Mult timp am crezut, greşit, că între cărţile pe care medicii le scriu şi rezultatele lor în activitatea medicală nu este nicio legătură de substanţă. Un bun practician, credeam, scrie adesea cărţi de care nimeni nu are nevoie, eventual cărţi din cărţi… care mai degrabă închid drumuri şi căi de cunoaştere. Cât despre un autor talentat, mai bine să te ferească Dumnezeu şi să nu încapi, ca pacient, pe mâinile lui. A scrie o carte este una, gândeam eu, a fi medic adevărat este cu totul altceva. Convingerea fiind susţinută şi de situaţii întâlnite „pe teren“, nenumărate chiar, nu m-am dezbărat prea uşor de ea.(...)
De curând însă, înaintea unei documentări la Clinica II Ortopedie Traumatologie din Timişoara, am parcurs de la un capăt la altul o carte, recent publicată, a dlui prof. dr. Dan V. Poenaru: Momente din istoria Ortopediei (ediţia a II-a, Mirton, 2010, o recenzie a fost publicată recent în „Viaţa medicală“). M-a derutat mai întâi, apoi m-a acaparat cu totul. Vizitând apoi unitatea medicală şi cunoscându-l pe omul care a scris-o, aveam să realizez că interlocutorul meu, colectivul Clinicii pe care o conduce şi cartea recent publicată alcătuiau o entitate singulară, ce-mi permitea să văd şi să aud dincolo de ceea ce văzusem, citisem sau auzisem. Mi se deschiseseră, dintr-o dată, nenumăraţi ochi…
Un reportaj de Iftimie Nesfântu.
Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.