resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Mitologia sănătăţii gratuite

Autor: Dr. Gabriel DIACONU | 24 Ianuarie 2014
Mitologia sănătăţii gratuite
   Anul 2014 a început cu scandal. N-a fost în sănătate (aproape că îţi doreşti, cu exasperare, să nu mai fie alte scandaluri în sănătate). A fost în educaţie. O învăţătoare de la o şcoală centrală din Capitală a fost expusă public după ce părinţii au înregistrat-o la o şedinţă în timp ce-i jignea pentru că, aparent, nu contribuiseră suficient la fondurile pentru Crăciun. Nu erau bune cadourile, pare să rezulte din atitudinea dascălului. Prea ieftine. Prea puţine. Nepotrivite cu statutul de „fiţe“ revendicat de aşezământ. Ironic, după ce s-au colectat 200 de lei de părinte, copiii au primit, potrivit spuselor unui tătic, doar trei reviste şi un moş de ciocolată. Contravaloarea? 11 lei. Cam cât a primit şi un bodyguard. Nevăzută aproape pe lângă caravana zarvei publice a trecut însă şi o altă ştire, aceea că la Spitalul din Slobozia managerul a luat decizia curajoasă, deşi controversată, de a legaliza pe proprie-i răspundere plăţile informale, astfel încât instituţia dânsului să reziste. Fiecare pacient a primit chitanţă pentru banii plătiţi în regim de ONG spitalului. Conform unor cifre puse la dispoziţia mass-media, din astfel de plăţi anul trecut spitalul a colectat 150 de mii de lei, aproape un sfert din contractul cadru cu Casa de Asigurări Judeţeană Ialomiţa (sursa: „Adevărul“). Mai recent, la Brăila, Consiliul Judeţean a propus adoptarea unor măsuri similare care converg către ceea ce subsemnatul a propus, încă de anul trecut, adică fiscalizarea plăţilor informale.
   Părerile sunt împărţite. Legea română orânduieşte că fiecare contribuabil la fondul de asigurări de sănătate primeşte servicii medicale gratuite. Ministerul Sănătăţii, la mijlocul anului trecut, a înaintat în dezbatere publică pachetul de servicii de bază care ar subsuma drepturile care i se cuvin fiecărui plătitor, dar şi acelora care nu contribuie. Gurile rele ar putea spune că soluţiile deocamdată agreate la Centru pot fi asemuite vorbei din popor: „din bucata mea de pâine/ am hrănit un om şi-un câine“. Nu e foarte clar cât e pâinea, cine-i omul şi cine-i câinele în fabula interminabilă a reformei sanitare. Cert este că, aşa cum stau lucrurile la început de 2014, mugurii unui salt ireversibil către o sănătate hibridă par a fi fost plantaţi. Iar iniţiativele celor din Ialomiţa şi Brăila merită analizate.
   Plec de la realitatea că în sănătate circulă bani nefiscalizaţi. Unele estimări sunt halucinante. E vorba de câteva sute de milioane de euro anual, sau 70 de lei per contribuabil plătiţi informal în sistem per annum. Aceşti bani ajung îndeosebi în buzunarul practicianului care, dacă e să estimezi că vede cam 3.000–4.000 de oameni într-un sezon profesional ar putea
Publicitate
să câştige, la negru, cam între 200 şi 300 de mii de lei din plăţi informale. Sau cam 3.000 de euro pe lună. Câştigul pentru stat, în momentul fiscalizării unei astfel de practici – independent de moralitatea ei – e indubitabil. Se pune problema însă de ce: a) statul nu mobilizează aceiaşi bani sub formă de salarii, indemnizaţii, burse etc. către aceiaşi medici încât să stăvilească practica, ori b) statul nu liberalizează practica încât acelaşi medic să plătească taxe şi impozite pe venitul lui.
   Problema pe fond este cea a denumirii sistemului. Dacă e social, dacă e centralizat, dacă pretinde că serviciile sunt gratuite atunci orice addenda la el e prin definiţie ilegală, devreme ce falsifică premisele serviciului însuşi. Prin analogie, revenind pentru moment la scandalul din educaţie, vedem totuşi că subfinanţarea forţează contribuţia suplimentară a cetăţeanului pentru atingerea unui minim standard de decenţă în privinţa ofertei de medicină. Concomitent, banul care circulă direct între utilizator (pacient aici) şi ofertant (medic/ spital) ajunge să aibă un randament util mai bun decât a oferit Ministerul Sănătăţii. Pentru bugetul actual al sănătăţii – aşa cum a devenit evident după ancheta de la spitalul Judeţean din Ploieşti tot anul trecut – folosirea banului public a fost catastrofală. Sunt tot bani de la contribuabil doar că nu se regăsesc în destinaţia lor firească. Plicul dat direct medicului sau cu chitanţă – cum e mai recent la Slobozia – şi apoi împărţirea profitului, ajunge să fie mai elegant reinvestit în infrastructură. Dizarmonia pleacă din aceea că omul plăteşte de două ori acelaşi bandaj sau faşă, pensă ori sutură la operaţie. Cuvântul-cheie pare deci să rămână „bază“ în „pachetul de bază“ propus de Guvern. Acesta include tratamente compensate ori gratuite, un număr de consultaţii şi rezolvarea ambulatorie sau intraspitalicească a unor afecţiuni. Dar restul? Pentru restul, pare firesc în contextul prezent, ar trebui ca cetăţeanul să fie încurajat să îşi achiziţioneze asigurări suplimentare de sănătate sau să cotizeze direct la centrul lui medical teritorial (cum e la Slobozia, spre exemplu). Medicul ar putea atunci să stabilească fie singur, fie în asocieri medicale, fie în contextul echipei medicale din ambulatoriu ori spital, contacte cu diverse sisteme suplimentare de asigurări. E România pregătită pentru aşa ceva? Dar, şi mai important, sunt medicii pregătiţi să-şi rânduiască meseria astfel încât să lase în urmă un „secol de singurătate fiscală“ în care banii s-au adunat în plic şi sub saltea?
   Principala obiecţie a părinţilor implicaţi în scandalul de la Şcoala Rosetti din Capitală nu a fost că trebuia să contribuie cu consumabile, mobilier şi cadouri. Principala lor obiecţie a fost că s-a ajuns la solicitări nesimţite, o formă deci de abuz în funcţie şi abuz de putere. E de anticipat, pe undeva, că şi un sistem medical în care apare un dezechilibru în checks&balances, adică unul în care sănătatea devine mai mult afacere decât meserie socială, costul pentru un serviciu medical ar putea să o ia razna printr-un mecanism similar. Unei astfel de critici nu-i poţi totuşi răspunde fără de-criminalizarea plăţilor informale şi integrarea lor sub formă de donaţii/contribuţii personale/ redirecţionare de fonduri (nu doar pudicul 2%) către sănătate comunitară sau finanţare privată a sistemului medical naţional. Poate că e timpul, deci, să renunţăm la mitologica sănătate „gratuită“, de sorginte socialistă, a populaţiei şi să migrăm către o soluţie compozită în care baza e gratuită, vârful privat.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală