resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Cât costă prelungirea vieţii cu un an?

Autor: Dr. Marinela van den HEUVEL-OLĂROIU | 12 Septembrie 2014
   Mult timp a fost un tabu şi societatea nu a fost pregătită să discute acest subiect: mai este totul (aproape) gratuit şi posibil în sistemele de sănătate? Cât costă în realitate tratamentul şi îngrijirea unui bolnav? Cât se vrea şi/sau se (mai) poate plăti pentru prelungirea vieţii unui pacient cu speranţă de viaţă redusă? Cine are dreptul la tratamente costisitoare şi pe ce criterii se face selecţia?
   Dar îmbătrânirea populaţiei şi creşterea numărului de persoane cu boli cronice incurabile, rare şi cu dizabilităţi determină politicienii din sănătate să aplice măsuri restrictive şi să limiteze accesul la serviciile medicale din pachetele de asigurări prin stabilirea de plafoane financiare. Implementarea de astfel de restricţii a fost solicitată chiar de profesioniştii din sănătate confruntaţi din ce în ce mai des cu situaţii în care trebuie să discute cu pacienţii despre costuri, rambursări sau de ce au sau nu dreptul la anumite tratamente/servicii. Iar medicii consideră că astfel de discuţii nu fac parte din atribuţiile lor.
   Introducerea economiei de piaţă în sistemele de sănătate şi „rentabilizarea“ unităţilor sanitare a determinat dezvoltarea de instrumente de măsură standardizate pentru prognoză şi aprecierea calităţii vieţii şi a costurilor actelor medicale. Astfel, se utilizează de aproape 30 de ani indicele QALY (Quality–Adjusted Life Year) pentru măsurarea calităţii vieţii, a beneficiului pe care îl aduce un tratament şi pentru a anticipa cât costă pe an un tratament sau o intervenţie medicală. Valoarea unui QALY se calculează utilizând o formulă şi este cuprinsă între 1 şi 0, astfel că un an de viaţă în perfectă sănătate este echivalentul a 1 QALY iar decesul este echivalentul a 0 QALY. O persoană supusă dializei are un QALY în jur de 0,5, ceea ce înseamnă o calitate a vieţii pe jumătate comparativ cu a unei persoane sănătoase.
   În strânsă relaţie cu QALY este indicatorul DALY (Disability-Adjusted Life Year) care măsoară povara bolii, anii de viaţă ajustaţi după incapacitate. Un an DALY reprezintă un an de viaţă sănătoasă pierdut. Primele cauze în ierarhia DALY pentru România sunt bolile c
Publicitate
ardiovasculare, tumorile maligne, tulburările psihice, traumatisme/accidente/otrăviri, bolile aparatului digestiv şi respirator, bolile infecţioase şi malformaţiile congenitale.
   Sistemele de sănătate folosesc astfel de instrumente pentru a aprecia cât costă pe an tratamentul unui pacient cu o anumită boală. De exemplu, se ştie că în Olanda dializa costă în jur de 22.000 de euro, pe an, iar tratamentul unui pacient cu o boală rară, de exemplu cu boala Pompe, forma clasică, între 400.000 şi 700.000 de euro/an. La fel se poate stabili care este costul unui QALY, de exemplu în medie este de 50.000 de euro şi, mai specific, de 20.000 de euro în cazul unei intervenţii preventive.
   În prezent se încearcă, folosind QALY, stabilirea cuantumului maxim acceptabil pentru o intervenţie/tratament care ar prelungi cu un an viaţa. Dar nu oricum, ci cu atingerea unui nivel bun de calitate a ei.
   Instituţia olandeză RVZ (Raad voor de Volksgezondheid en Zorg) a stabilit în 2006 suma de 80.000 de euro ca plafon maxim pentru prelungirea vieţii cu un an, ceea ce a stârnit indignare şi dezbateri furtunoase. În final nu a fost luată nicio decizie politică. Dar creşterea rapidă de la an la an a bugetului sănătăţii a redeschis dezbaterea în societatea olandeză şi se consideră că, fără stabilirea unor plafoane financiare maxime pentru intervenţiile medicale, acestea nu se vor mai putea plăti în viitor de la bugetul de stat. Nu numai experţii olandezi au stabilit plafoane acceptabile ale QALY, dar şi cei englezi, care au ajuns la 36.000 de euro/an, şi cei americani, la 100.000 de dolari/an.
   Referitor la stabilirea acestui plafon, postul naţional de televiziune olandez împreună cu ordinul medicilor specialişti au efectuat recent o anchetă în rândul medicilor de toate specialităţile. Ancheta a fost trimisă la aproape 10.000 de medici şi au răspuns ceva mai mult de 2.200. Peste 70% au fost de părere că trebuie stabilite plafoane financiare la intervenţiile medicale; unul din şase medici a afirmat că are în evidenţă pacienţi care „costă“ mai mult de 80.000 de euro/an, cât stabilise RVZ acum câţiva ani. Mai mult de jumătate dintre medici au afirmat că nu vor să se pronunţe şi să indice un plafon maxim. Trei sferturi dintre cei anchetaţi au susţinut că plafonul maxim pe an nu ar trebui stabilit de politicieni, de organizaţiile profesionale sau de casele de asigurări, ci de o comisie de experţi (formată din medici, experţi în etică, reprezentanţi ai pacienţilor şi ai societăţii civile şi specialişti în finanţe). Motivul este că numai în acest fel nu vor mai exista discuţii şi plafonul va fi acceptat de majoritatea populaţiei la fel ca şi alte măsuri financiare restrictive.
   Dilema în folosirea unui astfel de sistem de calcul este dacă criteriul de stabilire a unui plafon maxim ar trebui să fie calitatea vieţii, adică ar trebui utilizat QALY sau alte criterii, alţi indicatori. Dar este deja clar că societatea va trebui să decidă în curând cât este dispusă să plătească pentru prelungirea în bune condiţii de calitate a vieţii cu un an.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală