resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Whisky şi eutanasie

Autor: Dr. Alexandru CUPACIU | 6 Martie 2015
   Distincţia dintre eutanasia activă şi cea pasivă pare să fie un element crucial de judecată în bioetica sfârşitului de viaţă. Ideea călăuzitoare este aceea că, măcar în anumite cazuri, este permis şi chiar de dorit să întrerupi funcţionarea maşinilor care asigurau viaţa unui pacient agonic şi să laşi natura (Creatorul) şi boala să-l conducă înspre ceasul din urmă, însă niciodată nu-i justificabil să întreprinzi o acţiune directă care urmăreşte moartea acestuia. Altfel spus, se crede că să provoci moartea cuiva este întotdeauna mai rău decât să-l laşi să moară. În practică, această credinţă se traduce în felul următor: medicul care administrează un cocktail letal unui pacient cu cancer a pricinuit moartea acestuia, pe când, dacă îi întrerupe tratamentul, cancerul este sursa decesului. În următoarele rânduri reiau două exemple clasice care pun la îndoială această credinţă.
   Dacă un medic îşi lasă unul din pacienţi suferind de o boală curabilă să moară neadministrându-i tratamentul adecvat, medicul ar fi pe bună dreptate judecat ca şi cum ar fi ucis acel bolnav. În felul acesta, credin
Publicitate
ţa comună că, lăsând să moară, medicul nu întreprinde nicio acţiune este falsă şi presupusa apărare a acestuia că „nu a făcut nimic“ nu i-ar fi de ajutor.
   Michael Tooley vine cu alt exemplu în acelaşi sens: doi fii ai unui părinte bogat, îmbătrânit şi slăbit de boală, se hotărăsc, independent unul de celălalt, să-şi otrăvească tatăl. În timp ce unul dintre fraţi îi punea otravă în paharul cu whisky, celălalt îl zăreşte, iar apoi îşi lasă tatăl să bea şi nu-i administrează antidotul pe care se întâmplă să-l aibă asupra lui. Tooley crede – pe bună dreptate – că cei mai mulţi nu îi vor judeca diferit pe cei doi fii, găsind-i în egală măsură vinovaţi.
   Cele mai multe cazuri de crimă sunt, evident, monstruoase şi suntem indignaţi în acest sens zilnic, ascultând radioul sau citind presa. Pe de altă parte, nu se întâmplă decât rarisim să auzim de situaţii în care cineva a fost lăsat să moară şi, în felul acesta, ne obişnuim să credem că omorul este întotdeauna mult mai josnic.
   Un argument teologic în această dezbatere ar fi că viaţa i-a fost dată omului de Dumnezeu şi că, prin urmare, drepturile exclusive asupra vieţii le are numai El, şi nu omul. Acesta din urmă nu este îndreptăţit să-şi aleagă sfârşitul de viaţă de vreme ce nu este el însuşi autor al vieţii. Ne putem da seama cu uşurinţă însă că, refuzând intervenţia omului în probleme de viaţă şi moarte, mulţi pacienţi aflaţi în stare critică în terapie intensivă, şi care s-ar însănătoşi în cele din urmă, ar fi condamnaţi la moarte dacă i-am reda naturii, întrerupând suportul de funcţii vitale.
   Dacă exemplele de mai sus sunt pertinente, înseamnă că eutanasia pasivă nu este superioară moral eutanasiei active şi, dacă în anumite cazuri se întâmplă să credem că moartea e preferabilă unei vieţi în suferinţă, atunci argumentul de-a nu dori să fii sursa morţii unui bolnav nu prezintă nicio calitate particulară ce trebuie impusă şi legiferată. În schimb, poate fi o libertate de alegere.
 
Nota de subsol
Surse
1. Rachels J. Active and passive euthanasia. N Engl J Med. 1975 Jan 9;292(2):78-80
2. Shaw A. Doctor, do we have a choice? New York Times Magazine. 1972 Jan 30
3. Nesbitt W. Is killing no worse than letting die? J Appl Philos. 1995;12(1):101-6
4. Vlahos I. Bioetică şi bioteologie. Editura Christiana, Bucureşti, 2013
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală