resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Inegalităţile în sănătate – de la secret murdar la prioritate europeană

Autor: Dr. Mihail CĂLIN | 13 Februarie 2014
Inegalităţile în sănătate – de la secret murdar la prioritate europeană
1.300 de miliarde de euro. La atât se cifrează anual în Uniunea Europeană costurile evitabile ale inegalităţilor în sănătate – acele diferenţe nedrepte şi evitabile de sănătate, influenţate de acţiunile guvernelor, părţilor interesate şi comunităţilor, la care se poate răspunde prin politici publice. Suma, reprezentând pierderile de productivitate şi taxe, dar şi costurile sociale şi de asistenţă medicală suplimentare, depăşeşte PIB-ul majorităţii statelor membre. Datele au fost prezentate săptămâna trecută la Bruxelles cu ocazia conferinţei finale a Acţiunii Comune privind Inegalităţile în Sănătate (Equity Action), o colaborare între Comisia Europeană şi 15 state membre UE care, pe durata a trei ani, a încercat să identifice acţiuni eficiente asupra inegalităţilor, să sprijine autorităţile naţionale, regionale, locale şi alte părţi interesate pentru combaterea lor (inclusiv prin folosirea fondurilor europene) şi să încurajeze schimbul de bune practici.
În deschidere, Tonio Borg, comisarul european pentru sănătate, a trecut în revistă evoluţiile în acest domeniu, remarcând reducerea, în ultimul deceniu, a inegalităţilor dintre statele membre în ce priveşte mortalitatea infantilă şi scăderea – modestă – a diferenţelor între speranţa de viaţă din diferite ţări. În schimb, persoanele cu venituri mici şi mai puţin educate au o sănătate la fel de proastă, comparativ cu cele cu venituri mai mari şi mai educate, ca în urmă cu cinci ani. În plus, reacţiile la această situaţie diferă mult între statele membre, majoritatea neavând de fapt strategii naţionale pentru combaterea inegalităţilor în sănătate. Comisarul a subliniat că sănătatea va fi în continuare unul din aspectele abordate în cadrul Semestrului european (ciclul de coordonare a politicilor economice şi fiscale ale UE) şi că în Analiza anuală a creşterii pentru 2014 se recomandă întărirea eficienţei şi sustenabilităţii sistemelor de sănătate, în lipsa cărora acestea nu vor putea asigura asistenţa tuturor cetăţenilor. Oficialul a încheiat încurajând statele membre să investească în sănătate, sistemele sanitare şi reducerea inegalităţilor în sănătate, cerându-le în acest sens să folosească fondurile structurale şi de investiţii europene.
Sir Michael Marmot, director al Institute of Health Equity din cadrul University College din Londra şi conducător al unui consorţiu care a publicat, la sfârşitul anului trecut, raportul „Inegalităţi în sănătate în UE“, a amintit că nu cu mult timp în urmă, inegalităţile de sănătate erau „un secret murdar“, discutat doar între cercetători şi ignorat de guverne. Faptul că acest subiect se află acum pe agenda europeană este deci un prim câştig. Statele membre ale Uniunii ar trebui să aibă ca obiective atât îmbunătăţirea stării generale de sănătate (exprimată prin speranţă de viaţă şi mortalitate), dar şi să reducă inegalităţile – dacă în primul caz s-au făcut mari progrese, nu la fel stau lucrurile şi în a doua privinţă. Profesorul britanic a subliniat că, în ciuda tendinţei – dovedită şi la această conferinţă – de a aborda inegalităţile europene în sănătate din perspectivă economică, argumentele pentru combaterea lor trebuie să fie în primul rând de ordin moral. Enormele dificultăţi financiare actuale nu sunt un motiv pentru inacţiune, ci dimpotrivă, fac acţiunea mai urgentă şi mai necesară. „Nu putem să ne ignorăm copiii până se însănătoşeşte economia, iar mai târziu să constatăm că avem o populaţie slab educată“, a avertizat Michael Marmot. El a demonstrat cum transferurile sociale reduc rata sărăciei în rândul copiilor, concluzionând: „Politica fiscală face diferenţa! Ministrul de finanţe poate avea impact mai mare asupra sănătăţii şi dezvoltării copiilor decât ministrul sănătăţii“. Referindu-se la realităţile momentului, vorbitorul a atras atenţia cu privire la consecinţele şomajului asupra sănătăţii mintale: cu cât creşte şomajul, cu atât sunt mai mari ratele sinuciderilor şi omuciderilor (în schimb, numărul accidentelor rutiere scade – lumea nu-şi mai permite să se deplaseze cu maşinile). Însă impactul lipsei serviciului poate fi scăzut prin protecţie socială: creşterea cu 3% a şomajului produce o creştere a numărului sinuciderilor cu 3% în lipsa oricăror intervenţii, cu 2% în ţările est-europene, care cheltuie 37 de dolari/locuitor pentru protecţie socială şi cu mai puţin de 1% în ţările vest-europene, unde se cheltuie 150 de dolari/locuitor. „O măsură care previne sinuciderea, ce idee! Când aţi auzit un economist vorbind de
Publicitate
spre altceva decât produsul intern brut?“, a punctat profesorul. Dovezile arată că inegalităţile în societate nu sunt inevitabile, însă necesită eforturi, dincolo de sectorul sanitar, ale guvernării şi societăţii în ansamblu. În raportul menţionat ţările europene au fost împărţite în trei grupuri, în funcţie de acţiunile de combatere a inegalităţilor în sănătate: cele care au avut un răspuns relativ nedezvoltat  – „Cu alte cuvinte, nu fac nimic“, a tradus în limbaj nediplomatic speakerul –  în această privinţă (printre care şi România), cele care au răspuns variabil (majoritatea) şi cele care au răspuns relativ pozitiv şi activ la această problemă (Danemarca, Finlanda, Norvegia, Marea Britanie, Irlanda, Slovenia şi Olanda). În încheiere, Sir Marmot a făcut apel la toate acestea, în funcţie de nivelul implicării de până acum, să „facă ceva, să facă mai mult, să facă mai bine“.
Adonis Georgiadis, ministrul sănătăţii din Grecia – ţară care deţine preşedinţia semestrială a UE – a subliniat faptul că în ultimul secol, nivelul mediu al sănătăţii europenilor a crescut considerabil, iar speranţa de viaţă a sporit cu cel puţin 11 ani în majoritatea statelor UE în ultimele cinci decenii. Aceste progrese maschează însă mari inegalităţi în sănătate, persoanele din clasele socio-economice defavorizate având o speranţă mai mică de viaţă şi fiind primele afectate de boli cronice şi dizabilităţi. În plus, criza financiară şi economică din ultimii ani a agravat diferenţele dintre ţări, regiuni şi grupuri socio-economice. Ministrul a amintit că reducerea inegalităţilor necesită abordarea determinanţilor sociali ai sănătăţii şi necesită o simbioză între politica de sănătate, cercetare şi acţiune pentru o eficientă implementare a reformelor. Investiţia în sănătate în perioadă de criză, a avertizat demnitarul grec, este una din marile provocări europene, îmbătrânirea populaţiei, bolile cronice şi costurile mari ale noilor tehnologii impunând noi strategii, pe fondul sărăciei, excluziunii sociale şi inegalităţilor în sănătate. Investiţiile în acest domeniu contribuie însă la creştere economică, prosperitate şi bunăstare. Prioritare, potrivit ministrului, sunt mutarea accentului de pe serviciile medicale pe combaterea inegalităţilor în sănătate, creşterea investiţiilor în promovarea sănătăţii, prevenţie şi sănătatea populaţiei, administrarea mai bună a sistemelor de sănătate şi întărirea colaborării europene pentru reducerea inegalităţilor în sănătate.
În final, John Ryan, director supleant al Directoratului de Sănătate Publică din DG Sanco, a subliniat importanţa pe care crearea unor alianţe între guverne, mediul de afaceri, ONG-uri şi profesioniştii din sănătate o are pentru îmbunătăţirea sănătăţii cetăţenilor. În acest sens, a dat exemplul programului Europe against cancer, care a adus, în domeniul legislaţiei antitutun şi al screeningului pentru cancer, progrese greu de obţinut doar de către guverne.
 
 

Evoluţia inegalităţilor în sănătate

 

   Diferenţa dintre valoarea cea mai mare şi cea mai mică a speranţei de viaţă în UE a scăzut cu 17% pentru bărbaţi între 2007 şi 2011 şi cu 4% pentru femei între 2006 şi 2011. Diferenţa între ţările UE care prezintă rata cea mai mare şi rata cea mai mică a mortalităţii infantile a scăzut de la 15,2 la 7,3 la 1.000 de născuţi vii între 2001 şi 2011. Media mortalităţii infantile în UE a scăzut, de asemenea, în această perioadă – de la 5,7 la 3,9 la 1.000 de născuţi vii. În România, rata mortalităţii infantile, cea mai mare din Europa, a scăzut de la 18,4 la 9,4 la mia de născuţi vii.

 

 

Inegalităţile între ţări, regiuni şi grupuri sociale

 

   Suedia are cea mai mare speranţă de viaţă pentru bărbaţi (79,9 ani), cu o diferenţă de aproximativ 12 ani faţă de statul membru cu cea mai scăzută speranţă de viaţă (68,1).

   Cea mai mare speranţă de viaţă pentru femei se înregistrează în Franţa – 85,7 ani, cu o diferenţă de aproximativ 8 ani faţă de statul membru cu cea mai scăzută speranţă de viaţă (77,8 ani).

   În ceea ce priveşte speranţa de viaţă sănătoasă în rândul bărbaţilor, există o diferenţă de 19 ani între valoarea cea mai mică şi valoarea cea mai mare în UE (cifrele pentru 2011). Pentru femei, aceasta a fost de aproape 18,4 ani. În România, speranţa de viaţă sănătoasă este de 57,5 ani pentru bărbaţi şi 57,1 ani pentru femei.

   În 2010, diferenţa privind speranţa de viaţă la naştere înregistrată între regiunile din UE cele mai puţin favorizate şi cele mai favorizate a fost de 13,4 ani pentru bărbaţi şi de 10,6 ani pentru femei.

   În acelaşi an, şapte regiuni ale UE – printre care patru româneşti: regiunile Sud-Est (12), Nord-Est (11,2), Sud-Muntenia (10,9) şi Vest (10,4) – au înregistrat rate ale mortalităţii infantile mai mari de 10 la 1.000 de născuţi vii. Acest procent este mai mare de 2,5 ori decât media UE de 4,1 decese la mia de născuţi vii.

   În 2010, diferenţa în ceea ce priveşte speranţa de viaţă la vârsta de 30 de ani între bărbaţii cu un nivel ridicat de educaţie şi cei cu un nivel scăzut de educaţie a variat de la aproximativ trei ani până la 17 ani în diferite state membre. Pentru femei, diferenţa a fost uşor mai mică, variind de la unu la nouă ani. În România, diferenţele au fost de cca zece ani pentru bărbaţi şi de peste patru ani în cazul femeilor.

 

Sursa: Comisia Europeană

 


 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală