resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Ignoranţi în halate albe

Autor: Dr. Richard CONSTANTINESCU | 7 Martie 2014
   Când vine vorba a se lăuda, mulţi români aduc în discuţie, nu de puţine ori, numele unor personalităţi ale medicinii româneşti. Au citit sau auzit pe undeva despre ei, locuiesc pe o stradă cu nume de medic sau vizitează vreo rudă internată într-un spital ce are ca patron spiritual un fost profesor important şi, fără a face un efort intelectual prea mare, reţin şi poate că se şi simt mândri că în România au existat „oameni mari“. În scopul de a educa cetăţenii, în unele oraşe chiar se menţio­nează, pe tăbliţele ce indică numele unor străzi, cine a fostProf. Gh. Marinescu la Spitalul Socola din Iaşi (1931) într-un grup de profesori şi medici (C. I. Parhon, Gr. T. Popa, Florica Popa, Gh. Tudoranu, Ioan Bălteanu, Leon Balif)personalitatea al cărei nume îl poartă respectivele străzi, perioada în care a trăit etc. Fără să vrea, locuitorii sau turiştii citesc aceste nume, care le rămân în memorie, unora corect, altora schimonosit. Aşa, de pildă, străzii Pasteur, unii bucureşteni îi spuneau „strada păstorului“.
   Însă, dacă cei care n-au absolvit o facultate de medicină şi nici nu au citit vreo carte de istoria medicinii pot avea o scuză pentru greşeala de a pronunţa sau de a sluţi un nume, ce scuză le putem găsi studenţilor medicinişti ori chiar medicilor care pocesc nume cu care frecvent s-au întâlnit în cei şase ani de facultate? Mi-a fost dat să aud sau să citesc despre „Nicolae Păulescu“ sau „Păunescu“, „Ioana Cantacuzino“ sau „Ion Canta-Cuzino“, „Grete Popa“, Georgemil Paladi“ sau „Grigore Emil Palade“. Recent am primit un e-mail de la o studentă medicinistă ce dorea să realizeze un material pentru un post de radio despre „doctorul Parhor“. Tot ea mi-a scris că vreme de câţiva ani a intrat pe poarta spitalului „unde a fost cardiolog Parhor“ (Spitalul Clinic „Dr. C. I. Parhon“ din Iaşi). Însă, mai gra
Publicitate
v este faptul că medici cu ani buni de practică medicală au probleme cu numele proprii din medicina românească. Dacă auziţi din gura şefilor de secţie despre „George Martinescu“, să ştiţi că este vorba despre „Gheorghe Marinescu“. Să-i scuzaţi că poate au uitat sau au greşit. Dar dacă auziţi frecvent acelaşi nume stâlcit de un profesor, care-i vede zilnic fotografia, trece cu maşina pe strada ce-i poartă numele, primeşte şi invitaţii la simpozionul omagial dedicat marelui neurolog, să nu-i găsiţi scuze şi să-l corectaţi. Cu blândeţe, nu agresiv. 
   Despre profesorul Gheorghe Marinescu (1863–1938) s-a scris în urmă cu un an în Viaţa medicală, însă frecvenţa cu care am auzit pronunţându-i-se greşit numele şi descoperirea unei fotografii într-un anticariat bucureştean, m-a determinat să vi-l readuc în atenţie, prin aceste rânduri, dar şi prin notele prof. dr. Gr. T. Popa care, la trecerea în eternitate a savantului român, scria: „O viaţă şi o operă din cele care apar cu raritate nu numai la noi dar şi aiurea. Un nume comun (câţi Marineşti nu sunt în ţara noastră!) pe care o tenace desfăşurare de forţă mintală l-a ridicat în slava intelectului internaţional. Omul, cu defectele şi cu calităţile lui, nu era din aceia care să impună prin originea familială, ori prin bogăţie iniţială. Nici fizicul, nici modul de a se exprima, nici aspectul, nici modul de a se prezenta nu impresionau îndeosebi, şi s-ar fi putut trece pe lângă el în toate zilele ca pe lângă un muritor oarecare. Şi totuşi acest om ca oricare avea o  sclipire parti­culară în priviri şi era stăpânit de o pasiune a muncii cum rar se vede printre noi. Până în ultimul moment al vieţii a fost preocupat de probleme ştiinţifice şi până în ultima zi a lucrat. Se observa bine cum puterile trupeşti îl lasă, cum fiinţa lui încet-încet se desparte de noi şi cu toate acestea neastâmpărul mintal era mereu activ. Era un însetat de cunoaştere. Mereu voind să ţină pas cu vremea, mereu căuta să se agaţe de toate problemele şi prin perseverenţă şi lucru de migăleală ajungea mai totdeauna să-şi facă auzit glasul autorizat în toate cercurile serioase. (…) Faima lui a fost rar dobândită de vreun alt român şi numele său a contribuit la propaganda bună românească mai mult decât o misiune întreagă. Exemplul său de muncă şi de pasiune în muncă e darul cel mai strălucit pe care l-a făcut generaţiei sale; iar opera ştiinţifică consemnată în articole şi volume este darul său pentru generaţiile viitoare, pe care a reuşit, de pe acum, să le lege cu prezentul“ (Însemnări ieşene, an. III, vol. VI, nr. 6, 1 iun. 1938).
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală