resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Noutăţi în cercetare

Autor: Dr. A. M. | 28 Februarie 2014

Stetoscopul, o posibilă sursă de infecţii nosocomiale

 

   În condiţiile în care infecţiile nosocomiale sunt tot mai redutabile, cu germeni rezistenţi la aproape orice anti­biotic aflat în uz, combaterea contaminării mâinilor şi echi­pa­mentelor medicale, asepsia şi antisepsia actului medical capătă o tot mai mare importanţă. Până la urmă, infecţiile nosocomiale sunt ilustrarea perfectă a faptului că e mult mai uşor (şi mai ieftin, desigur) să previi decât să tratezi.
   Pare deci logic că un studiu1 publicat ieri (27 februarie) în Mayo Clinic Proceedings, revistă din portofoliul Elsevier, şi-a propus să compare nivelurile de contaminare ale mâinilor medicului cu acelea de la nivelul stetoscopului, pentru a documenta astfel riscul de transmitere a microorganismelor prin intermediul acestui instrument, altfel nelipsit din orice consultaţie medicală. Grupul de la Universitatea din Geneva a urmărit prospectiv 83 de pacienţi internaţi. După examenul clinic, de pe patru regiuni de pe mâna medicului (sau mănuşa acestuia, după caz) şi de pe două porţiuni ale stetoscopului s-au realizat recoltări de suprafaţă pe medii selective şi non-selective – în total, 489 de suprafeţe au fost testate. Rezultatele au vizat numărul de unităţi formatoare de colonii (CFU) aerobe sau de Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA).
   Iată şi rezultatele interesante găsite de grupul elveţian. Media numărului de CFU aerobe a fost de 467 (vârful degetelor), 37 (eminenţa tenară), 34 (eminenţa hipotenară), 8 (faţa dorsală a mâinii), 89 (diafragma stetoscopului) şi, respectiv, 18 (tubul stetoscopului). În plus, contaminarea cu CFU de MRSA la nivelul diafrag­mei stetoscopului a fost superioară celei de la nivelul eminenţelor tenară şi hipotenară. Mai mult, nivelul de contaminare al diafragmei a fost asociat cu acela de la vârful degetelor (într-o relaţie de proporţionalitate).
   Concluzia cercetării este evidentă: contaminarea stetoscopului, după o singură examinare, poate fi mai mare decât a unor regiuni ale palmei cu care medicul a examinat bolnavul. Astfel, chiar dacă unităţile medicale insistă asupra igienei mâinilor personalului, probabil că ar fi necesară şi decontaminarea instrumentarului, după fiecare consult, pentru o mai bună prevenţie a infecţiilor intraspitaliceşti.

 

Vitaminele şi prevenţia primară

 

   Vitaminele sunt bune, previn mai toate bolile la care ne putem gândi, nu-i aşa? Opinia aceasta e deja adânc înrădăcinată în mentalul colectiv, nu mai este nevoie de probe. Cum ar putea să facă rău vitaminele? La urma urmelor, însăşi definiţia vitaminelor este cât se poate de clară: „compuşi organici indispensabili vieţii, (...) cu rol esenţial în menţinerea proceselor celulare vitale“ (cf. DEX). Mai mult, cunoaştem că deficitul diverselor vitamine are efecte negative asupra organismului uman, există dovezi clare în acest sens.
   Dar ce rol joacă vitaminele în prevenţia primară? Desigur, un regim alimentar echilibrat presupune inclusiv prezenţa acestora în dietă. Este însă nevoie de administrarea unor suplimente vitaminice pentru a preveni, de pildă, bolile cardiovasculare sau cancerul? Sunt medici care zic că da. Mai toţi producătorii şi comercianţii de asemenea suplimente alimentare susţin acelaşi lucru. Ce dovezi avem însă? Iată întrebarea la care au încercat să răspundă responsabilii de sănătate publică din SUA.
   Grupul de lucru american pentru servicii de prevenţie (U.S. Preventive Services Task Force – USPSTF) a analizat, recent, dovezile existente în privinţa supli­mentării cu vitamine pentru prevenţia bolilor cardiovasculare şi a cancerului, în populaţia generală (în principal, pentru adulţii de peste 50 de ani). Declaraţia finală a fost publicată2 marţea aceasta (25 februarie) în Annals of Internal Medicine. La ce concluzii au ajuns americanii? Dovezile existente sunt insuficiente pentru a evalua balanţa beneficiilor şi a efectelor negative ale administrării de multivitamine pentru prevenţia bolilor cardiovasculare şi a cancerului. În plus, dovezile existente sunt insuficiente pentru a evalua balanţa bene­ficiilor şi a efectelor negative a suplimentelor vitaminice singulare sau grupate (cu excepţia beta-carotenului şi a vitaminei E) pentru prevenţia bolilor cardiovasculare şi a cancerului. În schimb, recomandarea USPSTF este împotriva administrării de suplimente de beta-caroten sau vitamina E pentru prevenţia primară a afecţiunilor amintite. Trebuie însă specificat clar că recomandările amintite se referă la populaţia generală aparent sănătoasă, nu la copii, femei însărcinate sau lăuze, şi nici la persoane diagnosticate cu diverse patologii tratate cu suplimente vitaminice.
   Un alt studiu3 apărut săptămâna aceasta, de data aceasta în Journal of the National Cancer Institute, a avut un obiectiv asemănător, însă a urmărit o patologie specifică. Este vorba despre o analiză derivată din studiul clinic SELECT, un trial iniţiat de Institutul Naţional de Cancer din SUA, care a testat dacă suplimentarea dietei cu seleniu, vitamina E sau ambele ar putea reduce riscul de cancer de prostată. Trialul a fost întrerupt cu trei ani înainte de data programată, deoarece rezultatele intermediare au arătat o posibilitate neglijabilă de a obţine vreun rezultat pozitiv prin continuarea administrării suplimentelor alimentare. În studiul publicat săptămâna aceasta, cercetarea a vizat asocierile dintre nivelurile serice de seleniu, suplimentarea dietei cu seleniu şi riscul
Publicitate
de cancer de prostată, pe de o parte, şi asocierea dintre suplimentarea cu vitamina E şi riscul de cancer prostatic, pe de altă parte. Rezultatele au fost următoarele: supli­men­tarea cu seleniu nu a avut vreun efect benefic la bărbaţii cu niveluri serice scăzute, în schimb a crescut cu 91% riscul de cancer prostatic nediferenţiat la bărbaţii cu ni­veluri de seleniu ridicate. Totodată, suplimentarea cuvitamina E (izolată) nu a avut nici un efect la bărbaţii cu niveluri de Se ridicate, dar a crescut riscul total de cancer prostatic (tumori bine diferenţiate şi nediferenţiate deopotrivă) la bărbaţii cu niveluri de Se scăzute. Concluzia? Bărbaţii ar trebui să evite suplimentele cu seleniu sau vitamina E care depăşesc valorile recomandate populaţiei generale.

 

Screeningul fetal neinvaziv: costuri vs. eficienţă

 

   Cu trei ani în urmă, o serie de studii publicate în revistele de specialitate furnizau dovezi în privinţa sensibilităţii şi specificităţii unei tehnici noi de diagnostic prenatal neinvaziv al aneuploidiilor fetale. Era vorba de o tehnică de amplificare şi secvenţiere ADN acelular (cell-free DNA – cfDNA) din plasma maternă. Dovezile priveau însă doar mamele identificate deja a fi la risc înalt de sarcină cu defecte genetice. Un studiu clinic ale cărui rezultate au fost publicate4 ieri (27 februarie) în New England Journal of Medicine şi-a propus însă să lămu­rească valoarea screeningului prin cfDNA la femeile însărcinate, cu risc scăzut de aneuploidie fetală. Astfel, în 21 de centre din SUA, de la femeile care s-au prezen­tat pentru screeningul standard al aneuploidiilor (bio­chimie serică însoţită sau nu de măsurarea ecografică a pliului nucal al fătului), au fost colectate probe de sânge, care au fost apoi prelucrate prin testul cfDNA. În final, rezultatele screeningului standard au fost comparate cu cele din testul ADN şi cu cariotipul de la naştere. Pentru trisomiile 21 (sd. Down) şi 18 (sd. Edwards), rata rezultatelor fals pozitive a fost semnificativ mai scăzută pentru testul ADN, comparativ cu screeningul clasic (0,3% vs. 3,6% pentru trisomia 21 şi 0,2% vs. 0,6% pentru trisomia 18). Prin cfDNA s-au depistat însă toate cazurile de aneuploidie (valoare predictivă negativă: 100%). Valoarea predictivă pozitivă (diagnostic pozitiv vs. fals pozitiv) a fost de 45,5% pentru cfDNA, comparativ cu doar 4,2% pentru testul clasic, în cazul trisomiei 21, şi de 40,0% vs. 8,3%, în cazul trisomiei 18.
   Comentând rezultatele obţinute în studiul clinic, editorialul5 publicat în acelaşi număr al revistei atrage atenţia asupra faptului că valoarea predictivă pozitivă de aproximativ 40% nu recomandă testul cfDNA ca pe unul diagnostic, ci ca test de screening. Mai departe, femeile al căror test cfDNA iese pozitiv trebuie să urmeze un test diagnostic invaziv, fie amniocenteză, fie biopsie a vilozităţilor corionice, urmat de cariotipare. În schimb, valoarea predictivă negativă de 100% are utilitate diagnostică şi exclude necesitatea unei investigaţii invazive.
   Rămâne de văzut în ce măsură investigaţia ADN, al cărei cost ajunge la o mie de dolari, se va putea impune ca test de screening la gravidele cu risc scăzut, în locul testului standard, cu o valoare estimată la 150 de dolari. Este de presupus că progresul tehnicilor de secvenţiere şi aplicarea pe o scară mai largă a testului vor duce la scăderea semnificativă a costurilor, însă până ce aceasta se va produce, tehnica actuală va fi rezervată doar femeilor care şi-o vor putea permite.

 

Împotriva curentului

 

   Ceea ce nu ştii nu îţi face rău, se spune. Un dicton adesea fals, însă nu de această dată. După cum relevă studiul6 publicat ieri în Clinical Infectious Diseases, cea mai simplă metodă pentru a reduce tratamentul antibiotic inutil în cazul bacteriuriei asimptomatice (la pacienţii necateterizaţi) este... renunţarea la uroculturile cerute de rutină. În studiul prospectiv controlat desfăşurat într-un spital universitar de urgenţă din Toronto, pentru cazurile în care uroculturile erau cerute la pacienţi necateterizaţi, sistemul electronic al spitalului a fost setat să afişeze, în locul rezultatului, următorul mesaj: „Majoritatea urocultu­rilor pozitive la pacienţii internaţi, fără sondă urinară, reprezintă bacteriurie asimptomatică. Dacă suspectaţi faptul că pacientul dv. a dezvoltat o infecţie de tract urinar, vă rugăm să contactaţi telefonic laboratorul de microbiologie“. Desigur, celor care apelau telefonic laboratorul li se transmitea imediat rezultatul uroculturii.
   Înainte de realizarea acestui studiu, rata de adminis­trare a antibioticoterapiei la pacienţii cu bacteriurie asimptomatică a fost de 48%. După afişarea mesajului amintit, în cele 16 săptămâni cât a durat experimentul, rata antibioticoterapiei a scăzut la 12% (de patru ori!), în condiţiile în care numărul infecţiilor urinare diagnosticate a fost zero. Trebuie spus însă că o limitare importantă a acestui studiu este numărul mic de pacienţi incluşi.
   Dincolo de aceste limitări, inerente unui studiu de tipul „proof-of-concept“, editorialul7 care însoţeşte cercetarea apreciază câteva din datele pe care acesta le furnizează. Întâi, faptul că bacteriuria asimptomatică este foarte frecventă (86% vs. 14% infecţii urinare, din totalul uroculturilor pozitive). Apoi, că, deşi se confirmă diagnosticul de bacteriurie asimptomatică, jumătate din aceşti pacienţi primesc tratament antibiotic, altfel nenecesar. Studiul ne mai arată şi că aducerea aminte a regulilor cuprinse în ghidurile clinice (în acest caz, mesajul afişat în locul rezultatului uroculturii) are un impact semnificativ asupra practicii curente (scăderea de patru ori a administrării antibioticoterapiei). Nu în ultimul rând, niciunul din pacienţii care nu au primit, conform ghidurilor, antibiotice pentru bacteriuria asimptomatică nu a dezvoltat infecţie urinară sau sepsis.
   Morala studiului din Clinical Infectious Diseases este că gesturi simple pot face nu doar economii serioase, ci pot evita apariţia unor complicaţii redutabile (infecţiile nosocomiale apar prin selectarea microorganismelor în urma tratamentului antibiotic). Reforma sănătăţii ar trebui, poate, să înceapă cu lucrurile mici, necostisitoare, dar cu beneficii semnificative. Chiar înotând împotriva curentului.
 
Nota de subsol
1. Longtin Y, Schneider A, Tschopp C, Renzi G, Gayet-Ageron A, Schrenzel J, Pittet D. Contamination of stethoscopes and physicians’ hands after a physical examination. Mayo Clin Proc. 2014 Mar;89(3):291-9
2. Moyer VA et al. Vitamin, mineral, and multivitamin supplements for the primary prevention of cardiovascular disease and cancer: U.S. Preventive Services Task Force recommendation statement. Ann Intern Med. 2014 Feb 25
3. Kristal AR, Darke AK, Morris JS, Tangen CM, Goodman PJ, Thompson IM, Meyskens FL Jr, Goodman GE, Minasian LM, Parnes HL, Lippman SM, Klein EA. Baseline selenium status and effects of selenium and vitamin E supplementation on prostate cancer risk. J Natl Cancer Inst. 2014 Feb 22
4. Bianchi DW, Parker RL, Wentworth J, Madankumar R, Saffer C, Das AF, Craig JA, Chudova DI, Devers PL, Jones KW, Oliver K, Rava RP, Sehnert AJ. DNA sequencing versus standard prenatal aneuploidy screening. N Engl J Med. 2014 Feb 20;370(9):799-808
5. Greene MF, Phimister EG. Screening for trisomies in circulating DNA. N Engl J Med. 2014 Feb 20;370(9):874-5
6. Leis JA, Rebick GW, Daneman N, Gold WL, Poutanen SM, Lo P, Larocque M, Shojania KG, McGeer A. Reducing antimicrobial therapy for asymptomatic bacteriuria among noncatheterized inpatients: a proof-of-concept study. Clin Infect Dis. 2014 Feb 27
7. Naik AD, Trautner BW. Doing the right thing for asymptomatic bacteriuria: knowing less leads to doing less. Clin Infect Dis. 2014 Feb 27
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală