resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Aventurile medicinistului care-şi dă licenţa

Autor: Dr. Ioana MORARU | 12 Septembrie 2014
Aventurile medicinistului care-şi dă licenţa
La 17 septembrie mediciniştii din capitală dau examenul de licenţă, proba scrisă: 120 de metri grile. Am ceva emoţii, care vor creşte exponenţial până în ziua examenului. În perioada studenţiei am dat 127 de examene. Numărătoarea include proba teoretică şi practică, dar fără colocvii. Cine mai ţine şirul colocviilor date în primii ani? Erau multe şi cam atât. Multitudinea de examene date până în prezent ar trebui să mai estompeze din emoţii, dar câte dintre ele au avut o însemnătate atât de mare? Mă simt exact ca la admitere.
După examen urmează susţinerea lucrării de licenţă, şi cum nu am mai dat un examen oral de ceva vreme, sunt terifiată. Conceperea lucrării a fost un chin încă de la început. Colectarea datelor a fost dificilă, pentru că arhiva spitalului nu e informatizată. A trebuit să caut în calculatorul de pe secţie numărul fişei cu diagnosticul care mă interesa. Apoi, cu numerele şi numele pacienţilor a trebuit să mă duc la arhivă, unde căutam în registrele organizate pe ani numerele dosarelor de pe secţie. Doar că dosarul respectiv avea în arhivă un alt cod decât cel de pe secţie. Noroc că doamnele de la arhivă au fost amabile şi drăguţe. O altă luptă a fost înţelegerea fişelor: nu scrisul ilizibil a fost o problemă, ci mai degrabă lipsa lui şi dezordinea informaţiilor aruncate de colo-colo prin foaie.
Un alt gard destul de înalt de sărit a fost conceperea părţii generale. Având în vedere că ultima compunere scrisă a fost la sfârşitul liceului, începutul a fost bolovănos, presărat cu exprimări de clasa a treia. Apoi, cu capul pierdut printre termeni de statistică, încercarea de a stoarce ceva original dintr-un studiu retrospectiv este o mare provocare. Având în vedere că nu am făcut un studiu clinic niciodată până în momentul lucrării, mai mult m-am învârtit în jurul cozii până am reuşit să descifrez ce trebuie să fac cu toate datele alea strânse cu sârg. Dup
Publicitate
ă ce mi-au reuşit nişte idei cât de cât coerente şi pertinente, a urmat şi partea de editare care, deşi sună banal, mi-a scos peri albi. După ce m-am chinuit să aranjez frumos graficele în pagină, muncă de aproximativ două zile, softul cu care lucram a binevoit a-mi şterge după propria dorinţă toate graficele din lucrare. Din fericire, i s-a făcut milă de mine prietenului meu, absolvent de politehnică, care m-a ajutat cu editarea, pe care a făcut-o în LaTeX. Programul, deşi pare înspăimântător la prima vedere pentru că în loc de butoane foloseşti pentru editare linie de cod, îţi permite să faci mai multe decât office-ul clasic şi cu mai multă precizie. Programul face de toate: grafice, tabele, pune referinţe bibliografice şi este folosit în special de mediul academic din ştiinţele tehnice şi umaniste.
Despre printat şi copertat nu zic decât că am reuşit să evit nişte păcăleli mari. Celebrul xerox din staţia de metrou de la Eroilor practică nişte preţuri uriaşe: 1 leu pagina color. Cel mai bine e la Grozăveşti unde găseşti preţuri decente (0,22 bani pagina color), cerneală de calitate şi coperţi fumoase, personalizabile. Am dat 43 de lei pe un exemplar copertat, de 75 de pagini. Dar comanda a fost făcută cu trei zile în avans şi ridicată în ziua predării, fiind supraaglomeraţi cu toată medicina buluc la îngrăşat porcul în ajun.
Depunerea lucrării nu a fost nici ea lipsită de peripeţii. Deoarece pe site-ul facultăţii nu se specifică cu precizie ce îţi trebuie, studenţii au venit debusolaţi. Şefa de serie ne-a umplut căsuţa cu mail-uri, fiecare dintre ele aducând încă o noutate. Când credeai că ai toate actele necesare, mai apărea câte un mail cu încă ceva trebuincios: ba o copie, ba o ştampilă. Am aflat cu o zi înainte că ne trebuie două copii după referat, şi nu una. Dar din prevedere făcusem deja două copii la rezumat şi una la referat.
La faţa locului am aflat că trebuie lipit cd-ul pe coperta internă a lucrării de licenţă. CD-ul meu era în carcasă de plastic, aşa că am purces la facerea unui plic de hârtie artizanal, pe pervazul de la amfiteatrul mare. Bine că venise şefa cu lipici. Nu cred că era prea greu să se publice clar pe site-ul facultăţii ce acte îţi trebuie şi ce ştampile sunt necesare pentru depunerea lucrării de licenţă.
Ai nevoie de un referat cu parafa coordonatorului şi ştampila clinicii, în dublu exemplar; un rezumat cu parafa îndrumătorului, un singur exemplar; o declaraţie de onestitate care se dă de la secretariat şi care ar putea fi pusă pe site pentru a fi descărcată, printată şi completată de acasă; o cerere de înscriere în examenul de licenţă, cu care se poate proceda la fel; un cd care se lipeşte pe coperta internă a lucrării de licenţă. Cu această listă simplă s-ar evita zecile de mail-uri şi senzaţia de nebunie generală.
Altfel, îmi (şi vă urez) succes la examen. Multă baftă la îmbulinat.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală