resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Asistentul ideal

Autor: Prof. dr. Mircea Ioan POPA | 9 Ianuarie 2015
   Anul trecut, scriam despre articolul 23 din Carta UMF: „Membrii comunităţii universitare şi membrii familiilor acestora beneficiază de asistenţă medicală şi farmaceutică calificată şi de înaltă performanţă, acordată gratuit şi colegial de specialiştii Universităţii“. Este modul în care mi-aş dori să aflu, permanent, că se desfăşoară lucrurile în domeniul nostru de activitate, în care cuvântul „echipă“ trebuie să aibă semnificaţii profunde. Chiar dacă, în opinia mea, este mai bine să discutăm aspectele care merită să fie îndreptate, vă propun, la început de an, o istorioară pozitivă, cu amintiri trecute prin gândul şi sufletul unei colege mai mici, încă studentă.
   Într-unul din stagiile din al patrulea an de studenţie, de la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, ea menţiona: „Încă din prima zi, am bănuit că acest stagiu va fi diferit de celelalte. Domnul doctor a venit cu mers hotărât în faţa salonului unde îl aşteptam şi primul lucru pe care l-a făcut a fost să ne întrebe cum ne numim. Spre deosebire de alte stagii, unde asistentul grupei de-abia îşi amintea că îi suntem studenţi, dumnealui a reuşit să ne reţină numele, prenumele, ce specializare ne-ar plăcea să urmăm şi de unde suntem, chiar şi acum, la un an de la terminarea stagiului“. În stagiul respectiv, studenţii au petrecut cel mai mult timp în spital, într-o organizare caracteristică sistemului modular care începe din anul IV (curs începând cu ora 9, apoi stagiu practic, cu încheierea programului la prânz). Având în vedere modul atractiv în care asistentul de grupă i-a abordat şi a continuat să le acorde atenţie, întreaga grupă venea de la ora 8, pentru a putea oferi cel puţin un ceas pacienţilor din salon, participa integral la curs, pentru a reveni imediat după în saloane şi a continua activitatea practică, aşa cum stă bine unor tineri aflaţi în perioada de pregătire.
   Ceea ce i-a impresionat şi motivat şi mai mult pe studenţi a fost perioada dedicată „vizitei“ şi punerii de întrebări – însoţite de răspunsuri şi discuţii privind toate nedumeririle, până când 100% din studenţi prindeau şi stăpâneau semnificaţia. Niciodată întrebările medicului nu se adresau unui singur student. Punea întrebarea şi abia după ce răspundea fiecare, pe rând, le oferea răspunsul corect şi le explica unde au greşit. Niciodată nu se uita la ceas, deşi era foarte ocupat, ca oricare alt medic, şi de multe ori obosit; întotdeauna avea un timp dedicat pentru viitorii colegi mai tineri. Studenţii au mai remarcat, de-a lungul studenţiei, şi asistenţi „care fug de studenţi
Publicitate
“, însă în stagiul descris au menţionat că „domnul doctor alerga împreună cu noi de la un pacient la altul“. Examinau şi discutau pacienţii din salonul repartizat grupei, apoi mergeau în alte saloane, astfel că, într-o zi obişnuită, programul grupei se termina cel mai devreme la 15 sau 16. Atunci când asistentul era de gardă, preferau să nu mai plece acasă, ci să rămână împreună cu acesta, să participe la toate examinările din camera de gardă şi să se îndrepte spre casă după ora 22.
   Acest tip de abordare este cel potrivit ca model de dedicare şi implicare pentru tinerii aflaţi în perioada de formare, tineri care trebuie să îşi întărească discernământul, să aleagă între „aşa da“ şi „aşa nu“, să înţeleagă mai bine care le este menirea şi că medicina nu este un serviciu obişnuit, ci o vocaţie, o adevărată misiune.
  Nu este de mirare că studenţii respectivi şi-au respectat asistentul, iar acesta a fost şi cel mai apropiat de colegii săi tineri. I-a ajutat din toate punctele de vedere în formarea ca viitori medici. După terminarea stagiului, colaborarea a continuat; a fost de acord, fără ezitare, să îi ajute să participe la un congres, să scrie împreună un articol; de multe ori îi întreabă ce mai fac, care este următorul stagiu, cum se desfăşoară acesta şi le oferă sfaturi ca un părinte/prieten cum să abordeze anumite subiecte medicale sau extramedicale.
  Studenţii au remarcat că îi pot cere ajutorul mereu, fără nicio ezitare, chiar dacă este vorba de consulturi medicale care nu ţin de specialitatea sa, „îşi sună colegii şi ne trimite unde trebuie să mergem“. Nu de puţine ori, dacă studenţii relatau o problemă medicală a unor prieteni, fără să îi lase să termine istorisirea, se gândea şi le propunea un mod precis de abordare, rezultatul concretizându-se printr-o relatare de tipul: „Mi-a spus direct când să-l aduc. L-a consultat foarte atent şi i-a făcut toate investigaţiile necesare pentru patologia suspectată. Din fericire, studentul era sănătos. I-a strâns mâna şi l-a trimis acasă“. Datorită unei astfel de relaţii de învăţământ, dar şi profesionale, colegii mai mici pot să spună: „Poate aşa este normal, ca atunci când ni se cere ajutorul, chiar dacă avem multe alte lucruri de făcut, să-l oferim imediat, fără a aştepta nimic în schimb, fie că este vorba de un coleg, o rudă, un prieten sau chiar cunoştinţa unui student. Iar dacă noi nu putem, să ştim că avem colegi pe care ne putem baza şi la care putem apela. Deşi acesta ar fi normalul, continuăm să ne mirăm când vedem un asistent universitar care îşi respectă şi învaţă studenţii, un medic care îşi ascultă şi tratează pacienţii cu calm şi rigurozitate sau un doctor capabil să colaboreze cu colegii săi şi care reacţionează aşa cum ar trebui când i se cere ajutorul“.
  Din concluzia studenţească se desprind atât idei încurajatoare, cât şi temeri, pentru că experienţa de zi cu zi ne demonstrează că lucrurile nu se desfăşoară în totalitate aşa cum ne-am dori în sistemul medical din ţara noastră. Totuşi, aceste relatări mi-au demonstrat că articolul 23 este pus în practică de cei care doresc aceasta. Că se poate pune în practică.
  În calitatea noastră de cadre didactice, avem datoria să transmitem un mesaj pozitiv, să contribuim la dezvoltarea studenţilor noştri, să îi privim exact aşa cum sunt – viitori colegi, să ne implicăm şi să ne aducem contribuţia la buna funcţionare a sistemului din care facem parte.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală