resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Alexandru Ciocâlteu – un moralist atipic

Autor: Alice ŢUCULESCU | 5 Martie 2010
    „Gheaţă la mal“, „Strigătul umbrei“, „Dimineaţă ucigaşă“… În 2001, volumul „Rugăciuni de prisos“… Fiecare apariţie editorială a valorosului medic şi scriitor Alexandru Ciocâlteu fiind primită elogios de critică. Apoi, zece ani pauză… Tăcere întreruptă de curând, printr-un teribil de şocant roman „3D“: FEERIA DIN PRIVATĂ… O carte originală, cu grile multiple de lectură. (...)

   O carte vie, tensionată, acaparatoare, scrisă cu demonul contrarierii în coastă. „Zgomotul şi furia“ unui nonconformist rebel, ce debordează de talent, de fantezie. Şi surprinde începând cu titlul ei oximoronic, cum observa criticul Eugen Negrici în prefaţă. Însăşi individualizarea secvenţelor volumului o face în răspăr… De la „Sfâşierea“, „Mocirla noastră cea de toate zilele“, „Cu faţa la cer“, „Sfaturile medicului bolnav“ până la… „Ploşniţe fără oprelişti“, „Banchetul ciorbei de dude pestriţe“, „Banchetul ciorbei de fasole“, „E timpul“… Opt capitole, într-un crescendo tragicomic, iar tema de fond, cea care conferă unitate romanului, coincide cu marea dilemă a scepticilor: Are viaţa sens? De fapt, „nici nu ştiu cât este spaimă de moarte sau teamă de viaţă“… nuanţează autorul. Să fii continuu solidar cu bolnavul (bunătatea a ajuns sarcină de serviciu!), să porţi răspunderea imensă a fiecărei decizii, concomitent cu sentimentul propriului inevitabil declin… Apoi, marea obsesie – omul călărit de moarte –, această imagine funambulescă din alegoriile medievale, amplificată la Alexandru Ciocâlteu prin dispariţia mamei… Şi totul este perceput ca un atac, ca o minare a fiinţei intime a celui chemat să salveze…
   „Puls, EKG […]… Iar el acolo, pe acea lamă de cuţit, jucându-se de-a viaţa şi de-a moartea. Gândindu-se la semenii săi, la copiii lor, la Dumnezeu – la neputinţa lui de doctor, de om“. „Dacă nu eşti javră sau prost-beton, viaţa e de nesuportat“.
   Nu staţionează însă în această zonă a melodramaticului autoflagelant, care aminteşte mai curând de un celebru vers barbian: „Sfânt trup şi hrană sieşi“… Deci schimbă registrul şi introduce în canavaua romanului un lung şi pestriţ şir de personaje – fiecare cu discursul şi povestea lui, spuse la un pahar, într-un spaţiu simbolic al libertăţii: cârciuma-han sau căminul cultural.
   Ne aflăm în faţa unui joc, a unei strategii a scenariilor alternative de viaţă, din dorinţa experimentării a cât mai multor identităţi-roluri. Această deghizare modifică din mers unghiurile, regulile interpretării umanului şi salvează autorul – devenit personaj justiţiar – de la orice inhibiţie. Adevărurile cele mai incomode, opiniile cele mai şocante pot curge, astfel, pe bandă rulantă…
   „Feeria din privată“ este un amestec între biografia proprie (uneori, în oglindă, prin readucerea doctorului Costin Ruicu, alter ego-ul din „Gheaţă la mal“), realitatea altora la care a fost martor şi istorii pe care, într-un avânt flamboaianto-gotic, le-a inventat, împingând în prim-plan culoarea locală a unei mitice Oltenii natale – de ieri şi de azi.
   Acum, parcă şi limbajul se autonomizează, aspiră la dreptul stării civile… Devine aproape personaj. Şi impresionante sunt ştiinţa, fantezia cu care mlădiază cuvintele! Iar o imaginaţie debordantă, cu dese accente cinice, amplifică expresivitatea şi suculenţa textului. O expresivitate şi o suculenţă uneori de-a dreptul scandaloase!
   Într-o lume a tabuurilor, hiperlucidul medic-scriitor pune sub lupă fetişurile despre normalitate şi nebunie, credinţă, vinovăţie, ispăşire şi iertare, dragoste şi amăgire, suferinţă, trădare, moarte… Iar peste tot şi toate, domină ideea relativităţii. çncât ai putea ajunge să gândeşti asemenea autorului: „Cum să supravieţuieşti iubindu-ţi aproapele, în această lume a jivinelor malformate, în care toată haita a turbat şi cei sănătoşi sunt storciţi?“ (Şi Schopenhauer îşi umilea câinele, numindu-l „fiinţă umană“.)
   Pe linia unui existenţial negativ, Alexandru Ciocâlteu, acest intelectual profund, „purtând ghebul Eminescu-Poe-Rilke-Naum-Mazilescu-Andreev-Céline-Platonov-Lorca“, acest sentimental empatic, dar şi zeflemist, cu verbul dur în vârful peniţei, îşi exercită în primul rând extraordinarul său talent de pamfletar. Iar grotescul îl extinde dincolo de comic sau burlesc. Este excesul unui moralist atipic.
   Râsul-plânsul astfel provocat conţine şi observaţii de mare fineţe cu valoare de axiomă, într-un virtual discurs filosofic al celui supărat pe lume şi pe sine.
   Concomitent, exersează un umor în trepte – asemenea unui joc de artificii, ce accede spre o gratuitate suprarealistă. (Un exemplu, povestea urşilor albi, text savuros şi de o mare subtilitate stilistică.) Iar vulgaritatea verbală sau acel neliniştitor aer hedonist în Apocalipsă par mai curând o formă de revoltă care vizează însăşi decadenţa societăţii în care trăim.
   Totuşi… Acest căutător al adevărului integral, angajat într-o cruciadă a negării, cel care nu se lasă anesteziat de nicio iluzie, după ce a învăţat „regulile nefericirii fără profesor“ şi sfâşiat a fost în lupta cu „starea de doctor“… Totuşi, tocmai el, marele lucid (care îşi disimulează o vulnerabilitate afectivă de fond) cerşeşte – în secret – revelaţia divină şi apropierea de transcendental…
   Ai grijă deci, dragă cititorule, să nu-ţi uiţi scutul în faţa cuvintelor-gloanţe ale acestui poet sub acoperire! Pentru a-i parcurge cartea, ai nevoie de nervi tari şi o condiţie fizică excelentă.
   Şi mai ia aminte… Dacă ar fi trăit în Occident, cu acest roman ar fi putut deveni, peste noapte, o vedetă în genul lui Pascal Bruckner. Care – normal, nu? – lui Alexandru Ciocâlteu îi… repugnă.
 
 
   O carte vie, tensionată, acaparatoare, scrisă cu demonul contrarierii în coastă. „Zgomotul şi furia“ unui nonconformist rebel, ce debordează de talent, de fantezie. Şi surprinde începând cu titlul ei oximoronic, cum
Publicitate
observa criticul Eugen Negrici în prefaţă. Însăşi individualizarea secvenţelor volumului o face în răspăr… De la „Sfâşierea“, „Mocirla noastră cea de toate zilele“, „Cu faţa la cer“, „Sfaturile medicului bolnav“ până la… „Ploşniţe fără oprelişti“, „Banchetul ciorbei de dude pestriţe“, „Banchetul ciorbei de fasole“, „E timpul“… Opt capitole, într-un crescendo tragicomic, iar tema de fond, cea care conferă unitate romanului, coincide cu marea dilemă a scepticilor: Are viaţa sens? De fapt, „nici nu ştiu cât este spaimă de moarte sau teamă de viaţă“… nuanţează autorul. Să fii continuu solidar cu bolnavul (bunătatea a ajuns sarcină de serviciu!), să porţi răspunderea imensă a fiecărei decizii, concomitent cu sentimentul propriului inevitabil declin… Apoi, marea obsesie – omul călărit de moarte –, această imagine funambulescă din alegoriile medievale, amplificată la Alexandru Ciocâlteu prin dispariţia mamei… Şi totul este perceput ca un atac, ca o minare a fiinţei intime a celui chemat să salveze…
   „Puls, EKG […]… Iar el acolo, pe acea lamă de cuţit, jucându-se de-a viaţa şi de-a moartea. Gândindu-se la semenii săi, la copiii lor, la Dumnezeu – la neputinţa lui de doctor, de om“. „Dacă nu eşti javră sau prost-beton, viaţa e de nesuportat“.
   Nu staţionează însă în această zonă a melodramaticului autoflagelant, care aminteşte mai curând de un celebru vers barbian: „Sfânt trup şi hrană sieşi“… Deci schimbă registrul şi introduce în canavaua romanului un lung şi pestriţ şir de personaje – fiecare cu discursul şi povestea lui, spuse la un pahar, într-un spaţiu simbolic al libertăţii: cârciuma-han sau căminul cultural.
   Ne aflăm în faţa unui joc, a unei strategii a scenariilor alternative de viaţă, din dorinţa experimentării a cât mai multor identităţi-roluri. Această deghizare modifică din mers unghiurile, regulile interpretării umanului şi salvează autorul – devenit personaj justiţiar – de la orice inhibiţie. Adevărurile cele mai incomode, opiniile cele mai şocante pot curge, astfel, pe bandă rulantă…
   „Feeria din privată“ este un amestec între biografia proprie (uneori, în oglindă, prin readucerea doctorului Costin Ruicu, alter ego-ul din „Gheaţă la mal“), realitatea altora la care a fost martor şi istorii pe care, într-un avânt flamboaianto-gotic, le-a inventat, împingând în prim-plan culoarea locală a unei mitice Oltenii natale – de ieri şi de azi.
   Acum, parcă şi limbajul se autonomizează, aspiră la dreptul stării civile… Devine aproape personaj. Şi impresionante sunt ştiinţa, fantezia cu care mlădiază cuvintele! Iar o imaginaţie debordantă, cu dese accente cinice, amplifică expresivitatea şi suculenţa textului. O expresivitate şi o suculenţă uneori de-a dreptul scandaloase!
   Într-o lume a tabuurilor, hiperlucidul medic-scriitor pune sub lupă fetişurile despre normalitate şi nebunie, credinţă, vinovăţie, ispăşire şi iertare, dragoste şi amăgire, suferinţă, trădare, moarte… Iar peste tot şi toate, domină ideea relativităţii. çncât ai putea ajunge să gândeşti asemenea autorului: „Cum să supravieţuieşti iubindu-ţi aproapele, în această lume a jivinelor malformate, în care toată haita a turbat şi cei sănătoşi sunt storciţi?“ (Şi Schopenhauer îşi umilea câinele, numindu-l „fiinţă umană“.)
   Pe linia unui existenţial negativ, Alexandru Ciocâlteu, acest intelectual profund, „purtând ghebul Eminescu-Poe-Rilke-Naum-Mazilescu-Andreev-Céline-Platonov-Lorca“, acest sentimental empatic, dar şi zeflemist, cu verbul dur în vârful peniţei, îşi exercită în primul rând extraordinarul său talent de pamfletar. Iar grotescul îl extinde dincolo de comic sau burlesc. Este excesul unui moralist atipic.
   Râsul-plânsul astfel provocat conţine şi observaţii de mare fineţe cu valoare de axiomă, într-un virtual discurs filosofic al celui supărat pe lume şi pe sine.
   Concomitent, exersează un umor în trepte – asemenea unui joc de artificii, ce accede spre o gratuitate suprarealistă. (Un exemplu, povestea urşilor albi, text savuros şi de o mare subtilitate stilistică.) Iar vulgaritatea verbală sau acel neliniştitor aer hedonist în Apocalipsă par mai curând o formă de revoltă care vizează însăşi decadenţa societăţii în care trăim.
   Totuşi… Acest căutător al adevărului integral, angajat într-o cruciadă a negării, cel care nu se lasă anesteziat de nicio iluzie, după ce a învăţat „regulile nefericirii fără profesor“ şi sfâşiat a fost în lupta cu „starea de doctor“… Totuşi, tocmai el, marele lucid (care îşi disimulează o vulnerabilitate afectivă de fond) cerşeşte – în secret – revelaţia divină şi apropierea de transcendental…
   Ai grijă deci, dragă cititorule, să nu-ţi uiţi scutul în faţa cuvintelor-gloanţe ale acestui poet sub acoperire! Pentru a-i parcurge cartea, ai nevoie de nervi tari şi o condiţie fizică excelentă.
   Şi mai ia aminte… Dacă ar fi trăit în Occident, cu acest roman ar fi putut deveni, peste noapte, o vedetă în genul lui Pascal Bruckner. Care – normal, nu? – lui Alexandru Ciocâlteu îi… repugnă.
 
 
                                                 TALON DE COMANDĂ
Subsemnatul.......................................................................................................................................
Domiciliat în localitatea......................................................................................................................,
strada .........................................................…..................nr. ................., bl. .........., et...., ap. ........,
sector......, judeţ ............................., cod poştal .................. doresc să-mi trimiteţi prin poştă volumul:

FEERIA DIN PRIVATĂ

de dr. Alexandru Ciocâlteu. Preţ: 20 de lei.

 

Completaţi talonul şi expediaţi-l pe adresa: Editura „Viaţa Medicală Românească“, str. Ion Brezoianu nr. 27, et. 2, cod poştal 010131, Bucureşti. Plata se face ramburs, la ridicarea coletului.

 

 

 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală