resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Vacanţă ecosez, în ritm de cimpoi

Autor: Dr. Ioan IEŢCU | 27 Februarie 2015
Vacanţă ecosez, în ritm de cimpoi
De ani buni stăruie între planurile noastre turistice trei tentaţii: Irlanda, Islanda şi Scoţia. Am ajuns, în sfârşit, şi în Scoţia. Ne-am cazat pentru trei zile în Edinburgh la un hotel elegant, dar fără spaţii largi, aparent de prisos. Hotelul era proprietatea unei birmaneze venite aici ca studentă la engleză şi mai apoi căsătorită cu un englez. Acum bunică, are o energie voluntară, păstrând un zâmbet discret în tot ceea ce face. Mi s-a părut că numele hotelului se potrivea cu spiritul ei: Mingalar înseamnă, în birmaneză, „să fii binecuvântat“.
În portul Capitalei stă fără ostentaţie Britannia, un vapor imens al reginei Angliei, pe care îl poţi vizita dacă nu e ocupat de cuplul regal. Am fost dintre cei norocoşi. Construit în 1953, are o lungime de 125 m şi a fost folosit de regina Elisabeta a II-a încă din prima lună a domniei sale. Vasul a transportat regina şi oficialităţile regale în 968 de vizite pe tot globul. Este locul unde îşi petrec luna de miere cuplurile regale. Am vizitat apartamentele regale, sufrageria imensă, cartierul amiralităţii, saloanele de relaxare, sala maşinilor.
Tocmai luase sfârşit festivalul internaţional de teatru, la finalul căruia Castelul medieval a susţinut un spectacol de artificii, tunurile revărsând peste metereze valuri de lumini timp de peste o oră, cu un acompaniament muzical adecvat: Wagner, Debussy, Ceaikovski şi, mai ales, Mendelssohn care, vizitând oraşul, a mărturisit că nu ştie loc mai frumos. Muzica scrisă cu acel prilej, în 1842, a fost intitulată „Simfonia scoţiană“.

 

Tartanul meu e mai vechi ca al tău

 

Tartanul este o stofă de lână cu carouri mari, de diverse culori, foarte folosită în Scoţia. Hainele făcute din această stofă sunt caracteristice scoţienilor. Ecoseza sau kiltul e o jupă purtată de bărbaţi la ocazii festive (fără pantaloni). Dacă mai adăugăm cimpoiul şi muzica specifică, vom avea tabloul complet al Scoţiei şi scoţienilor.
Rosslyn ChapelTartanul cu modelul său face diferenţa între clanuri. Sunt înregistrate în jur de 170 de modele. Scoţienii, orgolioşi, susţin fiecare o vechime cât mai mare a clanului, aşa că au apărut glume pe această temă. De exemplu, unul spune: „Clanul şi tartanul meu au o istorie care începe cu Noe“, la care un altul răspunde: „Nu te-am văzut pe Arca lui Noe“. Replica vine pe loc: „Noi aveam o barcă din tată în fiu“. Criticii acestei identităţi vestimentare şi muzicale spun că cimpoiul şi sunetul său ar fi veriga lipsă între muzică şi hărmălaie.
Scoţienii datorează foarte mult din istoria şi cultura lor romancierului şi poetului naţional Walter Scott (1771–1832), autor al celebrelor „Ivanhoe“ şi „Doamna lacului“. În centrul Capitalei, pe bulevardul Prinţeselor, un monument arhitectural original protejează statuia acestui erou naţional.
Se zice că zgârcenia este o virtute naţională a scoţienilor şi „acuzaţia“ este ilustrată de numeroase bancuri, cum ar fi: „Un scoţian câştigă la loterie un milion de euro. Soţia spune «În sfârşit n
Publicitate
-o să mai mătur cu mătura aceea veche şi rupt㻓, iar soţul îi răspunde: „O să-ţi cumpăr una nou㻓. Sau „Un scoţian cu o sticlă de whisky urcă în grabă pe scări şi cade, simte că i se scurge ceva pe picior şi spune «sper să fie sânge»“.

 

Templierii şi Graalul

 

La sud de Edinburgh, se află unul din terminalele mitului complex al Graalului şi al cavalerilor templieri, teme ce plutesc de milenii în mister, supuse speculaţiilor. Capela Rosslyn, fondată în 1446 de Sir William St. Clair, are o arhitectură interioară bogată în simboluri. În subsolul edificiului a fost turnat de curând un film dedicat templierilor şi Graalului. „Diavolul şi îndrăgostiţii“, „Dansul morţii“, „Naşterea lui Iisus“, „Cavalerul şi câinele la picioarele sale“, „Omul negru“, „Cele şapte virtuţi“, „Vălul Veronicăi“, „Îngerul căzut“, toate te transportă în lumea legendelor, a misterelor. Te fac să te întrebi câte din ele ar putea fi adevărate.
Biserica din Rosslyn este un punct de atracţie pentru turişti, pentru că aici s-au oprit o parte din cavalerii templieri, după persecuţiile la care au fost supuşi în Franţa de Filip cel Frumos. Ordinul militar şi religios fondat la Ierusalim în 1119 avea ca obiectiv găsirea Graalului. Adunase averi şi putere imensă, devenise bancherul Europei, al regilor şi al prinţilor. Regele Filip le era dator pentru împrumuturi pe care nu le putea returna aşa că a început prigonirea lor, confiscându-le averile în 1312, arestând peste 100 dintre ei şi ordonând arderea pe rug a multora dintre ei, inclusiv pe marele maestru, Jacques de Molay.
Legenda spune că templierii care au fugit în Scoţia au adus cu ei nu numai taine, ci şi Graalul pe care cei obsedaţi de această legendă l-au căutat şi-l mai caută în catacombele de la Rosslyn.

  

Abaţia Bolton

 

Construită din 1154, abaţia a fost sediul a 26 generaţii de călugări ai Ordinului Sf. Augustin care, vreme de secole, s-au gospodărit singuri până în 1539, când Henric al VIII-lea s-a separat de biserica catolică şi a devenit şef al bisericii anglicane. Din acel moment abaţia a decăzut. În mare măsură ruinată de timp, partea vestică rămâne biserică parohială. Ruina abaţiei Bolton rămâne mărturie pentru vremurile tulburi ale domniei lui Henric al VIII-lea.

 

Artă copleşitoare

 

Am avut bucuria de a vizita şi Galeria naţională a Scoţiei, celebră în întreaga lume pentru colecţiile sale de picturi ale maeştrilor clasici, ale impresioniştilor, dar şi ale artiştilor scoţieni. Am admirat picturi datând încă din anul 1300, apoi din perioada Renaşterii, până în secolul XIX. Printre lucrările impresionante am reţinut: Hugo van der Goes: „Trinitatea“; Sandro Botticelli: „Madona adorându-l pe copilul Iisus dormind“; Rafael: „Madona şi pruncul“; Tiţian: „Diana şi Actaeon“; Diego Velásquez: „Bătrână prăjind ouă“; Sir Anthony van Dyck: „Familia Lomellini“; Sir Peter Paul Rubens: „Ospăţul lui Irod“; Nicolas Poussin: „Cele şapte sacramente“; „J. A. Watteau: „Sărbători veneţiene“; Claude Monet: „Peisaj marin“; Paul Gauguin: „Viziunea Sermonului“. Arta modernă este reprezentată prin opere de Dali, Matisse, Alexander Nasmyth.
M-a impresionat lucrarea lui J. B. Lepaga: „Băiatul care nu face nimic“. Personajul este un puşti care pierde vremea şi te priveşte direct din tablou, are haine ponosite şi ghete largi, rupte, fără şireturi. Are un aer relaxat ce aminteşte de o expresie din argoul francez „il n’y a pas mèche“ care înseamnă „nu e nimic de făcut“.
Între atâtea valori ale artelor vizuale, la finalul programului de vizitare, regreţi că niciodată timpul nu ajunge. Te mai întorci o dată în sălile în care Rafael, Tiţian, Botticelli nu împart spaţiul cu nimeni. Când te afli în faţa atâtor titani ai creaţiei, ai nevoie nu doar de picioare bune, dar şi de un echilibru psihic corespunzător avalanşei emoţiilor artistice care te copleşesc.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală