Se spune că fiecare carte are un destin al ei. Nu ştiu dacă există vreun studiu riguros asupra problemei aduse în discuţie, cazurile cunoscute de mine par a sugera că afirmaţia citată e cu mult mai profundă decât pare. Mă refer, fireşte, la cărţile de „literatură artistică“ (vezi: Mihail Mihailide, Literatura artistică a medicilor, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009) şi nu la cele ştiinţifice, adesea culegeri mai mult sau mai puţin reuşite de informaţii organizate arbitrar. (...)
DOCTORUL GRUIA (Editura PIM, 2010) – a 25-a carte ce apare sub semnătura Vasile Ilucă, pictor şi povestitor din târgul Iaşilor, poate fi citită şi în această cheie. Autorul a trăit sub semnul unui destin potrivnic, luptându-se, ca şi mulţi alţii, cu instructori de partid, făcături fără de căpătâi, sub atingerea cărora toate erau spurcate, se degradau. Deşi a lucrat ca asistent medical, curiozitatea şi dorinţa de cunoaştere l-au făcut să nu se complacă în acea delăsare generală ce părea să-i contamineze pe toţi. Şi nu odată s-a implicat în cercetări de teren şi de laborator deopotrivă, realizate cu un profesionalism de care semnatarii lucrărilor erau adesea foarte departe. (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru,
Viaţa medicală.