resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Medicii din vârful creionului

Autor: Dr. Richard CONSTANTINESCU | 27 Februarie 2015
Medicii din vârful creionului
La sfârşitul secolului al XIX-lea, importanţi medici români erau surprinşi în imagini de artiştii fotografi autohtoni ori stabiliţi pe teritoriul ţării din raţiuni diverse. Universitarii români pozau sobri, convinşi fiind de importanţa lor.
Analizând diverse fotografii de epocă şi coroborând informaţiile obţinute din lectura imaginilor cu alte date din biografia lor, putem trage numeroase concluzii. Fotografiilor de album, din colecţii sau tratate de istoria medicinii le putem alătura şi altceva: desene satirice, caricaturi tipărite în publicaţiile epocii (ziare, reviste ori cărţi). Astfel, adăugăm un plus de complexitate interpretării.
Recent am vorbit unor persoane din zona economică despre rolul medicului în societate şi le-am prezentat fotografii ale unor personalităţi medicale. Unii le-au recunoscut, le-au numit, însă, majorităţii i-a fost dificil să-i încadreze într-o specialitate. Atunci, am recursDr. Carol Davila la proiectarea unor desene satirice. Amuzându-se de modul în care fuseseră surprinse de caricaturist, au găsit elemente care le-au dat o apropiere considerabilă de teritoriul în care activase respectivul personaj.
Figura medicului ilustrat cu umor era uşor de recunoscut. Poate că niciunul din marii profesori ai vremii n-a scăpat ochiului critic al desenatorilor şi editorilor revistelor satirice care se tipăreau în România. Aceştia erau frecvent ironizaţi în caricaturi bine realizate. Efectul comic izvora din disproporţii corporale, capul fiind realizat mai mare faţă de corp, şi Dr. Victor Babeşasocieri cu diverse elemente din profesie. Alteori, comicul era sugerat din combinaţia desen-text, ironizarea raporturilor interpersonale, din surprinderea unor comportamente extraprofesionale, inclusiv implicarea unora în luptele politice.
Denumirile unor instituţii şi descrierile umoristice incluse în desene au adăugat elemente noi pentru cei din sală. Umorul m-a ajutat să-i apropii mai mult pe cei cărora mă adresam de personalităţile despre care urma să le vorbesc.
Primul desen pe care l-am proiectat, realizat de Henric Trenk (1818–1892), în revista Nichipercea (nr. 38, 8 oct. 1860), îl înfăţişa pe Carol Davila. Generalul medic avea o puşcă pe umăr, de care erau spânzurate instrumente medicale şi echipament militar (bonetă, coifuri, epoleţi, leduncă, şnur etc.); cu braţul stâng ridicat, ţinea în mână un coş plin cu borcane şi flacoane; pe piciorul stâng săltat ducea o şa de cavalerie; la spate-i atârna, pare-se, un centimetru de croitorie; în spate
Publicitate
avea o cutie, pe care scria Paris, ce conţinea instrumente medicale şi obiecte de geniu miniaturale. Artistul desemnator a însoţit caricatura cu o legendă: „Întoarcerea triumfală a comisionerului nostru politic de la Paris, cu proviziuneDr. Iacob Felix de tot felul, potrivit bugetului militar“. Carol Davila era trimisul oficial al armatei române în Franţa şi avea misiunea de a achiziţiona material militar, în special prin intermediul furnizorului armatei franceze, Société Générale de Fournitures Militaires – Alexis Godillot.
Au urmat şi alte caricaturi, însoţite fiecare de o legendă: Victor Babeş („Da no! ce dracu aveţi cu mine?“), Iacob Felix („Apă bună şi apă bună”), Constantin Dimitrescu-Severeanu („Exerciţiu higienic“), Paul Petrini („Dacă aş fi gras, ce fericire”), Mihail Petrini-Galatz („Un artist capilar“), Alexandru Suţu („Proiect de statuă cu soclu «fin de siècle»“). Caricaturile semnate „Jiq“ erau bine realizate şi surprindeau elemente particulare pentru a transmite mesajul comic, dovedind că artistul îi Dr. Paul Petrinicunoştea îndeaproape pe cei pe care îi desena. Autorul a publicat, la Bucureşti, în 1896, un „Album“ cu 23 de planşe în care îi prezenta pe profesorii Facultăţii de Medicină din Bucureşti. Cu un an în urmă, publicul răsfoise albumul „Facultatea de Medicină în caricatură“. Ulterior a mai surprins lumea medicală în desene satirice în volumul „Medicii noştri“.
Anul acesta se împlinesc 150 de ani de la naşterea celui care este considerat unul dintre artiştii români importanţi ce au reprezentant desenul umoristic: Constantin Jiquidi (1865–1899). Originar din capital Moldovei, a debutat în adolescenţă cu „Tipuri din Iaşi“; a desenat pentru publicaţia ieşeană de satiră Bobârnacul, ulterior a semnat caricaturi în ziarele Epoca, Moftul român, Perdaful, Caricatura (publicaţia sa) unde satiriza moravuri şi aspecte ale vieţii politice din timpul său. El este şi autorul primului album umoristic publicat în România. Cel cunoscut pentru ale sale caricaturi cu „tipuri“ parlamentare, de cazarmă ori junimiste era prezentat de Tudor Arghezi astfel: „Domnul Jiquidi a fost şi el la vremea lui o celebritate, redusă la proporţiile de atunci. El era Domnul caricaturist“ (cf.Dr. Mihail Petrini-Galatz Adrian Ionak, Costinel Costin, Constantin Jiquidi, Ed. Junimea, Iaşi, 1971). În 1894, Constantin Jiquidi a realizat şi prima carte poştală românească: transpunând în desen, după o fotografie de Carol Popp de Szathmári, imaginea Alexandrinei Burelly, viitoarea soţie a lui I. L. Caragiale.
Constantin Prodan, într-o serie de prelegeri ţinute la Ateneul Român şi publicate în volumul „Sculptura, pictura şi gravura românească“ (Imprimeriile Independenţa, Bucureşti, 1937) a vorbit despre desenatorii, ilustratorii şi caricaturiştii care au marcat arta românească. Pictorul elveţian Trenk a Dr. Constantin Dimitrrescu-Severeanucontribuit „la schimbarea atmosferei“ în arta românească şi „pe lângă aspectul acesta necunoscut de desenator de caricaturi, este cunoscut şi pentru lucrările serioase ce a făcut, ca albumul pitoresc al Mănăstirilor din Argeş şi Dâmboviţa, pe care le-a vizitat în compania lui Al. Odobescu“. Dintre desenatori, pe Jiquidi îl considera „cel mai talentat şi cel mai fecund; a introdus la noi un gen nou: caricatura înţeleasă într-un mod occidental“; „a alimentat gazetele umoristice timp de zece ani, după care trece la Bucureşti, unde-l aşteaptă un succes nemaipomenit în arta românească“.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală