resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Zece ani de legislaţie avansată antitutun în Irlanda. Învăţăminte pentru România

Autori: Prof. dr. Radu NEGOESCU , Psih. Cristian BĂLAN , Asist. Doina NIŢULESCU , Psih. Mirela BĂNĂŢEANU | 6 Martie 2015
Zece ani de legislaţie avansată antitutun în Irlanda. Învăţăminte pentru România
  În urma pachetului de măsuri avansate antifumat din 2004 (centrat pe interzicerea totală a fumatului în spaţiile publice închise), Irlanda a înregistrat progrese semnificative în controlul tutunului: în zece ani, prevalenţa fumatului la persoane cu vârsta peste 15 ani a scăzut cu 26%, de la 29,35% în 2004 la 21,7% în 2013.
  Actualmente, cadrul normativ antifumat se bucură de un sprijin public de 93% (incluzând 80% din fumători) şi de o rată de conformare de 97%; în plus, 40% din salariaţii puburilor şi restaurantelor au raportat indicatori de sănătate amelioraţi. Se estimează că aproximativ 3.726 de decese asociate fumatului au fost evitate, mai degrabă pe seama restrângerii fumatului pasiv decât datorită scăderii prevalenţei fumatului, consideră experţii.

  În ultima decadă, România a urmat cu o anumită întârziere linia irlandeză, în cadrul politicilor UE şi al reglementărilor FCTC. Descreşterea prevalenţei fumatului în ţara noastră este similară cu cea înregistrată de Irlanda, anume de 24% între 2003 şi 2011, de la 35,1% la 26,7%, efect pe care îl atribuim mai degrabă măsurilor complementare de supraaccizare a tutunului decât conformării cu legislaţia antifumat. În acest ultim domeniu, mai sunt multe de făcut; creşterea respectului pentru lege şi justiţie, eradicarea corupţiei, reprimarea braconajului cu ţigarete, în general, salubrizarea climatului politic şi social pot spori impactul cadrului legislativ românesc antifumat.

 

 

 

   La puţin timp după semnarea în septembrie 2003 a Convenţiei-cadru pentru controlul tutunului (FCTC), ratificată în noiembrie 2005, Irlanda a introdus, prin hotărâre de guvern, la 29 martie 2004, cadrul euro-normativ cel mai sever împotriva fumatului, conţinând în esenţă interzicerea totală a fumatului la locul de muncă (închis sau deschis, fără spaţii pentru fumat), în spaţiile publice închise, în spaţiile de divertisment închise (restaurante, puburi şi altele asemenea), în instituţiile de învăţământ de orice nivel, în instituţiile de sănătate, în transportul public, inclusiv refugiile de aşteptare (staţii), pe o rază de trei metri în faţa intrărilor în cele de mai sus, pe stadioane (dacă proprietarii decid astfel; Croke Park din Dublin a fost primul exemplu). Amenda aplicată patronilor era de trei mii de euro pentru fiecare persoană găsită fumând la muncă. Toate instituţiile, întreprinderile şi localurile au fost obligate să afişeze interdicţia-standard însoţită de telefonul persoanei de contact pentru reclamaţii (la fel ca în privinţa vânzării tutunului către persoane cu vârsta sub 18 ani).
   În 2008, deputata irlandeză Avril Doyle a propus Parlamentului European obiectivul interzicerii complete a ţigaretelor şi trabucurilor în întreaga UE până în 2025. În iulie 2009, Irlanda a interzis ultimele resturi de reclame pro-tabac (vizibile la noi şi astăzi la casieriile din supermarket). În 2013, s-au generalizat avertismentele de sănătate pe pachetele de ţigarete. La 26 februarie 2015, Irlanda a votat legea care face obligatorie ambalarea standardizată (incluzând avertismente şi imagini) a produselor din tutun, cu excluderea logourilor de brand; aceasta va intra în vigoare în mai 2017.
   Măsurile, considerate revoluţionare chiar în cadrul politicilor europene severe antitutun, au stârnit un anumit scepticism: fuga înainte a irlandezilor a fost privită de mulţi ca o bravadă legată de asumarea preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene la 1 ianuarie 2004, bazată pe relativa proeminenţă a Irlandei în cadrul UE.
   Într-adevăr, Irlanda, o ţară cu puţin peste patru milioane de locuitori în 2004, intrată în CEE (Comunitatea Economică Europeană, precursoarea UE) în 1973, se plasa pe locul 2 (din 15) în privinţa PIB/locuitor (circa 38.000 de dolari), ocupa locul al patrulea în clasamentul mondial al dezvoltării umane (HDI) şi se bucura de o speranţă de viaţă la naştere (LEB) de 77,9 ani. Pentru comparaţie, în 2004, România înregistra un PIB/locuitor de 8.480 de dolari, locul 60 în ierarhia HDI şi LEB de 71,5 ani.
   În termenii sănătăţii, Irlanda era de asemenea bine plasată în 2004, cu o mortalitate prin boli netransmisibile (BNT) de 1.150 la 100.000 de locuitori (pcm), din care tutunul era responsabil de 22%, mortalitate prin boli cardiovasculare (BCV) peste 30 de ani de 506 pcm, din care 17% cauzată de tutun, iar mortalitatea prin cancere de trahee, bronhii, plămâni (tbp) era de 76 pcm, din care 87% cauzată de tutun.
   În acelaşi timp, mediile statistice pentru regiunea europeană OMS erau în 2004: BNT 1.527 pcm (18% de la tutun), BCV 904 pcm (15% de la tutun), cancere tbp 71 pcm (84,5% de la tutun). Spre celălalt capăt, statisticile pentru România erau în 2004: BNT 1.774 pcm (16% de la tutun), BCV 1.213 pcm (13% de la tutun) şi cancere tbp 66 pcm (85% de la tutun). Notaţi că ratele de mai sus nu sunt standardizate, iar comparaţiile pot fi doar orientative.
   Asemenea „trezirii“ finlandeze, care a atras scăderea până în 2007 cu circa 80% a mortalităţii record prin BCV înregistrate în 1972 în Karelia de Nord, graţie prevenţiei de tip populaţional CINDI (Countrywide Integrated Noncommunicable Disease Intervention, la care România este parte din 1999), iniţiativa irlandeză a lansat un pariu şi o lecţie pentru Europa, vizând conspiraţia transnaţionalelor tutunului şi a lanţului conex de complicităţi şi corupţie împotriva sănătăţii publice.
   În rândul publicului larg, iniţiativa guvernului irlandez a stârnit, de asemenea, scepticism: stilul de viaţă romantic al irlandezilor (cu care împărtăşim anumite similitudini) ţine în mod tradiţional la loc de cinste tutunul şi berea neagră.
   Cu privire la preliminariile extraeuropene ale demersului irlandez, Singapore introducea încă din anii ’70 ai secolului trecut restrângerea fumatului în spaţiile publice închise şi eliminarea reclamelor la tutun, iar în 1986 guvernul lansase programul naţional „Către o naţiune de nefumători“. În SUA, fumatul în spaţiile publice închise a fost eliminat cu stricteţe în California, începând din 1998, şi în New York (din 2003). New South Wales (Australia) procedase la fel în 2000. În sfârşit, în 2001, Israelul devenea una dintre primele naţiuni ce a eliminat fumatul din spaţiile publice închise, dar legea a fost slab aplicată.

 

Un an mai târziu

 

   Deja după un an, în ciuda scepticilor, s-a constatat că măsurile au reprezentat un succes: vânzările de ţigarete au scăzut cu mai mult de 60% în puburi, iar cea mai vândută marcă de tutun (Gallaher) a înregistrat o scădere a vânzărilor cu 7,5%.
 Fig. 1 – Prevalenţa fumatului în Irlanda, la vârste peste 15 ani, între martie 2004 şi decembrie 2013. Grafic redesenat după Duncan (2014)  Fostul prim-ministru irlandez Bertie Ahern a anunţat, la începutul lui martie 2005, că peste şapte mii de irlandezi renunţaseră la fumat în ultimele douăsprezece luni. Ministerul irlandez al sănătăţii a arătat că 82% din fumători erau în favoarea pachetului de măsuri pentru care militaseră de mulţi ani ONG-urile antifumat, precum Action on Smoking & Health (ASH).

   Pe plan internaţional, încă de la 3 decembrie 2003, Noua Zeelandă adoptase legea Smokefree Environments Amendment Bill, intrată însă în vigoare la nouă luni după Irlanda. Noua Zeelandă a fost a doua naţiune care impunea interdicţia totală a fumatului în spaţiile publice. În ianuarie 2005, Italia a introdus interdicţii similare, în timp ce Suedia şi Scoţia au declarat intenţii asemănătoare.

 

După doi ani

 

  În 2006, OTC (Office for Tobacco Control) raporta scăderea prevalenţei fumatului în Irlanda de la 25,5% în martie 2004 la 24% în iunie 2006. Un studiu publicat în noiembrie 2005 indica un declin al fumatului pasiv şi al simptomelor respiratorii la personalul nefumător din baruri.
  Deşi patronii din industria divertismentului fuseseră rezervaţi, s-a văzut că temerile privind scăderea vânzărilor nu au fost întemeiate. Un studiu OTC care a inclus 38 de localuri din capitala Dublin, publicat în Irish Journal of Medical Science în iulie 2006, a documentat creşterea frecventării localurilor cu 11%; desigur, studiile sponsorizate de industria tutunului spuneau altceva. Totuşi, pentru puburi, lucrurile au continuat să meargă la fel de bine (sau de rău) ca înainte de restrângerea fumatului. Un caz tipic: la Mulligan’s Pub, în centrul Dublinului, numărul de clienţi a scăzut în primele trei luni după impunerea restricţiilor, dar a revenit la nivelul anterior curând după aceea. În ce priveşte personalul angajat, toţi şi-au exprimat satisfacţia pentru locuri de muncă mai sănătoase. Mulligan’s este unul dintre numeroasele puburi care, dorind să-şi păstreze clienţii fumători, s-au extins către terase în aer liber, înregistrând în acelaşi timp creşterea clientelei de familii cu copii.

 

Bilanţul după un deceniu

 

  În zece ani, prevalenţa fumatului la vârste peste 15 ani a scăzut cu 26%, de la 29,35% în 2004, la 21,7% în 2013 (fig. 1). În fig. 2 este prezentată comparativ dinamica fumatului în România.
  O anchetă întinsă pe o perioadă de 12 luni înainte de decembrie 2013 a indicat prevalenţele de 20,2% la femei şi 22,9% la bărbaţi, cu proporţia cea mai mare de fumători irlandezi (30,7%) în cohorta 18–24 de ani.
  Actualmente, cadrul normativ antifumat din Irlanda se bucură de un sprijin public de 93% (incluzând 80% din fumători) şi de o rată de conformare de 97%; în plus, 40% din salariaţii puburilor şi restaurantelor au raportat indicatori de sănătate amelioraţi.
  În termeni de sănătate, se estimează că aproximativ 3.726 de decese asociate fumatului au fost evitate, mai degrabă pe seama scăderii fumatului pasiv decât datorită scăderii prevalenţei fumatului, după cum consideră experţii, dând dreptate notei de fundamentare a pachetului normativ din 2004.
 
Publicitate
 Principalele beneficii sunt considerate următoarele reduceri de mortalitate: 26% prin boli cardiovasculare (in toto); 32% prin infarct; 38% prin boli pulmonare obstructive cronice.
  S-a remarcat că restrângerea fumatului în 2004 a fost imediat însoţită de reducerea mortalităţilor premature prin BCV şi boli respiratorii, atribuită în principal scăderii fumatului pasiv. S-a reiterat riscul de cancer asociat fumatului pasiv şi s-a subliniat sensibilitatea sporită a copiilor obligaţi să suporte fumatul adulţilor. Fumul poate rămâne în aer timp de două ore şi jumătate, chiar cu fereastra deschisă.

  Nu trebuie uitat că măsurile antifumat au fost complementate în Irlanda cu majorarea accizelor pe tutun, care au dus la creşterea preţurilor ţigaretelor cu ceva mai mult de 10% în fiecare din anii 2000, 2003 şi 2007.

 

Situaţia din România

 

  În paralel cu experienţa irlandeză (2004–2014), România, semnatară a Convenţiei-cadru pentru controlul tutunului din iunie 2004 (ratificată în decembrie 2005), a înregistrat următoarea foaie de parcurs în privinţa legislaţiei antifumat.
  Fumatul este interzis (urmând punctajul irlandez de mai sus):
  – La locurile de muncă închise, exceptând spaţiile destinate exclusiv fumatului, special izolate şi ventilate, care să nu servească pentru tranzit sau acces; temei legal – Legea nr. 349/2002, cu completările, modificările şi actualizările ulterioare;
  – În spaţiile publice închise, exceptând spaţii special amenajate, izolate şi ventilate, care să nu fie perimetre de tranzit sau de acces; total interzis în spaţiile publice închise al căror proprietar, manager sau conducător al instituţiei stabileşte astfel; temei legal – OG nr. 5 din 30 ianuarie 2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 349/2002; total interzis în spaţiile publice închise aferente unor localităţi, conform unor reglementări locale (de exemplu, Hotărârea Consiliului local Cluj-Napoca din ianuarie 2013);
   – În spaţiile de divertisment închise (restaurante, puburi şi altele asemenea) cu acces sub 18 ani, în funcţie de suprafaţă – sub 100 m2 patronii pot opta între fumat şi non-fumat; peste 100 m2, sunt obligaţi să amenajeze spaţii speciale non-fumat izolate şi ventilate, pe minimum 50% din suprafaţă; temei legal – OG nr. 5 din 30 ianuarie 2008;
   – În instituţiile de învăţământ preuniversitar – total, conform regulamentelor de ordine interioară (ROI) ale cvasitotalităţii şcolilor; temei legal – OG nr. 5 din 30 ianuarie 2008;
   – În instituţiile de învăţământ universitar – non-fumat în sălile de curs/lucrări/ laboratoare considerate locuri de muncă/spaţii publice; fumatul este permis la intrări, în spaţii deschise (reglementări locale); fumatul este total interzis în unele universităţi (temei legal – ROI pe baza OG nr. 5 din 30 ianuarie 2008); comercializarea produselor din tutun este interzisă pe o rază de 50 m pe drumul public în apropierea spitalelor şi şcolilor, exceptând universităţile (temei legal – OG nr. 5 din 30 ianuarie 2008);
   – În instituţiile sanitare – fumatul este total interzis; temei legal – OG nr. 13/2003 privind modificarea şi completarea Legii nr. 349/2002;
   – În transportul public, fumatul este total interzis în autobuze, avioane sau trenuri, exceptând vagoanele speciale pentru fumători; aeroporturile sunt tratate ca spaţii publice închise cu fumat permis în locuri special amenajate sau zone decopertate lângă intrări; temei legal – reglementări sectoriale (ministere) sau ROI (pe baza OG nr. 5/2008);
Fig. 2 – Prevalenţa fumatului în România între 2003 şi 2011. Grafic desenat după statisticile oficiale şi Lotrean et al. (2006)   – Pe stadioanele noi (compatibile exigenţelor UEFA, de exemplu Arena naţională din Bucureşti), fumatul este permis numai în spaţii semideschise special desemnate (reglementare sectorială).
   Efectele în ceea ce priveşte prevalenţa fumatului au fost următoarele: scădere de la 35,1% (46,4% din bărbaţi, 24,1% din femei) în 2003, la 31,3% în 2004 (reflectând probabil impactul Legii nr. 349/2002), apoi la 30,0% (33,0% din bărbaţi, 27,1% din femei) în 2007 şi, în sfârşit, la 26,7% (37,4% din bărbaţi, 16,7% din femei) în 2011. Pe scurt, o scădere de 24% între 2003 şi 2011 (fig. 2), an în care cohorta cu cei mai mulţi fumători era 25–44 de ani, iar un sfert din decesele provocate de fumat aveau loc înaintea vârstei de 35 de ani. Menţionăm că toate prevalenţele (din România, respectiv din Irlanda) sunt nestandardizate, deci comparaţiile sunt doar orientative.
   În privinţa efectelor dinamicii fumatului asupra evoluţiei indicatorilor de sănătate în România în perioada 2004–2013, nu există deocamdată o analiză statistică cu defalcarea efectelor fumatului similară cu aceea din 2004. Se poate specula rezonabil că procentajele de mortalitate atribuite fumatului s-au diminuat, pe fondul unei ameliorări lente a tabloului epidemiologic general.

 

Comparaţie între Irlanda şi România la 31 decembrie 2012

 

   Raportul din 2013 privind tutunul, realizat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, permite comparaţii instructive între România şi Irlanda la 31 decembrie 2012.
   În privinţa mediilor libere de tutun, Irlanda bifează „fără tutun“ la toate capitolele: sănătate, învăţământ preuniversitar şi universitar, instituţii publice, birouri închise, restaurante, baruri şi asimilate, transport public, în timp ce România numai la sănătate (din lista de mai sus); trebuie însă notat că raportul OMS dezavantajează ţara noastră, care a interzis totuşi fumatul în transportul public şi protejează nefumătorii în restaurantele cu suprafaţă mai mare de 100 m2 (sunt obligatorii spaţiile pentru nefumători); de asemenea, în toate instituţiile publice şi în multe instituţii private din ţara noastră fumatul este interzis în spaţiile închise cu excepţia camerelor de fumat.
   Legea irlandeză amendează sever instituţiile/firmele în care salariaţii încalcă interdicţiile antifumat; în România controlul este slab, iar amenzile „portabile“.
   Deosebirea majoră dintre România şi Irlanda se referă la aplicarea legii. Am arătat mai sus că rata de conformare a mediului sociocultural irlandez la interdicţiile legate de fumat era de circa 97% (corespunzând unui scor de 10/10 în termenii raportului OMS), în timp ce în România conformarea la măsurile antifumat era evaluată la 7/10, echivalentă unei rate de 70%. În acelaşi sens, conformarea la interdicţiile privind reclama/promovarea/sponsorizarea pro-tutun (r/p/s) indirectă (deghizată) era apreciată la 7/10 (conformarea la interdicţiile r/p/s directe era 10/10 în România la 31 decembrie 2012); amintim că analiza MPOWER 2009 menţiona pentru România o complianţă la interdicţiile directe r/p/s de 9/10, dar la cele indirecte de numai 6/10.
   În sfârşit, deşi taxarea fumatului pe marca cea mai populară de ţigarete era asemănătoare între Irlanda (79%) şi România (73,2%), conform estimărilor OMS din 2012, costurile celor mai ieftine pachete de ţigarete erau net diferite, de la 7,75 euro în Irlanda la 2,15 euro (9,5 lei) în România; multiplicatorul de circa 3,7 reflecta doar parţial raportul dintre PIB-ul/locuitor al celor două ţări (circa 3,3 în 2012).

 

Aplicarea legii în România

 

   Se poate observa că, vrând-nevrând şi împotriva rezistenţei înverşunate a industriei tutunului, România a înregistrat progrese în reglementările antitabac, sub presiunea alinierii la politicile specifice UE înainte şi după aderare. Reducerea fumatului (una importantă, ţinând seama de studiile publicate de alte ţări) este cel puţin în parte la originea evoluţiilor relativ pozitive ale unor indicatori de sănătate în anii recenţi.
   Cadrul legislativ actual în România este în general similar cu cel irlandez, deşi opoziţia feroce a producătorilor de ţigarete a deplasat multe interdicţii totale de la nivelul statal la cel sectorial sau local, mai puţin vizibile şi mai greu controlabile. Problema noastră rămâne conformarea socială (complianţa) la legea centrală sau reglementarea locală, pentru care mediul sociocultural românesc încă reprezintă un factor de descurajare.
   Presa relatează astfel fumatul nereprimat pe culoarele Parlamentului României; se explică astfel de ce o lege antifumat avansată, ca în Irlanda, deşi aprobată de Senatul României în iunie 2011, zace şi astăzi în sertarele Camerei Deputaţilor (cameră decizională), deoarece – chipurile – directiva respectivă, scadentă la 30 noiembrie 2012, avea numai caracter de recomandare.
   În aceste condiţii, faptul că 17.747 de controale pentru verificarea respectării interzicerii fumatului în spaţiile publice din Bucureşti s-au soldat cu amenzi totalizând numai 79.000 de lei, însemnând un maximum de 79 de amenzi aplicate (amenda minimă este de 1.000 de lei), spune câte ceva în sensul percepţiei publice a respectării legii, despre neputinţa controalelor faţă de eficienţa corupţiei.

 

Concluzii

 

   Irlanda a înregistrat progrese semnificative în controlul tutunului, în virtutea pachetului de măsuri antifumat avansate din 2004, oferind Europei şi lumii un proiect-pilot ce a demonstrat eficienţa pentru sănătate a restrângerii fumatului pasiv şi activ.
   În perioada 2004–2014, România a urmat cu o anumită întârziere linia irlandeză, în cadrul normelor specifice UE şi celor ale FCTC. Descreşterea prevalenţei fumatului în ţara noastră în intervalul respectiv este similară cu cea înregistrată de Irlanda, efect pe care îl atribuim mai degrabă măsurilor complementare de supraaccizare a tutunului decât conformării cu legislaţia antitutun. În acest ultim domeniu, mai sunt multe de făcut; creşterea respectului pentru lege şi justiţie, eradicarea corupţiei, reprimarea braconajului cu ţigarete, în general salubrizarea climatului politic şi social pot mări impactul cadrului legislativ românesc antitutun.

   Promotorii sănătăţii trebuie să pună actualmente accentul pe respectul legii şi sporirea responsabilizării publice în domeniul antitabagic, incluzând politicienii şi profesioniştii din domeniul sănătăţii, mai degrabă decât pe lămurirea populaţiei privind dezastrele tutunului – demersul convenţional, care pare să-şi fi epuizat potenţialul.

 
Nota de subsol
Bibliografie selectivă
1. WHO Global Report: Mortality attributable to tobacco. Geneva, 2012
2. Stanley S. Business as usual for smoke-free places. Bull World Health Organ. 2006 Dec;84(12):926-7
3. Duncan P. The health effects: Smoking rate falls from 29% to 22% in 10 years. Irish Times. 2014 Mar 22
4. O’Regan E. Smoking ban saves 3,700 lives thanks to cleaner air. Irish Independent. 2013 Apr 30
5. Lotrean LM, Ionut C, de Vries H. Tobacco use among Romanian youth. Salud Publica Mex. 2006;48 Suppl 1:S107-12
6. Negoescu R. Analiza de situaţie WNTD 2010. PromoSan INSP-CRSPB, mai 2010
7. Global Adult Tobacco Survey, Ministry of Health Romania, Bucharest, 2011
8. WHO Report on the global tobacco epidemic 2009, 2013, 2014
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală