resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Arta de a te împrieteni cu timpul

Autor: Dr. Octavian SÎRBU | 8 Septembrie 2017
Misiunea mea este să-mi omor timpul, iar a lui este să mă omoare pe mine.
Ne înțelegem bine, ca între asasini!
(Emil Cioran)

 

Ce este timpul?

 

     Încercarea de a defini timpul este o sarcină deosebit de dificilă chiar și pentru cei care îi dedică o atenție deosebită prin prisma profesiei sau a preocupărilor colaterale. Conform DEX 2009, timpul este definit ca „mediu omogen și nedefinit, analog spațiului, în care ne apare succesiunea ireversibilă a fenomenelor; durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz”.
     Hector Berlioz, compozitor, scriitor și critic francez, afirma că timpul este cel mai bun profesor dar, din păcate, el își omoară toți elevii. Cam în același registru, Octavian Paler spunea despre timp că „e o fiară care are nesfârșita răbdare de a înghiți totul”. Unul dintre cei mai prolifici inventatori, Thomas Alva Edison, constata: „Timpul este singurul capital real al omului și cel pe care-și poate permite cel mai puțin să-l irosească sau să-l piardă”. Într-adevăr, cu un palmares de aproape 2.000 de brevete, acesta a valorificat la maximum propriul timp, devenind părintele becului cu filament, al telefoniei, sistemului de transmisie multiplă a telegramelor, înregistrării mecanice a sunetului (fonograful) și al cinematografiei – kinetoscopul, printre multe altele (1).
     Când „s-a născut” timpul? Există oare timpul? Este el unidirecțional? Ce este de fapt timpul? Sunt câteva din întrebările mistuitoare puse de-a lungul istoriei, care au primit tot atâtea răspunsuri, însă nemulțumitoare.
     Albert Einstein a răsturnat toate teoriile existente când, la începutul secolului XX, a demonstrat că timpul este relativ și că depinde de mișcare și de gravitație. El afirma că: „Timpul nu este deloc ceea ce pare. El nu curge într-o singură direcție, iar viitorul există simultan cu trecutul”.
     Această constatare este reiterată și de savantul Stephen Hawking în cartea „Scurtă istorie a timpului”, în care afirmă că „legile științei nu fac diferență între trecut și viitor” (2). Percepția asupra timpului se deformează sub influența emoțiilor. Timpul psihologic nu este la fel de obiectiv ca timpul fizic: „O oră petrecută în compania unei fete drăguțe trece mult mai repede decât o oră petrecută pe scaunul unui dentist“ (3). Sau, citându-l pe profesorul Dumitru Constantin Dulcan, neurolog și psihiatru, autorul cărții „Inteligența materiei”: „O oră la vârsta de zece ani echivalează cu cinci ore trăite la 60 de ani (...), astfel, părinții, profesorii și copiii trăiesc în lumi temporal diferite, au opinii și preferințe diferite și adesea nu se înțeleg”. Există un timp biologic, care nu este același cu cel postulat de fizica modernă și se referă la viteza de desfășurare a reacțiilor biochimice din celulele corpului uman, un timp fiziologic, dar și unul psihologic (4).
     Și ca să încheiem scurta incursiune în definirea timpului într-o lumină optimistă, înălțătoare, vom rememora afirmația teologului Dumitru Stăniloae: „Timpul este distanța dintre chemarea lui Dumnezeu și răspunsul tău”. Toată natura (oameni, animale, plante) se subordonează unui ritm circadian, în armonie cu rotația Terrei, exemplar integrată în Univers. Ritmul circadian sau nictemeral se referă la corelațiile proceselor fizice, chimice și comportamentale cu ciclul somn-veghe derulat pe parcursul a 24 de ore (latinescul „circa” se traduce prin aproximativ, iar „diem” prin zi).
     Cronobiologia este știința care examinează fenomenele periodice (ciclice) în organismele vii și adaptarea acestora la ritmurile universului (chronos, însemnând timp și biologie – știința vieții). Mecanismele moleculare implicate în fenomenele cronobiologice sunt intens studiate astăzi. Marea majoritate a celulelor organismului se reînnoiesc de câteva ori de-a lungul vieții, ratele variind în funcție de diferitele țesuturi ale corpului uman. Spre exemplu, trombocitele se regenerează cam în zece zile, părul se alungește cu aproximativ 1 cm pe lună, iar unghiile cresc cu 0,3 cm lunar, adică aproximativ aceeași viteză ca și deplasarea plăcilor tectonice, care duce la mărirea distanței dintre Europa și America de Nord (5).
     Smolensky și Lamberg spun că ne putem optimiza viața, dacă reușim să cunoaștem modul de funcționare al propriului organism, prin prisma acestei ciclicități. De exemplu, spre ora 7,00 este valoarea cea mai mare a tensiunii arteriale, se oprește secreția de melatonină, secreția de testosteron devine maximă la ora 9,00 și randamentul optim îl avem la ora 10,00. După-amiază, timpul de reacție este cel mai rapid în jurul orei 15,30 și, spre ora 17, cea mai bună activitate cardiovasculară (6).
     Lumina este factorul cel mai important în funcționarea ciclului, iar alternanța cu întunericul este esențială în fiziologie. De exemplu, sugarii prematuri expuși unui ciclu de lumină/întuneric în unitățile de terapie intensivă, câștigă în greutate mai repede decât cei supuși luminii continue, aceasta stimulând metabolismul (7).
     Cercetări actuale relevă importanța ciclului somn-veghe în menținerea stării de sănătate. Perturbarea somnului apare frecvent la vârstnici, în accidentele vasculare cerebrale, bolile neurodegenerative etc. În boala Alzheimer, de exemplu, aceasta afectează atât pacienții, cât și însoțitorii lor, fiind un factor important de risc pentru instituționalizare (8).
     Ritmul circadian este controlat genetic de așa-numitele clock genes. Baggs și colaboratorii au dezvoltat o strategie nouă („Gene Dosage Network Analysis” – GDNA) pentru a descrie caracteristicile și implicațiile acestor gene în menținerea sănătății (9).
     Cronemica studiază modul de utilizare al timpului, percepția și semnificația lui. Putem afirma că timpul este un factor de risc nemodificabil. Este o resursă epuizabilă, depinde de fiecare cum este folosită.
     Comte-Sponville afirma că timpul este în primul rând o succesiune de trecut, prezent și viitor. Or, trecutul nu există, fiindcă a dispărut, iar viitorul încă nu a venit. Deci cel care contează în cariera noastră este timpul prezent, cel social, cu o componentă impusă și alta pe care ne-o organizăm singuri în funcție de propria măiestrie. Învățăm o sumedenie de lucruri, dar cele mai importante din viață trebuie să le deprindem singuri: cum să ne dezvoltăm, să iubim, să gândim, să trăim, să știm să ascultăm, să ne creștem copiii, să ne bucurăm de lucrurile simple ale vieții sau să întrebuințăm eficient această resursă epuizabilă – timpul. Fiecare percepe trecerea timpului într-un mod propriu, dar toți suntem conștienți că scurgerea lui înseamnă îmbătrânirea corpului, dar nu și a sufletului.
     Poluarea informațională și stresul tehnologic au devenit, paradoxal, dușmanii noștri, hoții de timp. Deși avioanele se deplasează de șapte ori mai repede decât autoturismele, iar acestea de până la 10 ori mai repede decât trăsurile, lipsa timpului parcă ne sufocă, într-o lume din ce în ce mai grăbită.
     Avem tot mai multe sarcini pe care trebuie să le îndeplinim într-un timp tot mai scurt. Pe o planetă sincronizată la o miime de secundă, totul se derulează sub un numitor comun și anume ora exactă. De aceea, ceasul a devenit unul dintre obiectele cu cea mai mare producție la nivel mondial (10).
     Trăim în epoca consumerismului, în care un hamburger se strică în șase luni și un laptop în trei. Așa cum afirma futurologul Alvin Toffler în „Șocul viitorului”, cea „de-a 800-a” perioadă de viață pe care o trăim în prezent reprezintă ,,o ruptură cu întreaga experiență trecută a omenirii”, societățile dezvoltate trecând de la agricultura milenară, în numai câteva decade, la economii bazate pe servicii (11).
     Prin prisma evoluției putem vorbi de dimensiunea exponențială a timpului. Astfel, dacă ar fi să comprimăm la un an perioada de la apariția Terrei până astăzi, abia la 31 decembrie ora 23,45 ar fi apărut omul, iar Isus s-ar fi născut la 23,58. Istoricul și filosoful francez Michel Serres, în vârstă de 85 de ani, afirmă: „De acum, toată lumea are ceas și nimeni n-are timp. Faceți schimb între ele: dați-vă ceasul și asumați-vă timpul” (10).

 

Decalogul timpului

 

     Au apărut în ultimii ani o mulțime de cărți care se doresc a fi veritabile ghiduri în managementul timpului. Iată câteva dintre reperele de exploatare a timpului în favoarea noastră, a profesioniștilor din domeniul medical, pe care le-am numit decalogul timpului:
     Învingerea barierelor psihologice (reflectarea în conștiință a sentimentului de limitare a capacității noastre) și autoprogramarea pe șansă și nu pe eșec, duce la economisirea timpului folosit pentru realizarea profesională (4). Drumul spre noi înșine trece obligatoriu prin autocunoaștere. În funcție de această imagine care se formează în timp, ca rezultat al interacțiunilor cu mediul social și familial, putem fi timizi, complexați sau, din contră, extrovertiți, cu un ego hipertrofiat. Contează enorm educația din familie, comportamentul părinților și al dascălilor, dar și universul cultural al fiecăruia, cărțile citite reprezentând prietenii cei mai sinceri și devotați care contribuie la conturarea personalității și al caracterului fiecăruia, mai ales în lipsa unor repere morale și profesionale din anturaj. Reflecțiile regulate la propria persoană trebuie exersate periodic. Fiți conștienți de faptul că în viață există un echilibru perfect și cu cât veți dori să câștigați pe plan profesional, familial, spiritual sau material, cu atât veți pierde în celelalte. Ele se pot armoniza doar până la un anumit prag. Depinde de fiecare ceea ce își dorește cu adevărat și care sunt valorile reale pe care le apreciază.
     Organizarea propriei agende. În măsura în care se poate, nu lăsați pe alții să vă organizeze agenda. Dacă vi se anunță o vizită nedorită sau într-un moment nepotrivit, refuzați-o sau amânați-o cu diplomație. Dacă vi se comunică în timp scurt, de către șeful nemijlocit, că mai aveți de îndeplinit încă o sarcină, spuneți-i că o puteți realiza numai neglijând parțial sarcinile cotidiene, deoarece timpul disponibil pentru îndeplinirea lor este același, neextensibil. Nu vă grăbiți să vă asumați sarcini mari fără a cântări bine situația, pentru a nu fi puși în postura de a fi caracterizați drept neserioși prin nerespectarea promisiunilor. Când vedeți de la distanță un elefant, p
Publicitate
are mic, dar la apropiere realizați adevărata dimensiune. La fel este și cu proiectele care la prima vedere par ușoare, dar pe măsură ce le disecăm ne dăm seama de complexitatea lor. Cea mai bună metodă pentru a le rezolva este aceea de a le reorganiza în părți mai mici. O agendă clasică sau electronică pe care să notăm sarcinile zilnice, săptămânale, lunare și anuale ne este de mare folos, dându-ne o privire de ansamblu, dar și de detaliu asupra propriei activități. Henry Laurence Gantt, celebrul inginer american, ne-a lăsat moștenire graficul ce-i poartă numele, foarte util pentru proiecte sau sarcini de complexitate medie.
     Prioritizarea activităților presupune urmărirea îndeplinirii termenelor celor mai recente, puterea de a nu ne asuma toate solicitările momentului, programarea acestora pe termen scurt, mediu și lung. De asemenea, începeți ziua cu sarcinile cele mai importante, când și randamentul este maxim, lăsându-le pentru după-amiază pe cele mai ușoare. Dacă sunteți foarte aglomerați dar și foarte obosiți, aplicați aceeași regulă, rezolvând întâi problemele mai ușoare și după odihnă pe cele complexe. Mai există un mic truc, anume acela de a începe cu activitățile care vă plac, în momentele de oboseală, pentru a vă mobiliza mai ușor și a nu pierde timpul.
     Aplicați regula unei singure atingeri. Adică, la primul contact cu o sarcină nouă, urmăriți să o rezolvați și să o eliminați definitiv de pe listă. Altfel, timpul dedicat luării ei la cunoștință este unul pierdut, dacă este amânată până la o dată ulterioară. Nu tergiversați sarcinile, încercați să le rezolvați cât mai repede, pentru că altfel gândul la ele vă va consuma energia și nu veți reuși să vă desfășurați activitatea cu bine decât atunci când mintea vă va fi eliberată de grija lor. Oricând pot să apară alte probleme neprevăzute, care la rândul lor vor consuma timp.
     Înconjurați-vă de colegi, prieteni mai pricepuți decât voi, de la care aveți în permanență ce învăța, vorba poetului: ,,Decât cu nebunii să bei întruna vin, mai bine cu înțelepții să cari întruna pietre”.
     În felul acesta vă veți dezvolta profesional într-un timp mai scurt, iar timpul petrecut în compania lor va fi unul câștigat și nu irosit. Se aproximează că fiecare dintre noi cunoaște în medie peste o mie de persoane, dintre care unele interacționează frecvent cu noi, fie că vorbim de familie, colegi sau prieteni, întrerupându-ne timpul personal, ceea ce nu poate fi evitat decât într-o mică măsură, chiar dacă preferăm solitudinea.
     Evitați întreruperile din activitatea curentă, utilizând un program și respectându-l, în măsura posibilităților. Se apreciază că o persoană este întreruptă la serviciu la fiecare șapte minute, de un telefon sau o vizită ad-hoc. Imaginați-vă că sunteți în cabinet la consult și în 30 de minute câte ați petrecut acolo, medicului i-a sunat telefonul fix sau mobil de două-trei ori și două asistente medicale și alt pacient au intrat să îl întrebe fiecare câte ceva! Nu e de mirare că medicul a reluat anamneza de trei ori cu aceleași întrebări adresate pacientului. Sau ce va gândi pacientul căruia i se administrează o injecție, în timp ce asistenta vorbește la telefonul mobil, sau e chemată imediat la o urgență, lăsând impresia pacientului că a grăbit manevra de injectare?
     Simplificarea circuitelor supraîncărcate. Medicul își bea cafeaua de dimineață, în timp ce verifică e-mailurile, răspunde la telefoane și încearcă să se concentreze asupra acuzelor pacientului pe care tocmai „îl consultă”. Uitase de ședința de spital planificată la prima oră, în iureșul activităților în care era angrenat. Așadar, ne epuizăm resursele pentru sarcinile cotidiene, fără a realiza nimic important, fiind contaminați de deficitul de atenție cauzat de multitudinea sarcinilor. Hallowell afirmă că această stare nocivă îi transformă pe oamenii talentați în exponenți grăbiți ai mediocrității (12). Viteza, „această formă a extazului cu care tehnologia l-a binecuvântat pe omul modern” cum afirma Milan Kundera, își are propriul preț. Multitasking-ul se asociază cu deficitul de atenție, studii de imagistică funcțională la nivelul creierului surprinzând activarea unor arii din lobul frontal implicate în controlul atenției (13).
     Administrați bine propria energie, pentru un control optim al timpului. Sub presiunea indicatorilor de management privind rulajul paturilor, numărul externărilor, al mediei zilelor de spitalizare, al cheltuielilor per pacient, al rentabilității activităților medicale impuse de actualul sistem de sănătate, dar și al consumului psihic, tot mai mulți profesioniști din sistem devin obosiți, surmenați, bolnavi, se alterează comunicarea și relațiile intercolegiale și familiale. Termenul burnout a fost introdus de Herbert Freudenberger în 1974, cu conotația de stres psihologic, extinzându-se astăzi de la voluntarii organizațiilor umanitare la toate categoriile profesionale care deservesc oamenii. Sindromul burnout se caracterizează prin epuizare, lipsa motivației, a entuziasmului, sentimentul ineficienței la locul de muncă (14). Studii privind fenomenul burnout printre medicii din SUA au evidențiat amplificarea lui în 2014 față de 2011, mai mult de jumătate din medici fiind afectați (15). În aceste condiții, stimularea energiei mentale, a rezistenței emoționale și fizice poate reprezenta o soluție.
     Cheia pentru acestea o constituie o alimentație corectă, fără excese, hidratare, mișcare și exerciții fizice chiar la locul de muncă, odihnă și tehnici de relaxare, meditație, la care se adaugă efortul de evoluție spirituală, atât de important în domeniul medical. Pauzele mici și repetate în aer liber adaugă un beneficiu substanțial, iar aici spitalele sau policlinicile multipavilionare au un avantaj net. Furia, iritarea, frica, nesiguranța, nerăbdarea, invidia, răutatea și tot ceea ce se mai adaugă emoțiilor negative vor fi atenuate sau chiar eliminate prin tehnici de relaxare, cum ar fi respirația abdominală profundă. Emoțiile pozitive trebuie să predomine și să ne contamineze pe toți la locul de muncă sau acasă.
     Dispoziția și comportamentul șefilor sunt esențiale pentru încărcătura energetică a colaboratorilor. Frustrările, neîmplinirile, răutățile acestora, precum și lipsa stimulării și aprecierii colegilor determină un mediu de lucru neprielnic. Consider că una din cele mai importante reguli democratice este succesiunea membrilor echipei în posturile de conducere la fiecare doi ani. În acest fel, fiecare va fi la un moment dat ori șef, ori membru al echipei și își va modula comportamentul ca atare. Pentru un randament maxim avem nevoie să trimitem sau să primim aprecieri, zâmbete, cuvinte frumoase, stimulative, să ne organizăm un mediu de lucru atractiv, cu mobilier ergonomic, culori calde optimiste, muzică de relaxare. Efectul Mozart este bine cunoscut, iar studii recente demonstrează că audiția unor melodii îndrăgite înlătură stresul, stimulează sistemul imunitar și îmbunătățește memoria spațială (16).
     De asemenea, repartizați-vă sarcinile în funcție de preferințe, în cadrul echipei, consumul energetic în acest caz fiind minim pentru fiecare. Înconjurați-vă de persoane optimiste, spirituale și evitați vampirii energetici. Psihologii au descoperit beneficiile „regresiei în timp” prin joaca cu copiii sau animalele, sau coloratul cărților, metode pe cât de moderne, pe atât de utile adulților stresați.
     Înțelegeți-vă libertatea, pentru a beneficia la maximum de această rezervă de timp. Filosoful Gabriel Liiceanu, în volumul „Ușa interzisă”, face o confesiune: „(...) de fapt, nu aveam disciplina finitudinii. Eram plasat într-un raport greșit cu timpul și, deopotrivă, cu felul de a-mi înțelege libertatea”. Evitați „întârziații cronici”, care au de obicei tulburări psihologice. Ei aparțin fie narcisiștilor, cei care se vor a fi doriți, fie celor care tergiversează lucrurile. Aceștia din urmă au „complexul divei” și consideră că așteptarea impusă celorlalți este o modalitate de a-și afirma supremația. Există medici care își programează pacienții la fiecare 30 de minute, dar petrec cu fiecare dublul timpului planificat, decalând astfel programul. Tot ei au dificultăți importante în luarea hotărârilor, de la cele minore privind alegerea meniului sau pantofilor până la cele foarte importante. Putem privi întârzierile precum un sport al frustraților, în timp ce punctualitatea este forma de politețe a regilor. O relație echilibrată cu timpul denotă un echilibru psihic și respect față de ceilalți. Evitați perfecționismul inutil, sursă de anxietate și depresie.
     Îndepărtați hoții de timp din preajma dumneavoastră. Cum afirma Servan-Schreiber, timpul este neclintit, noi îl ocupăm, conferindu-i formă prin acțiunile și mișcările noastre. Ce bine ne simțim când mergem la un medic care ne primește zâmbind, cu respect, ca și când am fi singurul pacient programat. Sau, când o asistentă medicală ne explică cu calm și compasiune ce manevră urmează să ne facă, sau la ce tip de procedură ne va însoți, vom fi mult mai relaxați și încrezători. Nu voi analiza toți hoții de timp pe care-i găsiți în cărțile dedicate managementului timpului, ci doar poluarea informațională, pe care personal o consider cea mai importantă. De pe platforma worldometers.info, care arată în timp real diferiți parametri la nivel mondial, aflăm, de exemplu, că la 27 mai 2016, în momentul accesării paginii web, erau publicate peste un milion de cărți, erau vândute 4,3 milioane de telefoane mobile, trimise aproape două miliarde de e-mail-uri și aproape patru miliarde de căutări pe Google. Așadar, tehnologia informațională a explodat, dar timpul și capacitatea cortexului cerebral de a asimila informațiile au rămas neschimbate.
     Aparent, progresul tehnologic ar fi trebuit să ne scutească timpul, dar realitatea arată contrariul. În epoca în care se vorbește și se operează cu big data știm tot mai puțin despre tot mai multe, lacunele devenind tot mai numeroase. Astfel se explică apariția supraspecializărilor în toate domeniile, inclusiv medicale și farmaceutice, cu dezavantajele ce rezultă din aceasta și anume pierderea întregului. Ne vom axa astfel pe domeniile de interes, vom consulta reviste de sinteze medicale, site-uri, ghiduri profesionale, workshopuri etc. Profesorul Marin Voiculescu, eminent medic de boli infecțioase și pedagog (1913–1991), afirma: „Hiperspecializarea a creat fisuri importante în responsabilitatea medicală. Fiecare specialist răspunde de organul ce-l cunoaște și atât! Dar de omul întreg, cine răspunde? O echipă? Un responsabil al echipei?”.

 


 

O variantă a acestui text a apărut în volumul „Vademecum în cariera medicală”, coordonat de dr. Carmen-Adella Sîrbu, apărut în 2016 la Editura Universitară București.


 
 
Nota de subsol
Bibliografie
1. http://www.history.com/topics/inventions/thomas-edison/videos
2. Hawking Stephen. Scurtă istorie a timpului -de la BIG BANG la găurile negre. Editura Humanitas. București, 2006
3. http://www.descopera.ro/stiinta/4804175-socantele-mistere-ale-timpului-calatoria-in-timp
4. Constantin Dulcan D. Inteligența materiei. Editura Eikon .Cluj-Napoca, 2009
5. http://bionumbers.hms.harvard.edu/bionumber.aspx?&id=110286
6. M. Smolensky, L. Lamberg. The Body Clock Guide to Better Health. Editura Henri Holt, 2000.
7. Vásquez-Ruiz et al. A light/dark cycle in the NICU accelerates body weight gain and shortens time to discharge in preterm infants. Early Hum Dev. 2014 Sep;90(9):535-40
8. Villa C, et al. The synergistic relationship between Alzheimer’s disease and sleep disorders: An update. Journal of Alzheimer’s Disease. 2015;46(3):571-80
9. Baggs JE et al. Network Features of the Mammalian Circadian Clock. PLoS Biol. 2009 Mar 10;7(3):e52
10. Servan-Schreiber JL. Contre le stress-Le nouvel art du temps. Edition Albin Michel. Paris, 2000
11. Toffler Alvin. Șocul viitorului. Editura Politică. București, 1973
12. Hallowell EM. Overloaded Circuits: Why Smart People Underperform. HBRs 10 Must Reads: On managing Yourself. Harvard Business Review Press. Boston, 2011
13. Moisala M et al. Media multitasking is associated with distractibility and increased prefrontal activity in adolescents and young adults. Neuroimage. Epub 2016. Apr 8; 134:113-21
14. Ruotsalainen JH et al. Preventing occupational stress in healthcare workers. Cochrane Database of Systematic Reviews, p. Issue 4. Art. No.: CD002892. DOI: 10.1002/14651858.CD002892.pub5, 2015.
15. Shanafelt TD1, et al. Changes in Burnout and Satisfaction With Work-Life Balance in Physicians and the General US Working Population Between 2011 and 2014. Mayo Clin Proc. 2015 Dec;90(12):1600-13
16. Pauwels EK, et al. Mozart, music and medicine. Med Princ Pract. 2014; 23(5):403-12
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală