Nu face parte dintre artiştii orgolioşi care-şi închipuie că fără ei lumea artistică s-ar nărui. N-a avut şi nu are timp de pierdut într-un vanitas vanitatis de-a cine-i mai mare într-o lume de toate mărimile din mozaicul artei. Abia dacă are timp să creeze. Că (...)
Balcicul n-ar fi fost Balcic dacă o regină frumoasă, împătimită de frumos n-ar fi îmbiat acea stranie armată de curteni fără blazon nobiliar la un mal de mare, calcaros şi inundat de lumină, să „scrie“, în felul lor, poveste nouă unui ţinut ca vremea de vechi. Şi cum (...)
Cum s-o fi numit întâiul om care, cu un cărbune din vatra focului dintr-un început, a prins a desena pe cremenea din peşteri acele linii stranii închipuind conturul unor făpturi sau forme de umbră-nveşmântată în lumină? Cred că de-atunci se va fi aninat în ochii lui întâiul tremur (...)
S-a vorbit, la vernisaj, de „o galerie de portrete“ – fiecare pom/copac, strict încadrat în spaţiul guvernat de numărul de aur, devenind sub ochii noştri un personaj/model cu semenii asemeni şi totuşi… nu la fel. (...)
Articolul integral îl puteţi citi în săptămânalul nostru, (...)
Puţin, prea puţin pentru a ne clama dreptul la vechime, deşi, în Câmpia română, turmele au tot păscut de mii de ani, iar ciobănaşii (mai traşi prin inel, mai traşi pe sfoară, mai traşi pe roata vremilor) au doinit din cuvânt cânt spre a îmblânzi moartea cu-acel „şi (...)
Dacă în Irişi (mai 1889), tabloul care, în urma unei licitaţii (la care n-au ce căuta bugetarii de oriunde s-ar afla ei pe pământul oamenilor egali doar printr-o moarte) de acum câţiva ani a deţinut recordul de vânzare către un anonim amator de artă nipon, un medic ar (...)
La portretele rămase de la Sandro Botticelli – nume cu care a intrat în istoria artei mondiale Alessandro Filipepi, florentinul născut în anul 1445 în cartierul Santa Maria Novella – ochii sunt nu doar „ferestre ale sufletului“, sunt oglindă şi răsfrângere a poveştii (...)
Ajunsă în toamna frumoasă a vieţii, Emilia Niculescu n-are timp să culeagă roade. Abia dacă pridideşte să semene bob nou, curat şi sănătos pentru alte şi alte înfloriri, rodiri, în lumea niciodată sătulă de frumos.
Arta ei este colţul de rai, cel de (...)
Se numea Gabriela Dufour-Voiculescu. Venea din clarul din Sonetele închipuite de doctorul acela fără arginţi, poet al îngerilor, pe numele său Vasile Voiculescu. Era ultimul dintre cei cinci copii ai poetului, ea însăşi scriitoare şi pictoriţă, distinsă şi nobilă (...)
În vremea bezmeticei viteze cu care mileniul al treilea a năvălit peste noi, comunicarea prin scrisori păstrează parfum de poveste dintr-un a fost odată pe care cu duioşie îl răsfoim când ne încearcă dorul de noi, cei de mai… alaltăieri, dorul de cei care-au uitat (...)
S-a redeschis joi, 9 iulie 2009, Muzeul Theodor Pallady, din str. Spatarului nr. 22, în Casa Melik – una dintre cele mai frumoase case din Bucuresti, datând din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, simbol de arhitectura româneasca – scara interioara de (...)
…şi-au dat întâlnire la Galeriile Orizont din Bucureşti într-o zi din vara aceasta, aduse de neobosita căutătoare de frumos din lumea asta în care nu chiar totul are gingăşie de floare.
Valeria Tofan, căci despre ea e vorba, este membră a UAP din România şi s-a (...)
„Ceci n’est pas une pipe“
(René Magritte)
Între „Trădarea imaginilor“ – tablou pictat de René
Magritte în 1929 şi „fidelitatea“ lor, răstimp de 30 de ani (1925–1955),
artistul-pictor belgian a realizat un ciclu de fotografii în (...)
RSS
ISSN 1583-8862
