prin eforturile cu totul remarcabile ale preşedintelui său, prof. dr. Constantin Dimoftache-Zeletin, a obţinut un teren de construcţie în Mogoşoaia, practic în Bucureşti, lângă lacul cu ctitoria marelui Constantin Brâncoveanu, unde unii dintre remarcabilii noştri scriitori şi-au compus o parte din operă. Faptul că dispunem în proprietate de un teren de mare valoare este de nepreţuit. Au fost făcute şi schiţele preliminare ale construcţiei, ce va avea funcţii multiple: loc de creaţie, bibliotecă a operelor medicilor scriitori, gazdă de reuniuni culturale etc.
   Colegiul Medicilor este structura definitoriu menită să consolideze prestigiul breslei medicilor. Colectând cotizaţii destul de substanţiale, dispune şi de fonduri, mai cu seamă în această etapă, în care achiziţiile importante ale Colegiului – în special clădiri – au fost, în mare parte, împlinite. Fără îndoială, este şi o mare problemă de prestigiu. Terenul a fost, foarte de curând, îngrădit cu grilaj de calitate, câţiva dintre noi (C. D. Zeletin, Mihai Ghiur ş.a.) ocupându-se şi de aceasta, banii au fost daţi de medicii scriitori, care nu pot face mai mult, mai cu seamă ţinând cont de faptul că, sub aspectul veniturilor, ei sunt departe de standardele de vârf ale tagmei medicilor, putând contribui însă şi de-acum înainte prin donaţii de carte, obiecte cu valoare istorică sau opere de artă. Construcţia nu se poate ridica decât prin aportul Colegiului Medicilor, nu exclusiv, desigur, poate că şi Ministerul Culturii ne va acorda sprijin, dar intenţionăm să deschidem şi o listă de subscripţie adresată medicilor, aşa cum s-a făcut şi pentru Casa Medicului Veterinar, sau cum s-a contribuit şi la realizarea Ateneului Român, desăvârşit în anul 1888. Se va întocmi, desigur, o listă a medicilor ctitori, amplasată la loc de cinste. Câteva cazuri, puţine deocamdată, dintre colegii chirurgi şi ginecologi (dar nu numai), au fost deja semnalate.
   Îl invităm pe dl prof. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România, să ni se alăture, oferindu-i cinstea plantării arborelui care va marca momentul de început al săvârşirii proiectului Casei Medicului Scriitor.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală