resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Un sfert din studenţii UMF Bucureşti sunt străini

Autor: Dan Dumitru MIHALACHE | 12 Decembrie 2014
Un sfert din studenţii UMF Bucureşti sunt străini
În lumea de azi, în care globalizarea este cuvântul de ordine, vizibilitatea unei universităţi este dată inclusiv, dacă nu chiar mai ales, de relaţiile sale internaţionale. Nu putem vorbi de o dezvoltare ştiinţifică şi didactică fără acorduri internaţionale interuniversitare. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ Bucureşti, cea mai veche instituţie de învăţământ superior medical din România, are acorduri cu aproximativ 70 de universităţi din străinătate, majoritatea (57) provenind din ţări membre UE. Activitatea de relaţii internaţionale şi cooperare europeană este coordonată de prof. dr. Ion Fulga, prorector.
 
 
 

      Interviu cu prof. dr. Ion Fulga, prorector pentru cooperare europeană şi internaţională la UMF „Carol Davila“ Bucureşti

 

   – UMF „Carol Davila“ era recunoscută pentru numărul mare de studenţi străini pe care îi şcolariza. Care este situaţia în prezent?
   – Universitatea noastră este cea mai veche, cea mai mare şi, ne place nouă să spunem, cea mai bună universitate de medicină şi farmacie din România. Noi pregătim aproximativ jumătate din medicii României. Avem în jur de 9.500 de studenţi şi 1.600 de cadre didactice, repartizaţi pe cele patru facultăţi: Facultatea de Medicină (aproximativ o mie de cadre didactice şi cam 800 de studenţi pe an), Facultatea de Stomatologie (300 de cadre didactice şi cca 300 de studenţi pe an), Facultatea de Farmacie (în jur de 100 de cadre didactice şi cca 300 de studenţi pe an) şi Facultatea de Moaşe şi Asistenţă Medicală, cea mai nouă creaţie a universităţii noastre (deocamdată, în jur de 60 de cadre didactice şi cca 300 de studenţi pe an). Avem 2.000–2.500 de studenţi străini care studiază în limba engleză. În fruntea listei ţărilor din care provin aceştia se află Israelul, cu peste 500 de studenţi, apoi Grecia (200), Turcia (100), Republica Moldova (80), Germania, Italia, Marea Britanie, SUA şi Canada. Avem studenţi şi din Africa – Nigeria, Maroc, Camerun, Egipt, Kenya, Coasta de Fildeş, Algeria, Angola –, din Asia – Siria, Iordania (100), Liban (60), Irak (100) şi Thailanda (30–40).
   – Prorectoratul trebuie să menţină şi să dezvolte acordurile interuniversitare cu alte ţări. Ce presupune această activitate?
   – Este vorba de acorduri care urmăresc dezvoltarea în comun a unor programe de cercetare – aici colaborăm foarte bine cu profesorul Dragoş Vinereanu, prorector pe probleme de cercetare ştiinţifică –, dezvoltarea în comun a unor programe de învăţământ – lucrăm foarte bine cu prof. dr. Ecaterina Ionescu, prorector pe probleme de învăţământ universitar de licenţă şi de master – şi tot aşa. Dacă vreţi, rolul nostru fundamental este să facilităm colaborările membrilor comunităţii noastre academice cu omologii lor din străinătate pentru dezvoltarea de programe în comun, schimburi de cadre didactice şi de studenţi.
   – În ce constă, de exemplu, un program de învăţământ în comun cu o universitate din afara ţării?
  – Programul Erasmus, de pildă, înseamnă schimburi de studenţi şi cadre didactice. Este un program relativ pretenţios, pentru universităţile partenere trebuie să se recunoască la un asemenea nivel încât notele acordate studenţilor noştri de universitatea din străinătate să fie acceptate de noi ca atare, şi invers; iar cadrele noastre didactice să meargă să predea la universitatea parteneră în locul omologului lor de acolo şi invers. Este o recunoaştere reciprocă şi completă. Nu se duce, spre exemplu, un cadru didactic de la noi să predea ce vrea el, ci doar ceea ce urmează a fi predat în perioada respectivă la acea universitate. În fiecare an, 40–50 de studenţi pleacă să studieze între trei şi douăsprezece luni la universităţi în principal din Europa, iar noi primim în jur de 15–20.

Probleme cu limbajul

   – Cu siguranţă, vă loviţi şi de anumite probleme în această activitate. Care sunt şi ce faceţi pentru a le depăşi?
   – Acreditarea internaţională este una dintre probleme. Pentru a extinde bazinul de recrutare de studenţi, apelăm la site-uri internaţionale de promovare academică, unde studenţii îşi spun opţiunile, iar site-ul selectează automat universităţile pe care le are la dispoziţie. La universitatea noastră, în jur de 70% din totalul studenţilor străini provin mai degrabă din ţări europene occidentale, restul din ţări orientale. Unele ţări orientale au apelat la promovare pe sistem tipărit. Iar dacă o editură din India, de exemplu, doreşte să elaboreze o carte cu toate universităţile occidentale, bineînţeles că avem şi noi o pagină în favoarea universităţii noastre. La ei contează mai mult hârtia decât internetul, deşi indienii sunt foarte buni la informatică, pe plan internaţional. Nu merg repede aceste promovări. De exemplu, actualul rector, acad. Ioanel Sinescu, şi-a început activitatea de rector cu primirea unei delegaţii din Japonia – au venit ataşatul cultural al Japoniei şi decanul facultăţii din Nagoya, în ideea strângerii relaţiilor dintre noi. Trei ani au durat tratativele. Ne-au spus că le este greu să înveţe limba română şi vorbesc foarte greu engleza. Limba este întotdeauna o problemă în aceste schimburi internaţionale. Programul Erasmus, de exemplu, impune ca studentul să cunoască limba ţării în care se deplasează: cu italienii şi spaniolii este foarte uşor, în schimb nu sunt studenţi care să vorbească finlandeza, greaca, bulgara, maghiara. Găsim însă studenţi care vorbesc turca, aşa încât în Turcia trimitem studenţi în ca
Publicitate
drul acestor programe. Nici cu deplasarea cadrelor didactice nu este simplu, pentru că în cadrul programului Erasmus, de exemplu, trebuie să predea în locul cadrului didactic de acolo şi să-şi coordoneze programul în acest sens. Şi cum fiecare are agenda lui, uneori e dificil de găsit elemente comune.
   – Trebuie, din câte am constatat, să coordonaţi programele UE, precum şi alte programe internaţionale la care universitatea a aderat şi să desemnaţi reprezentanţii pe facultăţi. Reuşiţi să faceţi asta?
   – Până anul trecut erau mai multe programe ale UE: Leonardo da Vinci, Socrates ş.a. De anul trecut însă, UE a decis să înglobeze toate aceste programe în unul singur – Erasmus plus –, mărind, totodată, şi fondurile cu aproape 50%. În România, totul se desfăşoară sub egida Agenţiei Naţionale Erasmus (n. red.: agenţia naţională pentru programe comunitare în domeniul educaţiei şi formării profesionale), la fiecare universitate existând câte un reprezentant – prorector pe relaţiile internaţionale (la “Carol Davila“ sunt eu) – şi câte un coordonator pentru fiecare facultate. Pentru facultatea noastră de medicină, coordonator este prodecanul, conf. dr. Florin Filipoiu.
   – Cum sunt alocate fondurile?
   – Programul este coordonat de Agenţia Naţională Erasmus, iar noi, universităţile, încheiem un contract anual prin care ne angajăm la un număr de deplasări, un număr de programe şi cu o anume finanţare. Banii sunt acordaţi de agenţie în funcţie de progresele universităţii respective. Cu cât a fost mai mare progresul în anii anteriori, cu atât  cresc şansele să se acorde un scor suplimentar pentru contractele viitoare. Şi, în funcţie de suma alocată, noi ne facem programele. Sigur că trebuie să raportăm la Agenţie fiecare deplasare, suma cheltuită de fiecare student şi de fiecare cadru didactic. Agenţia alocă banii şi controlează buna lor cheltuire, prin inspecţii periodice.
   – Despre ce sume este vorba la universitatea dv., de exemplu?
   – Sumele nu sunt mari: în jur de 100.000 de euro pe an, care ne permit să-i menţinem pe cei 40–50 de studenţi în program.

Aceleaşi cursuri în altă limbă

   – Cum pot accesa studenţii bursele Erasmus?
   – Organizăm un concurs pentru acordarea acestor burse în luna martie. Scoatem la concurs posturile disponibile la universităţile cu care avem contractele. Nu trimitem niciodată în străinătate, la cursuri, studenţi din anul întâi şi şase, pentru că în anul întâi este perioada de adaptare a studentului, iar în anul şase studentul trebuie să îşi facă lucrarea de diplomă, şi doar aici poate să şi-o facă, pentru că sunt diferenţe mari între universităţi.
   – Dacă sunt aşa mari diferenţe, nu înseamnă că în perioada cât studentul participă la program va pierde cursurile în desfăşurare la facultatea de unde provine? 
   – Există, într-adevăr, diferenţe foarte mari între programele de învăţământ ale universităţilor de medicină din Europa, dar, când trimitem un student în străinătate, avem grijă ca el să urmeze acolo exact aceleaşi cursuri pe care le-ar urma aici, dacă n-ar fi plecat. Încheiem un contract – un learning agreement prin care universitatea gazdă se obligă să-i ofere studentului exact aceleaşi cursuri pe care le-ar fi făcut aici, chiar dacă ele nu se fac în anul în care este înrolat studentul. Şi noi facem la fel pentru studenţii care vin la noi.
   – Cum diseminaţi în universitate informaţiile privind echivalarea diplomelor de studii în alte ţări?
   – Pe site-ul nostru există o rubrică numită Relaţii internaţionale, unde avem trecute toate contractele internaţionale cu alte universităţi, inclusiv cu link-uri către universităţile respective. De asemenea, există, tot acolo, întreaga legislaţie internaţională, documentele necesare pentru deplasările în străinătate, modalităţile de echivalare a notelor, a diplomelor. Mai există un link către o structură, CRID (Centrul de informare regională şi documentare), care se ocupă de echivalarea diplomelor studenţilor ce vin în universitatea noastră prin alte programe decât Erasmus. Această activitate nu ţine de prorectoratul nostru, dar colaborăm bine cu CRID şi cu Biroul pentru studenţii străini. Avem şi o rubrică de oportunităţi: congrese, cursuri internaţionale, burse oferite de diverse ţări. În limita posibilităţilor, sprijinim şi noi membrii comunităţii academice, prin finanţarea cheltuielilor unei deplasări în scop ştiinţific, pe an, de persoană: fie taxa de deplasare, fie cea de cazare, diurnă.

Diplome certificate pentru SUA

   – V-aţi implicat în implementarea vreunei reglementări UE?
   – Bineînţeles. Directiva 36/2005, de exemplu, de recunoaştere a titlurilor şi profesiilor în UE. Ca stat membru avem obligaţia să respectăm această directivă, dacă dorim ca universitatea noastră să fie recunoscută în UE. Acolo sunt foarte multe prevederi de care şi noi ţinem seama: număr de ore, de ani, structura programelor de învăţământ. În plus, ni se solicită diferite documente, pe care le eliberăm în mod corespunzător: adeverinţe privind structura programelor de învăţământ, numărul de credite pentru fiecare materie, sistemul de notare. Asemenea recunoaşteri de diplome funcţionează foarte bine între noi, SUA şi Canada. Diplomele universităţii noastre sunt recunoscute în SUA şi Canada, însă ei doresc ca fiecare diplomă să fie certificată de noi, ca fiind validă. Doar în SUA sunt vreo 150 pe an.
   – Cum aţi cota UMF „Carol Davila“ pe plan internaţional?
   – Eu cred că universitatea noastră are o bună vizibilitate internaţională. Avem studenţi care provin din 70 de ţări ale lumii, 700 de membri ai comunităţii academice pleacă în fiecare an în străinătate. Avem o competiţie mare la modulul de limbă engleză, în fiecare an am fost nevoiţi să organizăm concurs de admitere. Printre ţările care trimit cei mai mulţi studenţi la universitatea noastră sunt ţări dezvoltate din punct de vedere ştiinţific şi academic, ţări în care există facultăţi de medicină serioase. Avem statutul unei universităţi internaţionale al cărei absolvent este pus în situaţia de a-şi alege ţara în care va profesa, fără niciun fel de precondiţii.

 


 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală