Un
sistem, oricât de complex, poate fi coordonat cu maximă eficienţă dacă
deciziile sunt clare şi logice, iar relaţia dintre subsisteme are la bază
principiul funcţionării sistemice. Este uşor de înţeles că absenţa oricăreia
din condiţii va genera într-un fel sau (...)
Două sunt condiţiile fundamentale pe care trebuie să le îndeplinească, înainte
de orice, un sistem sanitar: să fie solvabil şi să ofere asistenţă sanitară
maxim performantă în condiţiile date. Dacă ai o „renumeraţie mică“ şi o „famelie mare“, vorba (...)
Drepturile omului, aşa cum au fost concepute
şi au evoluat în ultimii 250 de ani, stau la baza structurării funcţionale a
societăţii de astăzi. Aceste drepturi sunt perfecte în teorie. În practică, ele
funcţionează parţial, otrăvite de demagogie. Ele tind, pe de o (...)
Realitatea este întotdeauna amprentată de
calitatea factorilor decizionali, care pot înţelege sau nu fenomenul pe care îl
gestionează. Un constructor înţelept nu se apucă să construiască o casă fără un
plan. La noi, după 1989, deciziile au fost luate conjunctural, în (...)
Învăţământul medical este, în esenţa sa, o
transmitere de cunoştinţe, de informaţii. Timpul a etalat de-a lungul istoriei
mai multe modele. Primul a fost cel antic, în care învăţăcelul făcea practic
ucenicie pe lângă maestru, care îl învăţa tot ce ştia. A (...)
Forumul Internaţional de Neuroştiinţe cu
baza în Canada (Montréal) şi-a organizat congresul anul acesta în China,
la Nanjing – capitală academică. Forumul a adunat specialişti din toate domeniile medicale, preclinice şi clinice, ale căror cercetări au tangenţă cu (...)
Constatăm că, pe măsură ce dispar
profesioniştii, iar locul lor este luat de meseriaşi în practicarea
medicinii, este necesar, tot mai des, să apelăm la alfabetul metodei în
gândire, aşa cum ne învaţă filosofia, ştiinţa gândirii. Vechii greci au pus temeliile (...)
Raţiunea de a fi a unui lucru este esenţa
normalităţii lui. Raţiunea de a fi a oricărui act şi a oricărei
instituţii medicale o constituie salvarea vieţii, însănătoşirea
oamenilor bolnavi şi păstrarea sănătăţii, sau profilaxia primară. Nu
există (...)
Birocraţie (din fr. bureaucratisme) =
Sistem, metodă de conducere sau de activitate în problemele publice,
caracterizat printr-un stil de muncă formalist, strict administrativ,
dominat de preocuparea exagerată pentru lucrările de birou, pentru
aspectele secundare, formale ale (...)
Între reglementările noi, postdecembriste a apărut şi reconsiderarea tuturor relaţiilor bolnavului – cu societatea, cu asigurările, cu medicul, cu familia, cu instituţiile sanitare etc. –, concretizată prin legi ale vieţii sanitare, legi mai bune sau mai puţin bune, dar legi noi. Una (...)
El respectă individualitatea sacră a individului afectat de generalitatea unei boli, din care asociere (individualitate + generalitate) rezultă boala individului. În sensul hipocratic, individul bolnav are boala lui, iar boala generală se întruchipează, practic, prin individualizarea pe (...)
Sunt acestea reguli generale de a gândi, aplicabile oricărui domeniu al cunoaşterii. Cum stăm noi în medicină? Pentru a răspunde acestei întrebări, vă propun să ne oprim puţin la modul simplu de a gândi al celor neîncorsetaţi (şi nedeformaţi) de niciun sistem medical de (...)
Toate însă au ca numitor comun un cadru organizatoric care să permită continuitatea. Fiecare profesor creştea prin elevul său, care, la rându-i, ridica deasupra lui un alt elev şi tot aşa. Când a dispărut cadrul, şcoala s-a prăbuşit, iar vânturile vremii au îngropat sub nisipurile (...)
Astfel, explicaţia hipocratică a isteriei consta în credinţa că „factori mecanici“ produşi prin mişcările uterului, sau „aburi“ produşi de uter „afectează“ fibrele nervoase etc. cauzând simptomatologia. Să nu uităm că peste 2000 de ani, până în a doua parte a secolului (...)
Ceea ce numim o sumă statistică a unor celule este de fapt o sumă sintetică a populaţiei de celule, ele având întotdeauna un factor ordonator (coordonator). Fără a lungi argumentarea, molusca, dacă nu ar avea un organ coordonator, nu ar putea exista. Pe măsură ce organismele devin mai (...)
Acest mod de abordare este o expresie la nivel medical a paradigmei holistice de abordare a realităţii, aşa cum a fost ea elaborată de filosofi. Ea se pretează tuturor ramurilor medicale, dar mai ales Psihiatriei. De aceea, conceptul Medicinii Centrate pe Persoană (şi de (...)
În majoritatea cazurilor nici măcar nu ştim cât de departe este etapa finală a înţelegerii. Şi aceasta doar cu condiţia ca startul să vizeze direcţia potrivită (o corectă contextualizare), iar pe etape să nu confundăm umbrele cu imaginea lucrului în sine. În momentul (...)
În ce priveşte pregătirea cadrelor medii, diplomele sunt simple „bule papale“ cumpărate pentru ca posesorul să se strecoare pe un post. În raport cu stadiul actual al practicii medicale, gradul de pregătire a valurilor de proaspăt cadorisiţi cu diplome este similar unor (...)
RSS
ISSN 1583-8862
