resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

„Parcurgem zilnic în jur de 160 de kilometri să salvăm oameni”

Autor: Bianca PÂNZARU | 9 Noiembrie 2018
 
Atunci când alegi un drum pe care să îl parcurgi, sunt șanse mari ca acesta să nu fie exact așa cum îţi închipuiai și nu îţi rămâne decât să mergi mai departe, „motivată și cu multă înţelepciune”. Așa a ales Mona Mirabela Turea, medic specialist boli infecţioase, care de trei ani practică această profesie cu drag, fiind încrezătoare că vor veni vremuri mai bune.
 
Ce așteptări aveaţi atunci când studiaţi medicina? S-au materializat acestea acum, când o și practicaţi?
Prima mea specialitate este pe sănătate publică. La un an după ce am practicat, mi-am schimbat specialitatea pentru că eram de părere că nu pot ajuta oamenii de la un birou, ci trebuie să intru în contact direct cu ei. Atunci am hotărât să dau din nou examenul de rezidenţiat, optând pentru boli infecţioase. Așteptările apar abia când termini rezidenţiatul. Atunci e momentul când îţi dorești un loc de muncă. Un fapt ce pare firesc, însă acolo se spulberă una dintre speranţe. Și pentru că eram într-un moment în care îmi doream să fiu independentă, în lipsa unui loc de muncă la nivel local, am găsit oportun să fac naveta zilnic în Drăgășani, la 80 de kilometri de Craiova. Aceasta a fost o dezamăgire foarte mare atunci când am devenit medic.

Sunteţi singura în această situaţie?
Nu, zilnic împreună cu alţi colegi de-ai mei, medici, parcurgem 160 de kilometri pentru a ne practica meseria. Practic, este alegerea noastră, o alegere impusă de nevoi, nu de drag. Mergem în fiecare zi să salvăm oameni.

Aţi încercat în tot acest timp să căutaţi și un loc de muncă mai la îndemână?
Lipsa posturilor este o problemă generală aici, în Craiova. Între timp s-a mai ivit un post în Slatina, însă se însuma cam aceeași distanţă pe care o parcurg și acum și am considerat că nu merită.

Care este principala satisfacţie pe care o aveţi din rolul d
Publicitate
e medic? Dar principala nemulţumire?

Chipurile zâmbitoare ale pacienţilor sunt cea mai mare satisfacţie a mea. Când îi întâlnești pe stradă și îţi mulţumesc încă o dată pentru ce ai făcut pentru ei, atunci chiar e minunat. În ceea ce privește nemulţumirea, aici aș nota faptul că, medic infecţionist fiind, fac gărzi pe secţia de interne.

De ce se întâmplă asta?
Așa se practică în spitalele mici. Aici duce lipsa personalului din spitalele românești. Nu sunt singura în această situaţie, colegii de pe neurologie, spre exemplu, fac gărzi, la rândul lor, pe interne.

Care este rolul medicului infecţionist?
Medicul infecţionist este principalul specialist în evaluarea clinică, imunologică și virusologică a pacientului. Este o specialitate ce presupune o abordare multidisciplinară, spre exemplu în cazurile de HIV, unde rolul psihologului este esenţial. Însă, în practica de zi cu zi, suntem și interniști, și pediatri.

În acest context, cum aţi descrie practica spitalicească în raport cu cea din facultate?
Nu există termen de comparaţie. În realitate este mult de muncă și cel mai trist este că nu ai timp de oferit pacienţilor tăi. Întotdeauna sunt alte secţii în așteptare în care ai consulturi, este o aglomeraţie care se repetă zi de zi, fiind zile când nici nu apuci să mănânci. Facultatea te pregătește teoretic, însă este departe ideea de a fi pregătit pentru ceea ce te așteaptă ca medic.

Care sunt afecţiunile frecvent întâlnite în această perioadă?
Atât în rândul celor mici, cât și în grupul adulţilor, răceala, gripa și infecţiile respiratorii ne dau bătăi de cap. Din păcate, pentru că nu se mai efectuează analize, cel mai adesea infecţiile virale sunt tratate ca fiind infecţii bacteriene. Prevenţia joacă un rol important. Însă aceasta presupune să mergi la medic atunci când trebuie, presupune vaccinare, o altă problemă a medicinei.

Cum se resimte utilizarea abuzivă a antibioticelor în specialitatea pe care o practicaţi? Dar lipsa unor medicamente?
Sper ca medicii de familie să conștientizeze riscul de apariţie a multirezistenţei microbiene și să nu mai prescrie antibioticele ca pe bomboane. Sper ca oamenii să înţeleagă efectul acestui abuz. Ne lipsește infor­maţia, cred că aici este problema.

Unde vă vedeţi peste zece ani?
Vreau să devin medic primar. Îmi doresc să practic această meserie motivată și cu multă înţelepciune, fără să mai existe obstacole. Mă văd lucrând în orașul meu.

Care credeţi că sunt nevoile pacientului de astăzi?
Pacientul are mare nevoie de timp, de înţelegere și aparatură. Spitalului nostru îi lipsesc cu desăvârșire dotările. Ne-ar ajuta foarte mult dacă și laboratoarele de analize ar funcţiona așa cum ar trebui, pentru că deseori suntem nevoiţi să trimitem oamenii dintr-un loc în altul pentru un rezultat.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală