resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

A avea sau a nu avea... antibiotice

Autor: Conf. dr. Cristian GHEORGHE | 27 Noiembrie 2015
     Infecțiile au constituit din cele mai vechi timpuri o cauză importantă de morbiditate și deces. Ceea ce pare ficțiune în filmele de epocă descrie în fond realitatea cu care omenirea a fost confruntată din cele mai vechi timpuri. Nu doar ființele umane sunt expuse acestui pericol, ci întreg regnul animal este în permanență menținut sub această presiune biologică. Ca și cum natura încearcă să găsească un echilibru al populațiilor aflate în expansiune, mai ales în cazul celor care au puțini dușmani naturali. Specia umană a reușit controlul infecțiilor odată cu descoperirea antibioticelor. Aceasta a dus la creșterea speranței de viață și la salvarea unor vieți în cazul unor afecțiuni altădată letale.
     Antibioticele sunt substanțe care, prin legarea la unele componente bacteriene, împiedică fie creșterea, fie multiplicarea acestora. Fenomenele intime înseamnă efect bacteriostatic, atunci când celula bacteriană nu se mai poate dezvolta (crește), sau bactericid când, ca urmare a acțiunii antibioticului, bacteria moare. Există o specificitate clară a diferitelor antibiotice, pentru anumite bacterii, întrucât nu toate conțin aceleași componente celulare la care antibioticul se leagă. De aceea, este de așteptat ca răspunsul bacteriilor la diferite antibiotice să fie diferențiat. Inițial sintetizate de alte microorganisme, ca mecanism de competiție în lupta pentru supraviețuire, antibioticele sunt actual sintetizate în laborator. Modificări chimice minore ale moleculelor lor pot aduce acțiuni diferite și spectru variat asupra microorganismelor. Privite, aparent, ca niște panacee, antibioticele încep să își arate limitele din ce în ce mai mult în ultimele decenii. Cauzele acestui fenomen sunt multiple și trebuie menționate.
     În primul rând, prescrierea exagerată a antibioticelor, din varii motive. În condițiile presiunilor psihologice din partea pacienților, prescrierea antibioticelor a depășit cu mult necesarul real. Acest lucru are drept consecință selectarea la pacienții tratați a unor tulpini bacteriene rezistente (cu mutații genetice). Numărul acestora este în general mic înainte de debutul tratamentului, dar, prin dispariția competiției bacteriene, ele persistă și proliferează nestingherite. Ulterior, prin contact interuman, se răspândesc în populațiile umane și pot cauza infecții pentru al căror tratament nu se mai poate utiliza același antibiotic.
     Ghidurile de utilizare a antibioticelor apar periodic și cuprind sensibilitățile celor mai frecvent întâlnite bacterii în practica medicală. Nu există însă ghiduri unanim acceptate de bună practică, în sensul prescrierii lor corecte. În cele ce urmează prezentăm câteva idei de orientare rezultate din experiența acumulată prin practica zilnică.
     Nu este nevoie de antibiotice în infecțiile virale. Virusurile cresc in interiorul celulelor umane și nu prezintă situsuri de legare a antibioticelor. Ca atare, administrarea lor în aceste situații nu aduce decât eventualul
Publicitate
beneficiu al prevenirii unor complicații bacteriene, dar nu grăbește și nu influențează vindecarea bolii. Cum deosebim natura unei infecții? Putem presupune că este virală pe baza unor elemente clinice: secreții inflamatorii nazale sau traheale transparente, ca albușul de ou; durată redusă de evoluție a unei infecții respiratorii (sub zece zile); exsudat (lichid) transparent în urechea medie; aspecte clinice tipice pentru boli virale clar definite (ex.: herpangină, mononucleoză infecțioasă). Nu putem afirma natura bacteriană sau virală pe baza unor semne clinice ca febra sau durerea. Ambele pot fi manifestări uzuale și în boli virale. Tratamentul lor este pur simptomatic iar durata lor este limitată în timp.
     Există și elemente care fac dificile aprecierile clinice – de exemplu, secrețiile nazale matinale (fiind de stază, sunt întotdeauna infectate bacterian), momente evolutive în cadrul unei boli infectocontagioase (depozite aparent pultacee în evoluția unei mononucleoze infecțioase). În caz de dubiu, temporizarea sau consultul interdisciplinar pot fi de folos. Analizele pot fi și ele utile, dar dinamica lor presupune scurgerea unui timp pentru o semnificație deplină (pot fi neclare în primele zile de evoluție).
     Tipul de antibiotic prescris trebuie să urmeze flora specifică infecțiilor care se tratează. Statistica este de obicei clară în ceea ce privește cauzele bacteriene cele mai frecvente (ale infecțiilor respiratorii de exemplu). Corelând sensibilitatea germenilor respiratori uzuali la antibiotice într-un moment anume, rezultatele tratamentului antibiotic pot fi foarte bune. Pentru infecțiile neobișnuite (populație cu deficite imunitare, tratamente sau boli anergizante), folosirea examenelor bacteriologice (cultură și antibiogramă) este absolut necesară.
     Există tendința multor medici de a prescrie antibiotice cu spectru foarte larg și de generație ultimă, încă de la începutul tratamentului. Consider acest lucru o practică periculoasă pentru selecția tulpinilor rezistente. Tratamentul gradat, inițial uzual pentru infecția tratată, apoi mai agresiv în caz de non-răspuns, este cea mai bună abordare a pacientului cu infecție bacteriană. Atunci când nicio modalitate nu rezolvă problema, examenul bacteriologic devine din nou necesar.
     Administrarea de antibiotice locale a fost multă vreme contraindicată. Opinez pentru corectitudinea acestui fenomen. Motivele sunt: șanse mici de contact ale antibioticului cu toată populația microbiană a unei cavități (nazală de exemplu). Distribuirea antibioticului este în schimb mult mai eficientă pe cale hematogenă (la toată mucoasa). Trebuie menționat și faptul că, din sânge, antibioticul este excretat în secrețiile cavitare în proporții diferite, în raport cu natura acestuia (deci nu există temeri de concentrare variată locală). Un alt motiv îl constituie riscul de sensibilizare a organismului, cu apariția de reacții alergice consecutive și imposibilitatea administrării ulterioare pe cale generală a aceleiași substanțe.
     Consecința apariției de populații bacteriene rezistente la antibiotice, selectate prin administrarea nejustificată de antibiotic, constă în lipsa posibilității tratării viitoare a acestora, neexistând substanțe la care germenul să mai fie sensibil. Ritmul de descoperire al unor noi medicamente antibacteriene s-ar putea să fie sub nivelul ritmului de dezvoltare a rezistenței microbiene. Așa încât, după cum mulți specialiști afirmă, unele bacterii sunt la ora actuală niște „bombe cu ceas“. În măsura în care ele se adaptează la noile antibiotice și capătă rezistență, omenirea devine din nou vulnerabilă în fața lor. Depinde doar de medicina actuală și cei care o practică dacă putem să menținem avantajul antibioticoterapiei actuale.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală