resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Argumente pentru supravegherea epidemiologică a bolilor cu transmitere vectorială

Autor: Prof. dr. Constantin CIUFECU | 15 Februarie 2012
   Riscul reintroducerii în Europa a unor boli transmise prin vectori a fost readus în atenţie recent, în contextul apariţiei pericolului unor boli exotice importante, dar şi al extinderii unor boli existente. Bolile în cauză au fost, pentru o vreme, omise din lista celor supuse supravegherii şi controlului epidemiologic, deşi, în condiţiile actuale, constituie o ameninţare şi nu trebuie să fie neglijate şi să rămână fără ecou în politica de sănătate publică la nivel european.
   Un prim exemplu în acest sens îl constituie epidemia de virus Chikungunya din provincia italiană Ravena, din septembrie 2007, epidemie cu transmitere locală, iar al doilea se referă la leishmanioză, reemergentă în Europa. Centrul european pentru controlul bolilor a atras atenţia asupra bolilor transmise prin vectori, enumerând boala Lyme, encefalita de căpuşe, malaria, pesta, tularemia, febrile hemoragice virale, infecţia cu hantavirusuri, febra West-Nile şi subliniind rolul încălzirii globale, al turismului la distanţă, călătoriilor, comerţului, transportului transcontinental. Leishmanioza este o boală endemică în sudul Europei, subraportată (aşa cum au semnalat studii germane recente), cu posibilităţi de extindere din regiunea mediteraneană către nordul Italiei şi sudul Germaniei, cu forme cutanate şi viscerale. Nu trebuie uitată existenţa cazurilor asimptomatice – pot fi între 30 şi 100 de cazuri subclinice la un caz clinic de leishmanioză viscerală. În anumite zone, pericolul există şi prin donarea de sânge, cu o incidenţă a seropozitivităţii de 3,4% în Franţa, 15% în Grecia, 22,1% în Spania, cu posibilitatea evoluţiei către forme clinice grave
Publicitate
în cazul persoanelor imunocompromise. În zonele endemice/hiperendemice, Leishmania donovani infectează câinii (seroprevalenţa ridicându-se la 34%), reprezentând rezervorul major al parazitului, flebotomilor revenindu-le rolul de vector. Riscul pentru om, în condiţiile relaţiei om–câine, rămâne permanent.
   Există, în cazul speciilor din afara Europei, dovada că anumiţi paraziţi (Leishmania donovani şi Leishmania tropica) se pot adapta la un ciclu de transmitere antropozoonotic, determinând mai multe cazuri grave (agresivitate crescută). Nu este exclusă posibilitatea introducerii de noi specii în regiunea europeană, pe lângă cele autohtone, dependentă de contactul dintre infectaţi şi flebotomi, de capacitatea persoanelor infectate de a se constitui în rezervor, ca şi de susceptibilitatea flebotomilor europeni faţă de diferitele specii de Leishmania. S-a citat prezenţa L. tropica în Grecia şi a L. donovani în Cipru. Trebuie luate în considerare şi posibilitatea exportului speciilor europene – L. infantum din Europa către America Latină – ca şi posibilitatea apariţiei unor hibrizi capabili să se dezvolte în Phlebotomus papatassi, atât de răspândit în Europa.
   Modul în care Europa abordează problema patogenilor neglijaţi – fără supraveghere şi control – poate avea repercusiuni asupra sănătăţii publice şi animale, cu consecinţe majore pentru restul omenirii. Boala este răspândită în zone în care sunt expuşi riscului peste 350 de milioane de locuitori, cu peste 12 milioane de infectaţi şi cu circa 100.000 de cazuri noi anual. Rezistenţa la substanţele de primă linie – miltefosină – a fost deja semnalată, ceea ce, în absenţa unui vaccin eficace, generează noi îngrijorări.
   Ne atrage atenţia nu atât faptul că parazitul şi vectorul au fost semnalaţi în zonele sudice ale României, în condiţiile unei morbidităţi reduse, cât posibilitatea unei eventuale reemergenţe, aşa cum s-a întâmplat în 1954 în zona Craiovei, unde a evoluat o epidemie de leishmanioză viscerală cu multe zeci de cazuri şi cu mortalitate foarte mare. În regiune, îmbolnăvirile s-au distribuit pe o arie geografică vastă, în interiorul paralelei 44, sub forma unui arc de cerc cu deschidere de 60 km, orientată spre sud-vest. De menţionat că, în studiile publicate, epidemia a fost descrisă ca invazie.
   Unul dintre avocaţii instituirii supravegherii pe continentul nostru, prof. dr. Jean Claude Dujardin (Belgia), observă că a venit totuşi vremea de a recunoaşte impactul real al bolilor transmise prin vectori, investind mai mult în supraveghere.

 

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală