resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Există un conflict între pacient și medic?

Autor: Prof. dr. Florin MIHĂLŢAN | 22 Iulie 2019
Sunt multe lucruri pe care încerc să le înţeleg în funcţionarea sistemului medical și tot nu reușesc, după 40 de ani de activitate ca medic. În ultimii ani s-au decantat tipuri de comportamente ale pacienţilor care mie îmi dau de gândit, dar ar trebui să alimenteze și demersurile miniștrilor Sănătăţii actuali sau viitori. Toate aceste comportamente au apărut în special după marea realizare a actualului guvern – creșterea salariilor corpului medical. Ca să se înţeleagă corect de ce mi se pare că avem un nou gen de „conflict” pacient-medic, voi porni de la câteva exemple din clinica pe care o conduc și care mi se par emblematice.

O pacientă cunoscută cu o afecţiune invalidantă recunoscută pentru prognosticul infaust – proteinoza alveolară – la care am depistat o altă complicaţie, o endocardită bacteriană, care a fost ulterior tratată corespunzător, a ajuns în faza terminală, inerentă evoluţiei acestei boli. Odată cu decesul, au apărut și aparţinătorii, care până atunci nu au fost prezenţi, și au început să ceară documente medicale, copii, acuzând că li s-a promis că mama va trăi cel puţin trei ani.

Niciun medic nu s-ar angrena cu astfel de promisiuni, deoarece evoluţia și durata de supravieţuire în cazul unei astfel de boli depind de momentele de exacerbare și de degringoladă induse de acestea, care scurtează mult durata de supravieţuire.

Al doilea caz pe care îl voi expune spune foarte mult. Primul moment de contact și de diagnostic a fost cu un tânăr venit cu tatăl său pentru o imagine care părea o banală pneumonie. Din păcate, s-a dovedit a fi un cancer pulmonar. Îndrumat pe filiera oncologică, nu l-am mai văzut timp de un an. Eram la un congres în străinătate și am aflat din presă că acesta a încercat să revină în clinică, dar eu l-aș fi refuzat, deși nu am avut niciun moment contact cu tatăl sau bolnavul în acea perioadă.

Bolnavul a revenit în clinică dintr-un serviciu judeţean. Avea o formă extinsă de cancer pulmonar în fază terminală pe care se grefase o infecţie respiratorie nosocomială. Se perindase prin mai multe servicii medicale. Familia, deși i s-a explicat în detaliu care este situaţia reală, venise cu credinţa încurajată, din păcate, de unii confraţi, dar și de mass-media, că infecţia este problema și că ea, odată rezolvată, îi va reda viaţa bolnavului. S-a ajuns rapid la paliaţie, într-un institut care nu are la ora actuală un astfel de serviciu.

Indeciziunile familiei în asistarea fazei finale a bolii ne-a obligat să-l trecem pe ventilaţie nonin
Publicitate
vazivă și terapie specifică paliaţiei. După decesul inerent al acestui pacient, „bomboana pe colivă” a venit de la „Avocatul poporului”, care și-a demarat imediat activitatea de cercetare pe știrile false din presă, cum că aș fi refuzat acest pacient, uitând să investigheze care au fost, de fapt, cauzele reale ale evoluţiei și ajungerii în această fază.
Epilogul, pentru mine, ca medic, este însă mult mai dureros: toate aceste cazuri caută cu disperare institutul, unde se așteaptă la o asistenţă de top.

Echipele din institut sunt reputate, dar, așa cum spunea doamna ministru, dacă vezi anumite secţii, ai impresia că te-ai întors în timp. În acest context, unde se greșește, cine este responsabil?

Un alt caz este al unui bolnav diagnosticat cu un cancer pulmonar, revăzut și internat de repetate ori în clinică, cu o familie preocupată de soarta lui, dar, din păcate, neresponsiv la terapiile specifice. Avea o multitudine de comorbidităţi care l-au adus în fază terminală. Deși le-am explicat aparţinătorilor care va fi evoluţia, la momentul decesului aveau în continuare o agresivitate în comportament, cu dorinţa de a face o necropsie, sperând că se va descoperi o culpă medicală.

Ultimele exemple mi se pare însă că vin dintr-o altă zonă: pacient internat care urma să facă tomografie computerizată, dar, fiind amânat de dimineaţă la amiază pentru că serviciul era supraaglomerat, a început să debiteze fără limite și greu de reprodus imprecaţii verbale acuzatoare la corpul medical, toate susţinute de sloganul „acum aveţi salarii mari și vă bateţi joc de pacienţi”.

Este similar cu exemplul dat de un alt pacient, care era programat cu bileţel dat conform programării să vină la consult între orele 6:30-9:30. A apărut în jurul orei 11:30. Când am încercat să explic că era un interval de respectat, acesta a devenit agresiv, mi-a smuls bileţelul și a început să facă atmosferă pe culoar.

Ce dovedesc aceste exemple? Reacţiile bolnavilor noștri au fost și sunt în continuare cultivate de multe lucruri care nu merg în domeniul politicilor de sănătate. În primul rând, logistica din serviciile de pneumologie trebuie completată rapid, personalul uzat trebuie înlocuit. Anii, mulţi la număr, de punere la zid a medicilor, de „breaking news”-uri cu exemple negative i-au asmuţit pe potenţialii pacienţi și pe aparţinătorii acestora. Agresivitatea lor a crescut, trecându-se de la murmurat, la vorbe greu de reprodus, dar și la gesturi fizice, violente, care lor acum li se par firești.

Când intră în spital, aparţinătorii – deși există reguli de comportament bine cunoscute – înregistrează, filmează pe ascuns și, nu de puţine ori, ceea ce bifează ţine nu atât de comportamentul corpului medical, cât de lipsurile cronice din spitale.

Marota cu salariile mărite, reluate de presă, din nefericire, merge negreșit într-o singură direcţie: „de ce să aibă?”, iar dacă au, ar trebui obligatoriu să devină mai slugarnici. Nimeni nu se gândește că această creștere a fost una firească, recunoscând meritele și valorificând această categorie de corp profesional, care a ajuns la o maturitate care nu lasă în acest moment al evoluţiei societăţii românești decât două variante de comportament: emigrarea sau acceptarea lipsurilor cronice din sistem.

În acest algoritm, conflictul pacient-medic este, în realitate, unul fals. Iar sistemul, pentru a marca lipsurile de investiţii, pune în mod premeditat (sau poate nu) corpul medical în faţă, scoţându-l culpabil.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală