resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Geniul profetic al marelui Will

Autor: Geo VASILE | 19 Octombrie 2018
    La 400 de ani de la moartea lui Shakespeare, editura Hogarth Press, fondată de Leonard și Virginia Wolf, lansa o colecție de opere shakespeariene rescrise de faimoși autori contemporani. Primul roman din cadrul proiectului îl reprezintă volumul O paranteză în timp, lansat în anul 2016. Lucrarea, care în România a apărut la editura Humanitas Fiction, este scrisă de Jeannette Winterson și reimaginează celebra piesă de teatru „Poveste de iarnă”.
     Autoarea nu are nicio reținere în a introduce realități actuale și personaje, exponente ale lumii finanțelor sau jocurilor video. Anacronisme ce nu deranjează în special datorită regiei fabuloase a unei mari scriitoare britanice contemporane (n. 1959 la Manchester, stabilită la Londra după o viață tip self made man și absolvirea unor cursuri de literatură engleză la Harvard). Sinteza concluzivă a „Poveștii de iarnă” la care ajunge Winterson este edificatoare: ea nu ar fi nici mai mult, nici mai puțin decât un „Otello postfreudian”. Povestea pierde astfel orice semnificație, iar singurul lucru care contează este timpul, ceea ce e cu totul altceva.
     Nu e prima oară când Jeannette Winterson revizitează un clasic, căci mai mereu a reinterpretat mituri și basme, inclusiv episoade biblice. Creativitatea sa este extrem de originală, am zice devastatoare, reușind să anuleze frontierele dintre literatură și scriitură. Vocile trecutului se aud simultan cu fluxul verbal prezent al romancierei. Ele revin impunătoare în paginile sale, metamorfozate.
Dacă, în „Poveste de iarnă”, regele Leonte își acuză pe nedrept nevasta, pe Ermione, de infidelitate și-i înstrăinează copila abia născută, Perdita, considerată bastardă, în acest roman, un pianist negru, Shep, găsește o fetiță nou-născută într-o nișă pentru copii abandonați a unui spital din Boemia
Publicitate
și o valijoară. Decide să le păstreze. În același timp, de partea cealaltă a lumii, la Londra, crezând că soția îl înșală cu cel mai bun prieten, afaceristul fără scrupule Leo Kaiser, face apel la grădinarul său mexican să-l descotorosească, contra unei imense sume de bani, de pruncul abia adus pe lume de consoarta sa. Grădinarul va fi urmărit de niște briganzi spre a-l jefui. Nu vor reuși decât să-l ucidă, nu înainte ca acesta să fi pus pruncul în locul salvator amintit. Shep va fi spectatorul acestei scene și preia fetița, alias Perdita. O reelaborare totală ce garantează interesul cititorului și al romanului.    
    Premiera piesei „Poveste de iarnă” a avut loc în 1611. Au fost necesari 300 de ani pentru ca știința psihanalizei să ne facă să înțelegem că trecutul ipotechează viitorul și că poate fi răscumpărat. Bazându-se pe precedentele reușite epice ale rescrierii textelor shakespeariene de către Tracy Chevalier (Otello), Jo Nesbo (Macbeth), Margaret Atwood a rescris „Furtuna”, Anne Tyler „Scorpia îmblânzită”, iar Winterson rescrie „Poveste de iarnă”. Interquel, reboot, remake…
    Oare ce se întâmplă cu literatura, de unde această obsesie a jocurilor cu ceea ce deja există? Să ne suspectăm că am pierdut capacitatea de a inventa sau chiar am început să credem că e deplasat să creăm ceva din nimic? Că e mult mai elegant și mai cool să omagiem, să cităm, să compunem variațiuni pe aceeași temă? Nimic din toate acestea. Narațiunea s-a bazat dintotdeauna pe cărțile care au precedat-o. Jane Austen, Dante, Pinocchio, Don Quijote – marile povești ale lumii au dintotdeauna fii, nepoți, părinți. Unii mai depărtați, alții chiar tangibili, declarați în unele cazuri. Cui îi mai pasă de unde provine o anume poveste, dacă e bine scrisă? Realitate, imaginație, narațiuni deja scrise constituie un material la fel de funcțional și demn.
    Cu excepția câtorva ițe supranumerice lăsate în densa rețesătură, „O paranteză în timp” este un roman mai mult decât onorabil. Credibil, alert și chiar pasionant. În lumina geniului profetic al marelui Will, Winterson bate monedă pe inconștient, pe refulare, pe trauma psihică. Dar ceea ce contează nu sunt premisele, ci cartea și acea „iertare” finală, care a marcat, în cele din urmă, piese ale autorului „Furtunii”.
    Familii reunite, trădări care se vindecă, abandonuri care generează noi iubiri – obișnuitele sarabande shakespeariene, lovituri de scenă, destăinuiri –, Winterson stăpânește cu brio tot acest univers compozit în dramatismul său, de vreme ce e de-ajuns o clipă să schimbe o viață și e nevoie de o viață pentru a percepe acea schimbare.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală