resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Malignul, dar şi hilarul morb al puterii

Autor: Dr. Mihail MIHAILIDE | 8 Aprilie 2011
Malignul, dar şi hilarul morb al puterii
    Resentimentar, revendicativ şi vindicativ a fost etichetat de către duşmanii săi, dar şi de către cei neimplicaţi într-un război al nervilor întins pe câteva decenii anterioare evenimentelor din decembrie 1989, dr. Sergiu Duca (1936–2004), autorul paginilor de jurnal intitulate generic „Obstacole“. La capătul lecturii, nu poţi totuşi să nu te întrebi: un om integru, un chirurg de clasă, viitor profesor universitar, inovator şi inventator de metode şi tehnici chirurgicale, autor de lucrări ştiinţifice publicate în reviste de largă circulaţie poate fi etichetat astfel, după cum n-au ezitat să o facă adversarii săi, pentru că nu accepta, împotrivindu-li-se, racile la ordinea zilei în regimul politic totalitar comunist, între care abuzul de putere? Comentarii despre această carte, la rubrica Jurnal de Jurnale, sub semnătura dlui dr. Mihail Mihailide. (...)

    Resentimentar, revendicativ şi vindicativ a fost etichetat de către duşmanii săi, dar şi de către cei neimplicaţi într-un război al nervilor întins pe câteva decenii anterioare evenimentelor din decembrie 1989, autorul paginilor de jurnal intitulate generic „Obstacole“ (Ed. Dacia şi Casa Cărţii de Ştiinţă, 1998, Cluj), Sergiu Duca.
    După Alfred Adler, termenul resentiment numeşte o atitudine de ostilitate generalizată, provenind dintr-o situaţie inferiorizantă pe care subiectul nu o poate remedia1, situaţie normală în copilărie, în cele mai multe cazuri însă compensată la adult2. Potrivit dicţionarelor, delirul de revendicare – ne situăm, de această dată în patologic – se manifestă la un subiect paranoic care trăieşte certitudinea de a fi victima unei nedreptăţi, căutând prin varii mijloace satisfacţie sau reparaţie. Demersurile sale, adesea agresive, pot aduce prejudicii celor apropiaţi ori colectivităţii din care face parte. În fine, după Juvenal, răzbunarea ar fi plăcerea unui suflet mic, slab şi fără vlagă…
   Jurnalul autorului citat cuprinde perioada 1965–1978, materia fiind organizată pe etape ale biografiei sale profesionale de chirurg şi cadru didactic universitar, în clinicile de chirurgie ale – pe atunci – Institutului Medico-Farmaceutic (IMF) din Cluj: Partea I – Preludiul (anii 1965–1970); Partea a II-a – Marea răscruce; Partea a III-a – Confruntarea (anul 1976); Partea a IV-a – Unul din doi (anul 1977), secţiuni urmate de Epilog (1989) – şi un corpus de Anexe.
    La capătul lecturii (370 de pagini), fastidioase, de la un moment dat, prin detalii repetitive, insistenţă tematică, recurenţă a discursului, nu poţi totuşi să nu te întrebi: un om integru, excelent profesionist – cum s-a dovedit ulterior – un chirurg de clasă, inovator şi inventator de metode şi tehnici chirurgicale, autor de lucrări ştiinţifice publicate în reviste de circulaţie, poate fi etichetat drept paranoic, aşa după cum n-au ezitat să o facă adversarii săi, pentru că nu accepta, împotrivindu-li-se, racile la ordinea zilei în regimul politic totalitar comunist, precum: abuzul de putere, compromisurile dictate de interese meschine, furtul intelectual, persecuţiile de tot felul, minciunile şi calomniile, linguşeala, denigrarea valorilor autentice şi promovarea nulităţilor, spiri
Publicitate
tul de „gaşcă“ (cum se spune astăzi), devieri culpabile de la jurământul hipocratic, comiterea prin neglijenţă şi ascunderea greşelilor medicale, oblomovismul majorităţii, birocraţia etc.? Fiecare pagină a însemnărilor înregistrează una sau alta dintre aceste metehne întâlnite la reprezentanţi ai lumii medicale, şefi de clinică, îndeosebi, stăpâni absoluţi ai colectivelor pe care le conduceau – subalterni şi, indirect, pacienţi – defecte constituite în obstacole, adesea de netrecut, în dorinţa sa legitimă de formare şi afirmare profesională. Foarte rar, Jurnalul cuprinde şi altceva decât consemnări de pe frontul luptei sale cu dinozaurii sistemului – altceva, în speţă, cele care particularizează scrierile cu caracter intim. Ba chiar în Anexe, autorul inserează – pe multe pagini – copii/dovezi ale memoriilor sale adresate: Rectorului, adevărate studii, cu privire la neregulile organizatorice ale activităţii clinice, adică cele „care prejudiciază bugetul spitalului şi constituie o încălcare a legilor statului“, la greşelile medicale şi abaterile deontologice; Procuraturii municipiului Cluj-Napoca – încălcări ale legislaţiei; „Comisiei pentru aprecieri“ din IMF, şi xeroxează interviuri din ziarele vremii – tămâieri ale molohilor deţinători de bisturiu, ori… chitanţe cu numerele de înregistrare ale ieremiadelor sale depuse la Comitetul Central al Partidului sau justiţiarului de la „Flacăra“ – jurnalistul Adrian Păunescu. Prefaţatorul „Obstacolelor“, poetul clujean Dan Damaschin, observă pe bună dreptate: „În fond, abuzurile de autoritate care-l transformă pe şeful unei clinici într-un mic tiran, în interiorul instituţiei pe care o conduce, nu fac decât să imite, să reproducă, la scară redusă, atitudinea despotică şi megaloman-paranoică a marelui titan («titanul de la Scorniceşti», cum era supranumit), conducătorul ţării“. Iar când autorul împreună cu doi-trei colegi se lansează în demascarea nedreptăţilor, „ei, reclamanţii, au prilejul să se convingă de atitutinea nu numai tolerantă a sistemului (reprezentat prin forurile de partid, centrale sau locale) dar şi de complicitatea totală a acestuia cu «micii odioşi»“. Un punct de vedere similar este exprimat şi de criticul şi istoricul literar Mircea Popa: „Unanim recunoscut ca un maestru al bisturiului chirurgical, Sergiu Duca se foloseşte cu dibăcie de scalpelul-condei pentru a realiza în faţa noastră o vivisecţie de mare artă a tarelor şi relelor unei lumi atinse de maladii incurabile – ultimele decenii ale epocii Ceauşescu, cu monstruosul, hilarul şi inflamantul morb al Puterii (…)“. Prin relatarea, fie şi tangenţială, a vicisitudinilor unei îndelungate perioade istorice din secolul al XX-lea, dar mai ales prin realul talent al autorului de a schiţa portrete, îndeosebi adversarilor săi, accentuând asupra profilului lor moral, a înregistrării ticurilor verbale sau de comportament ale acestora, cu efecte caricaturale, aproape groteşti (cf. Dan Damaschin), pe care le vom exemplifica în continuare, lucrarea diaristică a chirurgului Sergiu Duca rezistă timpului şi aduce informaţii inedite despre figuri ale Şcolii clujene de Medicină. (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală