resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Chirurgia hepato-bilio-pancreatică are nevoie de specialişti

Autor: Dr. Mariana MINEA | 20 Februarie 2015
Chirurgia hepato-bilio-pancreatică are nevoie de specialişti

Supraspecializarea stă la originea performanţei în chirurgia hepato-bilio-pancreatică, iar România este la prima generaţie de absolvenţi ai unui atestat de nivel european în domeniu. „Viaţa medicală“ este partener media principal pentru al X-lea simpozion al Asociaţiei române de chirurgie hepato-bilio-pancreatică şi transplant hepatic, ce va avea loc la Bucureşti, în perioada 25–28 martie, la World Trade Center. Despre acest subiect, precum şi despre noutăţile în domeniu ne-a vorbit prof. dr. Irinel Popescu, preşedintele simpozionului şi al asociaţiei.

 

 
 
 
 
Care sunt noutăţile pe care le aduce această ediţie a simpozionului?
Asociaţia română de chirurgie hepato-bilio-pancreatică şi transplant hepatic a fost înfiinţată în 2006 şi de atunci a susţinut manifestări ştiinţifice anuale la care, de fiecare dată, a încercat să prezinte ultimele noutăţi în domeniu. Anul acesta, manifestările sunt dedicate în primul rând specializării în chirurgia hepato-bilio-pancreatică (HBP), inclusiv primei serii de cursanţi români, 24 la număr, care urmează să termine în această toamnă pregătirea de doi ani în atestatul de chirurgie HBP. De aceea, l-am invitat la Bucureşti pe şeful diviziei de chirurgie HBP de la UEMS – Uniunea europeană a medicilor specialişti, care supervizează, organizează şi certifică majoritatea tipurilor de pregătire în medicină –, profesorul Xavier Rogiers, din Gent, Belgia. El va ţine, în deschiderea simpozionului, o conferinţă dedicată pregătirii chirurgilor în specializarea de chirurgie HBP.

 

Doi ani pentru perfecţionare

 

Cum a apărut la noi această specializare?
În primul rând, aş vorbi despre necesitatea pregătirii pentru o specializare. Se ştie astăzi că atât pentru medici, cât şi pentru pacienţi, două sunt procesele esenţiale pentru reuşita pe care amândoi şi-o propun: pe de o parte, este specializarea într-un domeniu. Cineva care, plecând de la preocupări şi activităţi personale într-un domeniu, trece printr-un proces specific de pregătire şi obţine o diplomă care atestă această pregătire inspiră mai multă încredere pacientului. Pe de altă parte, e vorba de volumul de activitate pe care îl are respectivul în acel domeniu; există o relaţie clară între volumul de activitate şi rezultate, o relaţie care s-a dovedit valabilă şi la nivel de echipă, şi la nivel individual. Trebuie să le oferim pacienţilor şansa de a fi operaţi de echipe special antrenate într-un tip de patologie în care au şi experienţă. În România, au existat propuneri ale Ministerului Sănătăţii pentru perfecţionare dincolo de rezidenţiatul în domeniul chirurgiei. În chirurgia generală, până acum, pregătirea se termina odată cu cei şase ani de rezidenţiat. Între timp, au fost introduse aşa-numitele atestate organizate de Ministerul Sănătăţii împreună cu Şcoala naţională de sănătate publică, management şi perfecţionare în domeniul sanitar Bucureşti. Atestatele îşi propun să urmeze tendinţele de la nivel internaţional, iar chirurgia HBP e un pionier în domeniu. Spun „pionier“ pentru că este una dintre puţinele, dacă nu chiar singura perfecţionare la care durata de pregătire e de doi ani, la fel ca în Europa. Şi nu de un an. Cei care s-au preocupat de pregătirea în acest domeniu, între care mă includ, au plecat de la premisa suprapunerii sistemului de pregătire în România peste cel european până la punctul la care diploma obţinută să poată fi eventual echivalată cu cea din Europa. Eu fac parte din boardul internaţional care acordă diploma de chirurgie HBP şi cu atât mai mult am căutat ca şi în România, curricula de pregătire să fie aceeaşi, sistemul de examen să fie acelaşi, astfel ca dorinţa de echivalare să aibă puncte de susţinere.

 

Chirurgia de transplant hepatic face parte din chirurgia HBP?
La nivel european ele sunt separate. În România am adăugat şi transplant hepatic, Franţa are şi ea acest tip de asociaţie care include şi transplantul hepatic. Cred că România nu e pregătită pentru unităţi în care aceeaşi echipă să facă şi transplant renal, şi transplant hepatic, nu mai vorbesc de transplant cardiac sau pulmonar. Profilul ţării noastre e mai aproape de sistemul în care fiecare specialitate efectuează şi transplantul organului de care se ocupă. Ca atare, transplantul renal să rămână apanajul urologilor, cel cardiac – chirurgilor cardiaci, iar transplantul hepatic să fie efectuat de medici cu experienţă în chirurgie hepatică. Înainte de această supraspecializare cu durată de doi ani, exista un alt atestat, cu durata de un an, care se numea atestat în Chirurgie hepatică şi transplant hepatic. Era o asociere logică, doar că am fost obligaţi să ne aliniem normelor europene şi să încercăm să pregătim chirurgii în toate cele trei ramuri, hepato-bilio-pancreatic.

 

Care vor fi punctele de interes de pe agenda simpozionului?
În afară d
Publicitate
e profesorul Xavier Rogiers, vor fi prezenţi încă 14 lectori de marcă din Europa, profesori universitari în cea mai mare parte (i-aş menţiona pe profesorii Pierre Clavien din Zürich, Jakob Izbicki din Hamburg, Krzysztof Zieniewicz din Varşovia, Attila Oláh, Nikola Vladov din Sofia), care sunt în cea mai mare parte şi lideri de opinie, dar şi formatori la nivel naţional în chirurgia HBP. Lucrările vor fi împărţite în trei sesiuni, dedicate chirurgiei ficatului, chirurgiei pancreasului şi chirurgiei căilor biliare şi vor fi abordate noutăţi legate de tratamentul tumorilor hepatice, al cancerului pe pancreas, metode actuale de rezecţie pancreatică, transplantul de ficat sau tratamentul afecţiunilor căilor biliare atât chirurgical, cât şi prin radiologie intervenţională. Vor fi sesiuni video la care vor fi prezentate anumite tipuri de operaţii de specialişti foarte calificaţi, sesiuni de postere la care cei mai mulţi tineri vor putea să-şi prezinte experienţa lor. Dorim să avem o manifestare interactivă în care, plecând de la experienţe importante în Europa, să abordăm tot ce e mai nou pe probleme de patologie HBP; să oferim celor tineri un volum de informaţii ştiinţifice de care au nevoie, dar să şi încercăm să clarificăm importanţa acestui tip de demers ştiinţific: supraspecializarea.

 

Imagistica modernă este indispensabilă

 

Aţi programat şi două cursuri precongres. Sunt dedicate tuturor celor înscrişi sau doar absolvenţilor?
– Tuturor celor înscrişi. Unul din cursuri e de radiologie, îl patronează un distins coleg din Germania, dr. Ferdinand Bauer, şi îşi propune să prezinte ultimele noutăţi în materie de imagistică. E un domeniu foarte important; imagistica modernă ne ajută să ne planificăm intervenţiile mult mai bine, plecând de la indicaţie. Şi în cazul pancreasului, şi al ficatului există leziuni din start inoperabile şi imagistica modernă a ajuns să ne spună într-un procent foarte mare când nu e cazul să mai intervenim. Vorbim de tomografie computerizată şi rezonanţă magnetică nucleară, de PET-CT, aş menţiona şi ecografia, cu obligativitatea de a fi efectuată, în cazul ficatului, intraoperator, şi cu posibilitatea de realizare, în cazul pancreasului, pe cale endoscopică (eco-endoscopie). Revenind la tomografia computerizată, există posibilitatea reconstrucţiei tridimensionale a unui organ, cu formă, volum, structură anatomică şi vascularizaţie. Aceste date preliminare permit lucruri extrem de sofisticate, cum ar fi simularea unei rezecţii hepatice încă înainte de intervenţie – se poate reconstrui pe un mulaj hepatic localizarea tumorii, raportul ei cu vasele principale ale ficatului, tipul exact al oricărui tip de rezecţie pe care îl aplicăm: ce va fi îndepărtat din ficat şi ce va rămâne. Lucruri care, în urmă cu mulţi ani, erau imposibile, poate nici măcar imaginabile. De aceea, pentru afecţiunile ficatului şi ale pancreasului, imagistica modernă a devenit indispensabilă. În plus, în anumite situaţii, este şi terapeutică. Există metode de radiologie intervenţională care elimină obstacole biliare şi chiar rezolvă complex stenoze biliare, de exemplu. Există metode de stentare endoscopică în cazul afecţiunilor ficatului şi pancreasului care nu mai fac necesară intervenţia chirurgicală, şi ele vor fi abordate cu această ocazie. Deci, plecând de la imagistica în scop diagnostic, s-a ajuns la ceea ce numim noi radiologie intervenţională, în care imagistic înseamnă şi terapeutic.

 

Şi celălalt curs?
Al doilea curs precongres, organizat sub auspiciile Asociaţiei române de chirurgie endoscopică, va fi condus de dr. Cătălin Copăescu şi îşi propune să ofere cursanţilor şansa de a învăţa direct, pe animal, modul în care pot fi abordate minim invaziv afecţiunile ficatului şi ale pancreasului. Există tendinţa de a creşte progresiv de la an la an numărul intervenţiilor minim invazive chiar şi în aceste organe, care, fiind foarte pretenţioase, au fost şi sunt în mod tradiţional abordate pe cale deschisă.

 

Spre o reţea naţională

 

Absolvenţii s-au pregătit doar în Bucureşti?
Da, la Institutul Clinic Fundeni. Când s-a acceptat trecerea atestatului de la un an la doi ani şi schimbarea titulaturii vechi în chirurgie HBP şi transplant hepatic, a fost avută în vedere şi experienţa Centrului de chirurgie generală şi transplant hepatic „Dan Setlacec“ din Institutul Clinic Fundeni, care anul trecut a însemnat peste 100 de operaţii de transplant hepatic, peste 100 de rezecţii pancreatice, peste 200 de rezecţii hepatice şi în jur 400 de intervenţii în sfera biliară. Este un volum operator la cotele la care funcţionează şi celelalte centre de pregătire din Europa în acest tip de specializare şi care permite celor care vin să înveţe să vadă un număr de cazuri, de operaţii, să participe direct la ele.

 

– Există şi alte centre în afara Bucureştiului cu rezultate notabile?
– Desigur, sunt marile centre universitare, mai ales Clujul şi Iaşiul, în care există echipe şi de chirurgie hepatică, şi de chirurgie pancreatică. Sunt centre care probabil la un moment dat vor avea potenţialul de a efectua şi transplant hepatic şi, oricum, de a dezvolta această ramură a chirurgiei. Dorinţa noastră este de a crea o reţea naţională de chirurgie hepato-bilio-pancreatică cu centre în care oamenii să fie capabili să recunoască, să diagnosticheze şi eventual să rezolve – la nivelul dotării de acolo, deci nu neapărat rezolvări de mare fineţe şi definitive, dar, oricum, corecte. Să ştie deci să rezolve primar aceste afecţiuni şi să le trimită în centrele terţiare, iar, pentru cazurile mai simple, să le rezolve la cele mai înalte cote. Pentru populaţia României ar fi o garanţie în plus că persoanele cu aceste afecţiuni vor fi corect tratate pe întreg teritoriul naţional.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală