Viata Medicala - Saptamanal al personalului medico-sanitar

   V-am întâlnit în iarna asta care nu e iarnă la Salonul Artelor de la CMN. Eraţi peste tot: în navele cu catargele ca nişte cruci răstignite pe jarul din amurguri sângerii, în caii de cerneală şi azur ca tot atâtea doruri de libertate şi ne-frâu, în zidurile cu ferestre oarbe din turnuri înclinate, dindărătul cărora ochi nevăzuţi privesc spre lumea tot mai săracă-n oameni. V-am bănuit prezenţa dincolo de trupul fără umbră al straniei sirene de la mal de mare, cu coapse generoase şi sâni impertinenţi, în albastrul infinit ca notă dominantă a expoziţiei de acrilice care vă poartă semnătura.

   Bună seara, maestre! Nu, nu aprindeţi prea recile tuburi de neon! Lucrările dumneavoastră, păsări albastre rămase pe aici după marele exod al cocoarelor, sunt îndeajuns purtătoare de lumină cât să nu fie nevoie de artificiale luminări.

   Pe unde-aţi mai umblat? Aud că prin ţara lui Roland, cel cu chansonul din Evul Mediu deloc întâmplător, prin ţara lui Petru ăl Mare, prin landul valsului în a cărui plutire mai uitau de războaie şi regi, şi împăraţi abia descălecaţi din şaua roibului înspumat, prin ţinutul lui Gingis Han, dar şi pe urmele lui Don Quijote cu-a lui mârţoagă costelivă traversând de veacuri câmpuri literare, ba şi prin Bulgaria că, de, vecinul de lângă casă are grădină frumoasă…

   Bună seara, maestre Nicolae Iorga. Pictura domniei tale luminează, iată, iarna noastră care abia începe.