resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Modalităţi prin care medicii pot aborda îngrijirea spirituală

Autor: Dr. Dinu NISA | 6 Martie 2015
   Medicii iau în considerare toţi factorii care afectează sănătatea pacienţilor şi, de aceea, pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii bolnavilor terminali, se impune colaborarea şi utilizarea complementară a cunoştinţelor pe care le deţine o echipa medicală. Din dorinţa de a acoperi toate nevoile şi cerinţele pacienţilor, trebuie utilizate diverse metode de evaluare, inclusiv spirituală. Evaluarea spirituală este definită ca procesul în care se corectează, analizează şi sistematizează date, în vederea creării unei baze care va fi cadrul pentru luarea deciziilor şi a acţiunilor viitoare. Fără o evaluare corectă, orice intervenţie ulterioară va fi compromisă.
   Multe organizaţii, precum JCAHO (Joint Commission on Accreditation of Healthcare Organizations) în SUA, oferă credibilitate şi mandatează evaluarea spirituală. În viziunea JCAHO, evaluarea spirituală presupune respectul pentru valorile, religia şi filozofia persoanei.
   Există câteva acţiuni fundamentale care ar trebui realizate înaintea evaluării spirituale propriu-zise. Aceşti paşi ce trebuie parcurşi includ: autoevaluarea spirituală a medicului; stabilirea unei relaţii pozitive între medic şi pacient; planificarea discuţiilor; crearea unui spaţiu sacru în care se va desfăşura întâlnirea; evaluarea spirituală propriu-zisă.

Autoevaluarea spirituală a medicului

   Abilitatea medicului de a oferi asistenţă spirituală este strâns legată de propria stare spirituală şi psihologică. Astfel, o autoevaluare spirituală corectă este esenţială în vederea oferirii asistenţei spirituale bolnavilor terminali deoarece aceasta permite o cunoaştere aprofundată despre sine însuşi, cunoaştere ce-i permite medicului să îşi identifice propriile credinţe, valori şi limite, concentrându-şi atenţia mai bine asupra bolnavilor. Astfel, preocuparea pentru viaţa spirituală personală este cerinţa de bază pe care trebuie să o îndeplinească medicii care oferă asistenţă spirituală bolnavilor terminali.

 

Educaţie şi dezvoltare

 

   Cursurile online de îngrijiri paliative sunt recomandate medicilor care doresc să aprofundeze subiecte ca managementul durerii, comunicarea unui diagnostic de boală gravă, starea terminală în îngrijiri paliative. În prezent sunt disponibile zece cursuri, din care patru creditate EMC de Colegiul Medicilor din România. Absolvenţii primesc diplome eliberate de Hospice „Casa Speranţei“. Înscrierile se fac online: www.studiipaliative.ro
   Protocoale clinice pentru îngrijiri paliative (o nouă ediţie) este disponibilă în format tipărit, contra unei donaţii de 40 de lei, la sediul Centrului de studii pentru medicină paliativă (Braşov, str. Piatra Mare nr. 101); mai multe informaţii la tel.: 0268.513.598.
   Conferinţa naţională de îngrijiri paliative (ediţia a 16-a) se va desfăşura în perioada 8–10 octombrie 2015 la Târgu Mureş. Detalii pe www.anip.ro

 

   Exemplu de autoevaluare: În ce cred eu? Ce dă sens vieţii mele? Ce mă face să zâmbesc? Ce speranţe am? Cum înţeleg eu spiritualitatea? Ce relaţie am cu Dumnezeu, cu transcendentul? De ce este spiritualul important pentru mine? Pe cine iubesc şi cine mă iubeşte? Dacă aş putea fi oricine, cine aş fi? Ce însemnătate au ritualurile spirituale pentru mine? Ce calităţi spirituale pe care le am mă ajută întâlnesc nevoile spirituale ale pacienţilor?

Stabilirea unei relaţii pozitive medic–pacient

   Stabilirea unei relaţii pozitive medic–pacient este esenţială pentru o asistenţă spirituală eficientă. Pentru ca pacienţii să se simtă confortabil discutând subiecte personale cum ar fi spiritualitatea, ei vor trebui să simtă că pot avea încredere deplină în medicul lor şi respect din partea lui. Abilitatea de apropiere cu respect şi cu tact de credinţele pacientului cere abilităţi de interpretare atât a expresiilor verbale, cât şi a celor non-verbale.
   Uneori, relaţia medic–pacient poate întâmpina dificultăţi atunci când unele probleme care sunt importante pentru pacienţi nu sunt aşa importante pentru medic: să fie în stare mentală bună; să fie în pace cu Dumnezeu; să nu fie o greutate pentru familie; să fie capabil să-i ajute pe alţii; să fie capabili să se roage; să aibă funeraliile aranjate; să nu fie o povară pentru societate; să simtă că viaţa este completă.

Planificarea discuţiilor

  Momentul în care sunt puse întrebările ajută la obţinerea unei evaluări spirituale corecte. De exemplu, cele mai multe întrebări sunt puse atunci când o persoană este internată în spital sau este văzută în hospice pentru prima dată. Pentru a determina care este timpul cel mai potrivit pentru o evaluare spirituală, medicul ar trebui să ia în considerare starea pacientului, iar dacă acesta se simte rău fi

Publicitate
zic, atunci evaluarea va fi amânată.

Spaţiul sacru

  Un alt element important care ar trebui luat în considerare în vederea evaluării spirituale a pacientului este crearea unui spaţiu sacru. Un spaţiu sacru este un loc în care participanţii întrunirii spirituale se simt în siguranţă. Acest concept se aplică atât unei stări interioare, cât şi unui mediu exterior. Orice mediu poate fi transformat într-un loc sacru, fiind modelat prin diverse metode – obiecte sacre (cruci, imagini religioase, candele); se mai poate apela şi la rugăciuni, dansuri, melodii sacre etc.

Evaluarea spirituală propriu-zisă

   Evaluarea spirituală presupune adresarea anumitor întrebări în cadrul unui interviu, având ca scop determinarea rolului pe care îl au credinţele spirituale şi practicile religioase în viaţa pacientului, precum şi descoperirea nevoilor sale spirituale.
   În desfăşurarea evaluării spirituale, se pot utiliza următoarele strategii pentru a asigura cea mai bună experienţă: planificaţi data şi timpul alocat evaluării; creaţi un spaţiu sacru, un ambient confortabil; daţi un suflu pozitiv şi optimist întâlnirii; ascultaţi cu atenţie persoana (concentraţi-vă pe ce are de spus pacientul, având o atenţie nedispersată); nu judecaţi credinţele personale ale pacientului; respectaţi persoana şi opiniile sale; îndemnaţi pacientul să se concentreze pe momentele din viaţă care i-au mai rămas şi nu pe aspectul morţii; utilizaţi o comunicare non-verbală pozitivă (înclinaţi-vă înspre pacient, având o postură pozitivă, fără a vă încrucişa braţele sau picioarele).

Modele de evaluare spirituală

  Un model de evaluare spirituală include următoarele întrebări: Este importantă pentru pacient credinţa în Dumnezeu? Pacientul foloseşte rugăciunea în viaţa lui? Cum îşi exprimă pacientul spiritualitatea? Cum îşi descrie pacientul filozofia de viaţă? Ce înseamnă suferinţa pentru pacient? Care sunt golurile, lipsurile spirituale ale pacientului? Pacientul face sau nu parte dintr-o comunitate religioasă? Care sunt numele preoţilor/pastorilor pacienţilor? În ce mod îl ajută credinţa pe pacient în procesul de vindecare spirituală? În ce fel boala îl afectează pe pacient şi pe familia lui?
   Un alt exemplu de evaluare spirituală este modelul FICA, elaborat de Christina Puchalski.
   F (faith and belief) – credinţă şi convingeri: Vă consideraţi o persoană religioasă sau spirituală? Aveţi credinţe spirituale care vă ajută să faceţi faţă stresului? În cazul în care pacientul răspunde „Nu“, îl puteţi întreba: Ce credeţi că dă sens vieţii dumneavoastră? (familie, carieră, natură etc.).
   I (importance) – importanţa şi influenţa credinţei şi convingerilor personale: Ce influenţă are credinţa asupra vieţii dv.? În ce fel influenţează convingerile personale modul în care aveţi grijă de dv.? Ce rol au convingerile personale în recăpătarea sănătăţii dv. spirituale?
   C (community) – comunitatea: Faceţi parte dintr-o comunitate religioasă sau spirituală? Reprezintă aceasta un suport pentru dv.? În ce mod? Există o persoană sau un grup importante pentru dv.?
   A (address in care) – aplicarea, soluţionarea în îngrijirea spirituală: Cum aţi dori să mă implic în aspectele spirituale ale vieţii dv.?

Ce poate face medicul pentru pacient

  Modelul de conduită a medicului faţă de pacient include: stă şi ascultă, priveşte dificultăţile în faţă; stabileşte relaţii de încredere prin informaţii clare şi precise, reasigurări că va fi ajutat administrarea tratamentului, când acesta este disponibil, evitarea informaţiilor contradictorii. Menţinerea speranţei este importantă pentru pacient, pentru familie, dar şi pentru cei lăsaţi în urmă. Nu face prozeliţi; respectă obiceiurile religioase care pot aduce confort pacientului (ex: împărtăşania); este atent la faza de negare a diagnosticului.
   Singurii experţi în a muri sunt pacienţii. Membrii familiei reuşesc cu uşurinţă să înţeleagă ce spune pacientul, cunoscând stilul de viaţă al acestuia, experienţele, valorile lui, felul obişnuit de a vorbi. Ei trebuie familiarizaţi cu lucrurile-cheie despre care vorbesc muribunzii şi vor fi informaţi asupra importanţei ascultării atente a acestora.
   Membrii unei familii trec prin multe greutăţi în viaţă împreună; tot aşa, moartea poate fi un moment de împărtăşire a emoţiilor, dacă noi vom reuşi să-i ajutăm. Pot fi clipe pline de dragoste, de pace şi de bucurie.

Concluzii

  Rolul-cheie al echipei de îngrijiri paliative este de a neutraliza teama şi de a aduce linişte şi iubire în această ultimă experienţă de viaţă. Suntem invitaţi în casa pacienţilor şi trebuie să respectăm valorile acestora. Totodată, suntem şi gazde, furnizându-le informaţii şi asistenţă, ajutându-i să facă faţă acestei dificile situaţii. Acest suport are multiple valenţe şi de aceea este necesară asistenţa în echipă; fiecare membru al echipei este valoros, permiţând şi celorlalţi membrii să-şi aibă propriul loc în acest întreg.
 
 
Rubrică realizată de Hospice „Casa Speranţei“(www.hospice.ro),  promotor al îngrijirii paliative în România din 1992, centru de excelenţă în Europa de Est şi unul dintre modelele recunoscute la nivel global de servicii şi educaţie în paliaţie.
Coordonator: conf. dr. Daniela Moşoiu (Universitatea „Transilvania“ din Braşov, director educaţie şi dezvoltare Hospice „Casa Speranţei“).

 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală