resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

În turnul de fildeş sau în viaţa cetăţii?

Autor: Dr. Gabriel DIACONU | 7 Februarie 2014
   Sunt în presă, sub o formă sau alta, din 1996. La început au fost articole scrise ca elev, unele de ficţiune sau semificţiune. Apoi, în facultate, a urmat „presa de specialitate“. Cărţi, postere la congrese, vulgarizare de informaţie medicală. De la întoarcerea în România, în 2008, sunt implicat într-un fel sau altul în ceea ce americanii au numit corect „punditry“. Cuvântul, intraductibil altfel decât în forma lui indirectă („ideolog“), vine din sanscrită. Un pandit, în comunităţile hindi, e de obicei bătrânul satului, învăţatul, înţeleptul. Un fel de staroste de pe la noi. Modernitatea a furat mult din harul unei atare poziţii, înlocuită astăzi de oameni ca mine, mai tineri sau bătrâni nu importă, dar cu oarecare competenţă în diverse subiecte care – ca să folosim limba lemnoasă a mass-media – sunt „de interes public“. E o oportunitate extraordinară dacă ştii să călăreşti valul iniţial al celor cinci minute de celebritate aparentă pe care ţi-l dă expunerea unei audienţe altfel imposibil de obţinut. Gândiţi-vă: majoritatea dintre noi nu vor vorbi niciodată decât în faţa câtorva zeci de oameni. Alţii, care predau sau ţin prelegeri, poate vor vorbi, cumulat de-a lungul carierei, câtorva mii de oameni. În cele câteva minute cât eşti la televizor ai, la capătul celălalt, sute de mii de oameni. E ca şi cum ai fi un star rock&roll, doar că mulţimea e ascunsă, dincolo de ochiul negru, misterios, al camerei de filmat.
   Ţi-ai spune că responsabilitatea unui astfel de moment e imensă şi probabil ai avea dreptate. Pe de altă parte, paradoxul studioului de ştiri face ca tu de fapt să vorbeşti cu un moderator, eventual alţi colegi de platou, fără să percepi, cumva, peisajul gigant din spatele terminalelor. Creierul tău intuieşte asta. Oamenii în faţa camerelor de luat vederi se transformă. Se spune că nu doar vinul spune adevărul, ci şi ochiul magic al studioului. Gura se dezleagă, psihologia pundit-ului e influenţabilă mai ales în zone unde subiectul de dezbatere însuşi pretează la polarizarea opiniei. Cert e că majoritatea dintre noi avem păreri despre aproape orice, de la astrofizică la agronomie. Putem emite judecăţi de valoare. Unele dintre ele pot fi chiar pertinente prin apartenenţa lor la o logică elementară care nu-şi pierde valoarea, are caracter universal. Dar semitonul social vine când un jurnalist emite opinii despre psihologie, spre exemplu, sau medicină, sau – cum
Publicitate
mi s-a întâmplat de câteva ori – un medic emite opinii despre lucruri asupra cărora nu e neapărat chemat să vorbească din ipostaza de expert.
   Da! Admit că, în anii de când fac asta, sunt cel puţin câteva momente când m-am fript. E o experienţă asupra căreia nu ai altă şcoală de învăţare decât experienţa directă, admiţând că ţi-ai asumat un drum care presupune domeniul public. Unele incidente au fost minore. Altele au generat dispută şi chiar scandal. Pe undeva e inevitabil. Când am spus că înţărcatul unui copil alăptat la sân ar fi bine să înceapă odată cu apariţia dentiţiei, diverse ONG-uri mi-au sărit în cap, ba chiar m-au ameninţat cu o plângere la Colegiul Medicilor. Că mi-am permis, ca psihiatru, să vorbesc de lucruri despre care mai bine ar fi vorbit un pediatru. Mi-am făcut reproşuri în privat. Dar am combătut totuşi o astfel de propoziţie în public, căci, am descoperit, uşurat dar în acelaşi timp frustrat, că poziţii de expertiză extreme (vezi recomandările OMS spre exemplu) sunt uneori construite pe nisipuri mişcătoare.
   În dezbaterea cu pricina, de exemplu, OMS recomanda continuarea alăptării până la 2 ani şi chiar mai mult, dar pe studii epidemiologice făcute în Brazilia sau Ghana (unde formule de lapte sunt greu sau deloc accesibile). Am avut dreptate şi n-am avut dreptate în acelaşi timp. Şi, ca să fim corecţi, psihiatrii rareori se ocupă de înţărcatul copiilor (doar când mama are o suferinţă psihiatrică, spre exemplu). Critica ONG-urilor era adecvată, poziţia unor organizaţii reputate în privinţa unui astfel de subiect trimitea totuşi la o autoritate care, în cazul acesta, stătea pe gheaţă subţire. Mi-am promis totuşi atunci că, public, mă voi abţine de la asocierea profesiei mele (de psihiatru) cu opinii non-psihiatrice. Astfel, astăzi, vorbesc şi despre alte lucruri, dar sub menţiunea, cvasiinvariabilă, că vorbesc ca „simplu cetăţean“.
   Evident, oamenii vor vedea tot ce vor ei să vadă. Chiar dacă omul vorbeşte ca om, pentru ei e tot „domnul doctor“. Mă întreb dacă ar trebui să fiu mai conservator, mai reţinut, mai retras. Şi de fiecare dată când îmi spun „Da, ar trebui să faci asta“, îmi aduc aminte de vorbele uneori atribuite lui Voltaire, alteori lui Roosevelt: „Odată cu puterea mare vine şi o mare responsabilitate“. Astfel că îmi repudiez conservatorismul. Să fii medic presupune o formaţie de elită intelectuală oriunde am fi. Responsabilitatea noastră e să fim formatori de sănătate în comunităţile noastre. Este opţiunea fiecăruia dacă în faţa ignoranţei şi-a isteriei vom întoarce spatele rămânând în turnurile noastre de fildeş sau ne vom implica în „viaţa cetăţii“. Ideologii, oameni uneori naivi cu păreri puternice, ocupă un spaţiu lăsat liber de cineva care-ar fi putut aduce informaţia corectă, dar n-o face prin tradiţie şi obscurantism.
   Ironia face că, după „scandalul laptelui“ cum a fost el numit, relaţia dintre mine şi ONG-ul respectiv să rămână strânsă. Am şi colaborat excelent, la câteva luni după aceea, într-un alt scandal, privind abuzul fizic şi emoţional la o şcoală din Bucureşti. Şi azi mă gândesc dacă ar fi meritat să fie un pediatru în discuţia respectivă. Probabil că da. Dar asta nu e neapărat o problemă a mea, ca speaker public, ci, în cazul de faţă, a pediatriei româneşti.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală