Doi pe o bancă! de Aleksandr Ghelman,
la Teatrul Metropolis din Capitală, este o mică-mare bijuterie teatrală. Aceeaşi
veche poveste: cu o ea în aşteptarea unui Făt-Frumos deghizat în balaur, pe
care dragostea – blestem şi binecuvântare – trebuie să-l înalţe (...)
…Şi undeva, în chiar miezul fierbinte al lumii – România profundă.
Şi undeva, aici, în chiar adâncul verbului a fi – un teatru care duce-n lumea largă solie despre nişte oameni
(români ni se mai spune!) care transformă ne-nţelesurile toate în surse (...)
Ne-somnoroase păsărele
Care ştiu doar de cânt şi zbor
Dau înţeles culorilor
Ca pentru nu ştiu care dor
Neîntrupat când luna plină
În strai de aur se-nlumină.
Aşa mi se pare a fi codrul de aer – fermecat
de un miracol diafan al păsărilor pe
care îl inventează (...)
Trebuie să fie o glumă, Nene Iancule! Cum
adică, numai 160 de ani de când te-ai ivit în lumină – haimana de geniu din
satul Haimanale, când tu rămâi contemporan cu tot ce-i românesc între inocenţă şi
cameleonism! Cum adică, un secol de când te-ai stins sub un cer (...)
V-am întâlnit în iarna asta care nu e iarnă
la Salonul Artelor de la CMN. Eraţi peste tot: în navele cu catargele ca nişte
cruci răstignite pe jarul din amurguri sângerii, în caii de cerneală şi azur ca
tot atâtea doruri de libertate şi ne-frâu, în zidurile cu (...)
Timpul, acest „domn de seamă şi hoţoman de soi / domnul pe care nicio vamă nu l-a putut întoarce înapoi“ (Radu Stanca dixit!), ne vesteşte că se cuvine să privim nu peste umăr, ci cu iubire, drept, la împlinirea întru rotund a anului acesta care se pregăteşte (...)
De o vreme, cam de când din toamna de la noi
pleacă spre „zări de soare pline“ migratoarele înaripate, în oraşul de pe Dâmboviţa
poposesc la răstimp de seară alt soi de păsări, un pic cam prea obosite de
lunga cale de sub cerul lumii de cântec, păsări-stele dintre (...)
Aflat
pe treapta cea mai de sus a scării întru desăvârşire, ale cărei trepte singur şi
le-a impus, artistul pictor Horea
Cucerzan (n. 1938, Blaj) este un om al cetăţii pe care o vrea înveşnicită-n
frumuseţe, un creator neobosit a unei lumi de culoare oscilând între (...)
Nu cu mult timp în urmă, la Muzeul „George
Enescu“ din Capitală – un recital actoricesc de zile mari: Simona Bondoc, actriţă a Naţionalului bucureştean, aureolată de un
soi de nobleţe cu care ştie să-şi contureze personajele înnobilându-le, a
prezentat în faţa (...)
În zi
de toamnă, când pe înalta scenă a cerurilor pornesc spre zări cu soare
migratoarele, ciudate lebede de aur au poposit în elegantul Salon al Artelor de
la Cercul Militar Naţional. Era o expoziţie de artă semnată de pictorul Corneliu Ionescu, ale cărui (...)
În
miez de noiembrie a.c., s-au adunat în Rotonda Cercului Militar Naţional din
Bucureşti stranii alcătuiri din foşti copaci care vor fi ştiut cândva de
clocotul sevelor în muguri noi, de legănare cu sau fără vânt, în vremea-n care
frunza, înălţându-se, învaţă (...)
Inepuizabilă imaginaţia creatorilor de
frumos din lumea teatral-cinematografică de la noi! Că valoarea nu mai aşteaptă
cam de multişor numărul anilor şi că nici experienţa nu-i clasează pe regizori în
lumea lui „a fost odată“ am înţeles în seara de 10 noiembrie (...)
Greu se deprinde meşteşugul vieţii! Şi, când
crezi că, în fine, i-ai înţeles întregul rost, ţi se şi spune că… jocul s-a sfârşit.
Oricum, rămâne arta de-a o zice, tot învelişul care din vorbe se-mpleteşte
spre-a-nchide-n şi mari neînţelesuri miezul amar din (...)
Membră a Uniunii Artiştilor Plastici, Steluţa Nistorescu a fost prezentă în
expoziţii colective încă din anii ’70 (mai trebuie să spun din care veac?), iar
după ’89, nenumăratele expoziţii personale din ţară şi străinătate (Rusia,
Italia, Franţa, Turcia, Cehia) (...)
Ar fi împlinit în luna august optzeci şi unu
de ani. Nici pentru el timpul nu s-a dovedit răbdător. A traversat infernul
nostru cel de toate zilele, cu o escală scurtă în purgatoriul care-i va fi fost
adolescenţa, mutându-se pentru eternitate în paradisul artei. Se numea (...)
Vara
s-a sfârşit. Miroase-a nostalgii şi-a mere coapte, iar soarele-n ciorchini s-a
adunat. Am fost în vizită la Goleşti. Erau cu toţi acasă: şi marele ban Radu
Golescu, şi fiii acestuia – cărturarii Gheorghe şi Constantin (Dinicu,
1777–1830), şi preafrumoasa (...)
Toamnă bucureşteană sub semnul Festivalului şi Concursului Internaţional „George Enescu“. Ai spune că totul este muzică şi armonie (de n-ar fi eterna iarnă a nemulţumirii noastre…).
La Muzeul Naţional de Artă al României, până la 2 octombrie 2011, (...)
Nu
se mai numără toamna bobocii, recolte sunt în orice anotimp şi nu-i de mirare că
nici vârstele omului nu prea mai ştiu de marele carusel al trecerii – înălţare–cădere–împlinire–destrămare
până când rotundul îşi concentrează evantaiul de raze în taina (...)
După truda de o viaţă,
pictorul-profesor Ghiţă Leonarddin Iaşii noştri cei de toate culorile (nu de cele electorale vorbesc!) a
fost omagiat de studenţii săi – adulţi cu profesii diferite care şi-au aflat în
pictură refugiu şi împlinire de suflet – printr-o (...)
Într-o lume dominată de Regele-soare şi de
regii teatrului clasic (Corneille, Racine, Moliere, cu un La Fontaine
discret moralist şi un Boileau teoretician al artei poetice), numele
unei femei avea să devină sinonim cu istoria Franţei: Madame de Sévigné (...)
RSS
ISSN 1583-8862
