resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Aici încă sunt banii dumneavoastră

Autor: Adrian GHEORGHE | 28 Februarie 2014
   Mai ţineţi minte raportul NICE International de acum doi ani şi jumătate, privind tehnologiile medicale decontate prin fondul unic de asigurări de sănătate în România? Întâi de toate, NICE International este braţul nonprofit al National Institute for Health and Care Excellence (NICE), agenţia guvernamentală din Marea Britanie care formulează recomandări privind tehnologiile şi programele de sănătate care pot fi adoptate şi implementate în baza dovezilor de eficacitate, siguranţă şi cost-eficienţă. Rolul NICE International este de a transfera expertiza acumulată de agenţie de-a lungul a mai bine de un deceniu în ţări ale căror autorităţi nu dispun încă de aceleaşi capacităţi de analiză.
   La începutul anului 2011, Ministerul Sănătăţii a contractat NICE International pentru a evalua pachetul de beneficii din România de la acel moment. Totul se petrecea ca parte a unui program finanţat de Banca Mondială, care viza reforma sistemului de sănătate românesc – carevasăzică aveam pachet de bază şi reformă încă de pe atunci, doar că nu ştiam. Unul dintre obiectivele specifice ale evaluării a fost elaborarea unei liste „negative“, a tehnologiilor care să nu (mai) fie decontate în virtutea faptului că nu erau susţinute concludent de studii care să arate că le aduceau beneficii rezonabile pacienţilor. Atenţia fusese atrasă de consumul de medicamente, deoarece cheltuiam foarte mult pentru ele (peste 20%), în ansamblul tuturor cheltuielilor pentru sănătate, şi crescuseră semnificativ, în ultimii ani, cheltuielile asociate prescrierii medicamentelor inovative.
   Astfel că experţii NICE International au descins şi s-au uitat cu precădere la primele 50 de medicamente cu care se cheltuiseră cele mai mari sume în anul precedent sau care avuseseră cele mai mari creşteri recente ale valorii decontate. Raportul final a scos în evidenţă realităţi precum: erau decontate curent medicamente în afara indicaţiilor prevăzute în autorizaţia de punere pe piaţă, de exemplu epoetină alfa şi beta şi bevacizumab; erau decontate medicamente pentru indicaţii în care era puţin probabil să fie cost-eficiente; şi erau decontate medi­­ca­mente pentru care nu existau dovezi că ar fi eficiente pentru indicaţiile ofi­ci­a­le, precum ginkgo biloba şi erdo­steina. Până aici totul foarte clar, însă aceste ano­malii acope­reau în total cam o treime din lista de 50 de medicamente analizate. Realitatea care privea, totuşi, mai bine de 30 din cele 50 de medicamente avute în vedere era că acestea erau cost-eficiente în ţări precum Marea Britanie sau Australia, însă nu puteau fi cost-eficiente în România, la tarifele rambursate. Întrebarea devenea, astfel: dacă aceste medicamente sunt cost-eficiente pentru o indicaţie dată în alte ţări şi presupunând o eficienţă clinică relativ constantă, de ce nu ar fi cost-eficiente şi în România? Determinantul major care poate afecta cost-eficienţa într-o astfel de situaţie este preţul de referinţă, astfel că o parte importantă a analizei s-a concentrat pe o comparaţie între preţurile acestor medicamente în România şi preţurile afişate în jurisdicţii de referinţă, precum Marea Bri
Publicitate
tanie şi Statele Unite.
   Experţii NICE International au propus atunci o metodă experimentală de ajustare a preţului de referinţă al unui medicament din România, pe baza valorilor produsului intern brut pe cap de locuitor al celor două ţări comparate, ajustate pentru puterea de cumpărare, astfel încât preţul românesc să devină comparabil cu preţul din ţara de comparaţie şi să asigure cost-eficienţa medicamentului. Aplicarea acestei metode a pus atunci în evidenţă o situaţie cu totul nefavorabilă în ansamblu, în condiţiile în care tarifele la care erau decontate cele mai multe dintre aceste medicamente erau mult mai mari decât cele din ţara de referinţă, fiind necesare, teoretic, reduceri cu 40–80% ale preţului de referinţă din România, pentru a le aduce la niveluri comparabile cu cele din Marea Britanie. Şoc şi paradox, întrucât procedura de stabilire a preţului de referinţă din România presupunea utilizarea unei referinţe externe, mai precis selectarea preţului minim dintr-un coş de ţări care afişau toate preţuri de referinţă proprii mai mici decât cele din UK pentru multe dintre medicamente. În plus, exista şi argumentul informal, invocat cam cu jumătate de gură, că preţurile multor originale din România erau oricum mult sub piaţa europeană ca urmare a mecanismului de mai sus, ceea ce încuraja exporturile paralele – culmea, chiar către ţări precum Marea Britanie. Practic, ne găseam în postura inedită de a avea simultan preţuri foarte mici şi foarte mari pentru aceleaşi medicamente: foarte mici in termeni absoluţi, prin comparaţie cu piaţa europeană (deşi existau şi excepţii, precum rituximab, pentru care preţurile absolute erau exagerat de mari, mai mari decât în Marea Britanie şi Statele Unite) şi foarte mari în termeni de valoare adăugată pentru pacient. Desigur, metoda de ajustare a preţului propusă nu este perfectă şi nu a fost încă validată în alte ţări, dar oferă o perspectivă cel puţin interesanta. Raportul sugera, în final, că o astfel de metodă ar putea fi folosită de autorităţi în direcţia unor negocieri mai ferme asupra preţului de referinţă al noilor medicamente compensate, pentru a asigura o valoare mai ridicata pentru pacient.
   Acum nu trebuie să ne închipuim că impactul scurtei investigaţii conduse de NICE International în Romania ar fi fost mare; a punctat local în media românească şi acolo s-a oprit. Media, care, la finalul lui 2011 şi începutul lui 2012, a dezbătut intens partea din raport privind ginkgo biloba şi modul în care lucrează comisiile de specialitate ale Ministerului, lăsând mult mai puţin loc pentru discuţia privind modul în care se stabilesc tarifele de rambursare. Nu toată lumea vede cam cum se luau deciziile. Experţii NICE au publicat, în octombrie 2013, un articol în revista Health Policy, pe marginea metodei propuse şi pilotate în România, descriind elegant şi printre rânduri cam ce au văzut prin cuferele listei noastre de compensate. Experţii respectivi mai comunică metodele şi rezultatele respective şi în seminarii, pe ici, pe colo, punctând şi amănunte mai picante, precum faptul că raportul final, cum-necum, „ieşise“ şi intrase deja în atenţia presei în noiembrie 2012, deşi fusese programat să fie diseminat la începutul lui 2013; sau cum industria farmaceutică britanică a reacţionat oficial şi caustic imediat după publicarea raportului, invocând că astfel de investigaţii ale NICE International asupra pieţelor din alte ţări sunt de natură să distorsioneze mecanismul internaţional de reglare a preţurilor medicamentelor. Cu toate aceste detalii, aceloraşi experţi le vine, totuşi, mai greu să răspundă prea direct auditoriului de la astfel de prezentări, când acesta întreabă perplex, cu un început fix de zâmbet în colţul gurii, de ce tarifele rambursate sunt atât de mari în România faţă de Marea Britanie sau de ce a fost neapărată nevoie să se vină de la Londra pentru a se uita pe nişte Excel-uri, ca să ni se spună, la final, ce ştiam deja, anume că nu ne respectăm propriile reguli. Însă de atunci, desigur, multe s-au schimbat.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală