resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Când medicii se prăbuşesc

Autor: Dr. Gabriel DIACONU | 13 Februarie 2014
   La doar câteva săptămâni de la accidentul aviatic din Munţii Apuseni sunt puţine lucruri care au rămas nezise. Dacă ar fi să asculţi starea presei, te apucă groaza. Greşeli peste greşeli. Piloţi experimentaţi dar necăjiţi că nu-şi pot duce traiul. Copiloţi care-şi sună tatăl după ce-au picat cu măgăoaia din aer că aşa au fost ei instruiţi la Şcoala de Aviaţie Civilă că trebuie să faci în caz de accident. Medici eroi care refuză asistenţa psihologică şi, trei zile mai târziu, se întorc din morţi practic şi continuă să facă, aparent imun, o meserie care tocmai le-a pus pielea pe băţ. Un guvern care după ce cu o zi înainte zâmbea şăgalnic pe seama accizei la motorină se sesizează şi, feudal, taie câteva capete să liniştească spaima poporului. Din păcate, niciunul care ar fi trebuit. De intervenţie era obligată prin lege să se ocupe ministrul Transporturilor, doamna Mănescu, dar a fost domnul Stroe de la Interne forţat să-şi dea o ruşinoasă demisie de onoare. Ce-a căutat domnul Chiper în povestea asta doar domnul Chiper ştie. Domnul Burlui, de la ISU, nici n-a apucat anul ca şef peste şefi că a trebuit să predea bastonul de mareşal şi s-a întors la Suceava, în blânda Moldovă. Iar secretarul de stat Arafat a fost admonestat în stil tradiţional românesc şi a fost promovat. I s-a oferit un post de şef peste un comandament vechi, în acte, de 10 ani prin Ministerul de Interne. Tot intervenţii de urgenţă. Te face să te gândeşti, totuşi, că, rămas fără cavalerul lui rubin, ministrul Nicolăescu se va găsi într-o reală dificultate acum să păstorească peste sănătatea românească la ceas de taină al marilor transformări. Sunt mize uriaşe şi nu doar în privinţa medicinii de urgenţă, cât mai degrabă urgenţelor medicale aşa cum le vedem noi, medicii. Urgenţe privind planul mai mult sau mai puţin fantasmagoric de-a muta până la 40% din practică înapoi în ambulatorii şi policlinici. Urgenţe privind normalizarea serviciilor din pachetul de bază încât să ştim, leuţ pe leuţ, cât costă de fapt bandajul pe julitură.
   Odată cu prăbuşirea echipei doctorului Zamfir printre brazii
Publicitate
din zona Scărişoarei s-a spart o parte din tencuiala de ştaif pusă de mai-marii ţării privind felul în care merg, de fapt, lucrurile în „sistem“. Degeaba a încercat preşedintele ţării să mai dreagă busuiocul cum că serviciile funcţionează dacă sunt coordonate. Într-o zi bună afirmaţia e o platitudine, într-o zi proastă e prologul unei coli A4 pe care cineva, ubicuu prin guvern sau administraţie, îşi scrie demisia. Căci aşa ar trebui să înceapă, mă gândesc, semnalul responsabilităţii. E ca şi cum ai descoperi roata în 2014 că, fără coordonare, orice intervenţie ajunge să fie o harababură. Metafora, când te uiţi la schimbările din sănătate în ultimii 5–10 ani, capătă proporţii legendare. S-au închis spitale, s-au desfiinţat secţii, „hemoragia“ de materie cenuşie în Vest a atins cote de patru-cinci doctori zilnic. E ca în poezia lui Topârceanu cu catirincile în care „după-aceea alţii s-au pornit să moară/unul după altul, câte doi pe ceas/din locuitorii de odinioară/nu se ştie bine câţi au mai rămas“. Noi ştim câţi am mai rămas, din păcate. Alegoria vremurilor obligă pe cel rămas să decidă dacă e român în România sau „rămân“ în „Rămânia“, un fel ciudat de cetăţean care semnează cu statul re-numit astfel un contract de obedienţă necondiţionată.
   Să fie cum zice domnul doctor Astărăstoae că totul e despre cuţitul la os şi subfinanţarea cronică? N-aveau doctorii ăia maşinuţe vioi colorate? N-avea STS-ul sistem de localizare de 40 de milioane de euro softul plus 10 milioane de euro pe an mentenanţa? Cine de fapt n-a fost bine finanţat? Sau să se refere de fapt doctorul Astărăstoae la altceva, la subfinanţarea intelectuală a administraţiei în general şi a sănătăţii în special? E posibil, pe undeva, că sărăcia nu e cu banul, ci cu duhul pe-aceste plaiuri? Oameni puşi brambura, figuri de carton şi polipropilenă cu carnet de partid, manageri care nu fac decât să plimbe banul printre firme lumbricoide ale vreunui consilier judeţean, prefect, popă Pripici sau primar?
   Când unul dintre noi, medicii din România, cade cu aeronava, ar fi cazul să ne oprim un pic din zumzetul practicii noastre individuale. Azi au fost Ianceu, Pivniceru, Calu, Zamfir şi Aura Ion (viitor medic). Dar mâine? Ne permitem noi, ca breaslă, să continuăm la nesfârşit să ne riscăm sănătatea (sic!) şi de fapt pielea noastră într-o ţară în care medicina are mai nou doar standarde de performanţă şi calitate, dar niciun standard de siguranţă? În timp ce bisericile primesc bani şi popii acatiste, noi, medicii, contemplăm prelungirea listei dezastrelor în care ajung implicaţi confraţi de-ai noştri. Un gest de solidaritate, mă gândesc, trebuie că va veni până la urmă. Încă mai sper. Sper că lumea n-a uitat de doctorul Toma şi de Florentina Cârstea. Sper că lumea nu va uita de numele colegilor noştri prăbuşiţi în Apuseni şi-al Aurei Ion. Şi vai nouă dacă uităm, că uitaţi vom fi la rândul nostru, uitaţi de toţi, şi în toate, în ziua în care Doamne-fereşte păţim ceva asemănător!
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală