resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Ascensorul social te bagă-n boală

Autor: Dr. Alexandru CUPACIU | 30 Septembrie 2016
Ascensorul social te bagă-n boală
    A băut, a fumat ca turcuʼ și-a trăit 102 ani. Altul, voinic și curat, 60 de ani! Spiritul popular de observație a sesizat că nu suntem egali în fața morții. Diferențe genetice și legate de sex sunt acum sub lupa cercetătorului. Procesul maladiv este injust prin natură. Însă acestei inegalități fatidice i se adaugă o alta, care ține de condiția socială, economică și de organizare a sistemului de sănătate.
    Proletarizarea secundară revoluției industriale de la începutul secolului XIX a declanșat acest mecanism producător de inegalitate. Un raport asupra stării de sănătate a locuitorilor din Liverpool preciza, în 1842: „Speranța medie de viață a cadrelor superioare era de 35 de ani, de 22 de ani pentru artizani și 15 ani pentru muncitorii din fabrici și zilieri“. Nivelul teribil al mortalității infantile din rândul muncitorilor explică aceste cifre.
    În ultimii 25 de ani, în Franța, speranța de viață a bărbaților a crescut cu cinci ani, iar cea a femeilor cu patru ani și jumătate (sursa: LʼInstitut national de la statistique et des études économiques). Toate clasele sociale au beneficiat de pe urma acestor progrese, legate în parte de ameliorarea condițiilor de muncă și scăderea timpului de lucru, însă exploatarea resurselor – în principal de clasele privilegiate – a făcut ca inegalitățile să persiste. Astfel, bărbații cu funcții de conducere trăiesc, în medie, cu șase ani și jumătate mai mult decât muncitorii, iar speranța lor de viață fără handicap este cu zece ani mai mare. Cam pe aici sunt, probabil, unii care-și spun: „Altu’ care dă vina pe sistem, patroni, capitalism pentru toate relele omenirii. E normal când nu te-ai dat în vânt după muncă. Vorba aia, după faptă și răsplată“.
    Dar inegalitățile apar precoce: copiii din familiile sărace, ca și părinții lor, au o sănătate mai proastă, în parte din cauza carențelor alimentare și a condițiilor insalubre de locuire. De exemplu, 7% din copiii din familii nevoiașe au probleme dentare, față de doar 2% pentru restul copiilor. Faptul că diferența aceasta se
Publicitate
observă pentru un serviciu medical costisitor subliniază inegalitățile bazate pe venituri în fața bolii. Și inegalitățile nu se rezumă numai la situația celor mai săraci. Probabilitatea de-a dezvolta maladii se diminuează, pentru cele mai multe dintre ele, în măsura în care avansăm pe scara socială. Cel mai bun exemplu, în acest caz, este distribuția obezității. Ea atinge pe 15% din cei fără studii superioare față de numai 5% din cei cu diplomă. În ultimii 25 de ani, această diferență s-a dublat.
    Condițiile de muncă sunt responsabile de o cincime din problemele de sănătate, dar până la jumătate în cazul unor afecțiuni de tipul durerii lombare. Cele mai dure condiții de muncă induc o dublă pedeapsă muncitorului: nu numai că trăiește mai puțin, dar își și petrece mai mult timp suferind de incapacități și dizabilități. Mai mult, pasajul prin perioade de șomaj are consecințe nefaste asupra sănătății și astfel șansele găsirii unui nou loc de muncă scad. Tulburările de comportament sunt mai frecvențe în rândul șomerilor. În general, creșterea nivelului de șomaj în Europa a fost însoțită de o degradare a sănătății publice.
    Șansele fiecărei generații sunt în mare parte predeterminate de situația celei care a precedat-o și speranța unei ascensiuni sociale facilitate de orânduirea și progresul lumii moderne este amăgitoare. Nivelul de sănătate este și rodul modului de viață individual și al grupului din care facem parte. Muncitorii fumează mai mult decât șefii, bărbații decât femeile și șomerii decât activii. Dacă un șef cumpără de două ori mai multe medicamente, nu numai rațiuni economice explică asta, ci și raportarea la corp. În muncile unde corpul este un instrument de lucru, lucrătorii au tendința să își supravalorizeze calitățile fizice și să fie mai puțin sensibili la durere și oboseală. Inegalitățile în fața bolii vin deci și din diferențele de reprezentare, care-i conduc pe cei mai săraci să fie mai puțin atenți la corpul lor și care înseamnă mai puține vizite la medic, mai puține practici de prevenție și screening.
    Organizarea sistemului sanitar perpetuează inegalitățile. Medicii sunt mai mulți la oraș și în cartierele bogate. Orientarea către o medicină tehnică și ultraspecializată favorizează o apropriere de cauzele pur organice ale afecțiunii, pe când scăderea numărului de generaliști și condițiile dure de muncă defavorizează o apropiere globală până la rădăcinile sociale, culturale și economice ale bolii.
    Ipoteza formulată la începutul secolului XIX, care spune că salariul departajează oamenii în față morții rămâne coerentă. Ideea răspândită a unei tendințe înspre ștergerea disparităților sub efectul progresului nu este confirmată de fapte. Reaproprierea de către medici a dimensiunii politice a medicinii este necesară pentru ameliorarea condițiilor de viață a celor mai sărmani și mai mulți.

 

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală