resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Secrete de fabricaţie onirică

Autor: Dr. Mariana MINEA | 13 Iunie 2014
Secrete de fabricaţie onirică
   Muzeul Naţional al Literaturii Române a găzduit vineri, 6 iunie, conferinţa cu titlul „Secrete de fabricaţie“, susţinută de prozatorul Dumitru Ţepeneag. Autorul este cel care, în 1966, a înfiinţat un nou curent literar, onirismul, alături de Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Iulian Neacşu, Emil Brumaru, Sorin Titel, Florin Gabrea şi Virgil Tănase. A fost probabil ultima conferinţă MNLR, după cum a mărturisit cu tristeţe şi directorul muzeului, scriitorul Ioan Cristescu, prezent la eveniment (clădirea a fost retrocedată în 2002 şi nu s-a găsit o soluţie pentru a-i plăti proprietarului chiria cerută).
   Rotonda muzeului a fost martora unei discuţii relaxate, presărate cu umor, din care nu au lipsit remarcile la adresa poetei Nora Iuga, pe care telespectatorii ar fi putut-o vedea la televizor autointitulându-se reprezentantă a onirismului; „sau poate că e mai bine aşa, să afle lumea de onirism“, a spus Dumitru Ţepeneag. Din „secretele“ dezvăluite de scriitor, am putut afla că pentru onirici, spre deosebire de lucrările autorilor suprarealişti, visul nu reprezintă o sursă de inspiraţie, ci doar o structură, inspiraţia venind din realitate. Visul nocturn nu poate fi transcris, şi nici povestit, pentru că el „se răceşte, se usucă precum o meduză“, după cum spunea Edgar Papu. S-ar putea spune că atunci când visăm, procedăm precum un scriitor oniric: memoria selectează din realitate anumite fragmente. Un element oniric este faptul că personajele romanului „Hotel Europa“, primul dintr-o trilogie de 1.400 de pagini publicată de Dumitru Ţepeneag, pleacă la Paris în căutarea autorului lor. De asemenea, romanul „Cuvântul nisiparniţă“, publicat de scriitor în Franţa, începe în limba română, pentru ca, încetul cu încetul, în text să se strecoare cuvinte franţuzeşti, finalul romanului fiind scris complet în franceză. Efectul este unul muzical, de parcă ai întoarce din când în când o clepsidră, a explicat autorul.
   Onirismul tinde către proză şi către muzică, consideră Dumitru Ţepeneag. Poeţi precum Leonid Dimov şi Virgil Mazilescu au eliminat treptat metafora din poezia lor, pentru a o înlocui cu enumerări. „Deci, mă consideri mai degrabă un textier“, îi spunea Dimov lui Ţepeneag, în timpul unei vizite la Dolhasca lui Emil B
Publicitate
rumaru. Autorul a vorbit şi despre Mazilescu, pe care îl consideră drept unul dintre cei mai mari poeţi de după război, un poet complicat şi greu de încadrat într-un curent.
   Gruparea onirică s-a desfiinţat după apariţia tezelor din iulie 1971, prin care Nicolae Ceauşescu instituia o cenzură extrem de dură şi limita libertatea de expresie a scriitorilor. Dumitru Ţepeneag a pierdut cetăţenia română în 1975, prin decret prezidenţial, apoi s-a stabilit la Paris, unde, pentru câtva timp, a fost unul dintre animatorii exilului literar românesc. A fost jucător de şah profesionist şi a predat şahul în şcoli, pentru a-şi câştiga existenţa. A tradus din franceză şi a fost tradus în numeroase limbi. După 1990, a făcut naveta între Paris şi Bucureşti şi mărturiseşte acum că nu e foarte sigur că a făcut bine că s-a întors. La conferinţa de la MNLR, prozatorul a trecut în revistă şi câteva din lucrările sale, dintre care am menţionat deja „Cuvântul nisiparniţă“ (Éditions P.O.L., Editura Universităţii de Vest) şi „Hotel Europa“ (Éditions P.O.L., Albatros). Romanul „Zadarnică e arta fugii“ (Flammarion, Albatros) a fost descris ca o construcţie între două femei, Maria şi Magda, care devin două puncte, M şi M1. Romanul „Nunţile necesare“ (Flammarion, All, Art) pleacă de la balada Mioriţa, iar autorul mărturiseşte că sensurile lui s-au îmbogăţit prin traducerea în alte limbi. „Hotel Europa“ îi solicită cititorului răbdare şi perseverenţă, precum şi erudiţie şi abilităţi de detectiv. „Camionul bulgar“, cel mai recent roman, al treilea din trilogie, nu are narator, iar autorul este un fel de Dumnezeu al textului, un ochi care vede totul, dar nu îl interesează să şi înţeleagă ori să comenteze în vreun fel. Iar romanul „Pigeon vole“ („Porumbelul zboară“, Univers) aduce mai puternic în prim-plan tema demiurgului derizoriu, temă prezentă în toată opera scriitorului.
   În fine, Dumitru Ţepeneag a vorbit şi despre situaţia literaturii de azi, plecând de la intervenţia lui Eugen Simion care nu îşi imaginează cum ar putea fi citit Proust pe dispozitivele digitale ale momentului. În secolul al XVIII-lea, exista o elită, iar bestsellerul era stabilit de câteva mii de cititori, restul oamenilor fiind analfabeţi, a spus Dumitru Ţepeneag. Azi, există televiziunea şi internetul, care duc la o uniformizare, iar cititorii vor să se regăsească în ceea ce văd la TV. „Mi s-a stricat televizorul acum câteva zile şi în timpul ăsta am citit ca nebunul. Mi-a plăcut la nebunie! Dar mi-am cumpărat altul pentru că voiam să o văd pe Simona Halep în finală“, a spus amuzat scriitorul. Apoi, oamenii de ştiinţă ne promit că ne ajută să devenim mai deştepţi cu ajutorul unor dispozitive inserate în creier – „Ce nevoie vom mai avea atunci de un Cervantes, de exemplu?“, se întreabă omul cărţii. „Sau, poate că vom avea nevoie“, admite tot el.
   Dumitru Ţepeneag nu consideră că asistăm la sfârşitul literaturii, chiar dacă realizează că acesta se apropie, şi, în glumă, îşi cere scuze pentru „pesimismul obositor“ de care dă dovadă. Literatura se va sfârşi însă, crede scriitorul, doar în momentul în care îşi va conştientiza singură căderea.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală