Despre expoziţia deschisă de curând, dincolo de inspirata metaforă care întâmpină şi invită iubitorul de pictură să-i treacă pragul, un fost membru şi preşedinte al cenaclului se simte îndreptăţit să mai noteze: • De data aceasta s-a ales o „locaţie“ deosebită – Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti – „Palatul Suţu“, această bijuterie arhitectonică situată în inima Bucureştiului. Pentru subsemnatul, prilej de scurtă întoarcere în istoria cenaclului: în 1975, cu prilejul împlinirii a două decenii de activitate a cenaclului înfiinţat în 1955, tot aici, în acest magnific palat, s-a vernisat o amplă
expoziţie jubiliară onorată de prezenţa ministrului sănătăţii de atunci, prof. dr. Radu Păun; astăzi apare aproape de domeniul imposibilului ca un ministru al sănătăţii să-şi găsească timp pentru a onora cu prezenţa sa un astfel de eveniment. Există
însă un amănunt mai puţin cunoscut: marele internist, clinician şi dascăl Radu Păun, era şi un om de cultură, iubitor al artelor, pianist de mare sensibilitate şi virtuozitate • Vernisajul expoziţiei a fost realizat de artistul plastic şi profesorul Nicolae Iorga, secretarul cenaclului, care-i succede regretatului Radu Ionescu; a fost de această dată un vernisaj sui-generis, maestrul Nicolae Iorga predând participanţilor (printre aceştia – autorii expozanţi, în număr de 37) o lecţie de meşteşug artistic, de tehnică picturală, alegerea subiectelor, organizarea compoziţiei, dispunerea culorilor, oprindu-se şi comentând fiecare tablou în parte, remarcând reuşitele dar şi, unde a fost cazul, ceea ce a fost mai puţin bine şi ceea ce ar fi trebuit făcut în sensul împlinirii artistice. Vernisajul a fost astfel şi prilejul unei întâlniri de lucru, de cenaclu cu invitaţi din care toţi au avut de învăţat • Cei 37 de autori au expus 50 de lucrări, dominante fiind uleiurile, dar şi câteva acuarele şi pasteluri, o sculptură mică (altădată sculptura era mai bine reprezentată) şi o lucrare în ceramică. Teme variate inspirat alese, tratate mai ales în manieră clasică, dar şi în câteva tehnici mai îndrăzneţe – abstracţionism, expresionism, pictură de idei/teme filozofice (Veghe, De partea cealaltă a clipei, Elegie, Exerciţiu pe roşu) şi chiar manieră naivă (În bătătură). Peisajul – colţuri din natură, crochiuri citadine, străzi şi case – rămâne o temă predilectă, dar şi florile, naturile statice, portretele şi „notele de călătorie“ (Grecia, Italia, Franţa, deşertul arab), toate întregind o paletă largă, vibrând de culoare şi plină de sensibilitate poetică • O altă remarcă priveşte prezenţa tinerilor, inclusiv a studenţilor, cu vădit şi promiţător har, garanţie a continuităţii şi a schimbului de mâine pentru această valoroasă formaţie de creaţie artistică a oamenilor în alb.
Nu e lipsit de semnificaţie că afirmarea în cultură, în creaţie a breslei noastre adaugă nobleţei profesiei medicale un plus de pregătire, de care are din ce în mai mare nevoie astăzi. Şi, alături de Cenaclul medicilor-pictori „I. Ţuculescu“ se află Orchestra medicilor „Ermil Nichifor“, Societatea Medicilor Scriitori şi Publicişti din România, printre cele mai cunoscute şi active în viaţa culturală.