Acest concept se referă la abordarea subiectului bolnav nu în mod izolat, ca individ bolnav, aşa cum ne-a învăţat medicina clasică, ci ca făcând parte dintr-o reţea complexă: familie, grupuri sociale, micromediile sale, cultura cu obiceiurile şi valorile sale. Cu alte cuvinte, subiectul este abordat în întregimea şi complexitatea reţelei de suport a intereselor sale, a speranţelor sale etc. (...)
S-ar putea ca mai puţin de jumătate din cazurile catalogate ca schizofrenii să-şi păstreze autonomia socială şi/sau uneori şi pe cea profesională dacă psihiatrul ar avea disponibilitatea de a oferi o „cârjă“ terapeutică, adică un reazăm nu numai specializat, dar şi îndelungat. (...)
Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.