resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Beneficiul cardiovascular, prioritar în tratamentul diabetului zaharat

Autor: Dr. Roxana DUMITRIU | 19 Octombrie 2018
    În cadrul celei de-a 54-a întâlniri anuale a EASD de anul acesta, de la Berlin, a fost prezentat cel mai recent consens EASD/ADA (Asociația europeană pentru studiul diabetului/Asociația americană a diabetului) cu privire la tratamentul pacienților cu diabet zaharat de tip 2. Prof. dr. Melanie J. Davies (Marea Britanie) a prezentat principalele recomandări ale consensului cu privire la alegerea tratamentului normoglicemiant și importanța beneficiului cardiovascular al medicației alese. 
    Punctele-cheie ale acestui document sunt: centrarea pe schimbarea stilului de viață (în special dietă, activitate fizică, scăderea în greutate, managementul obezității, chirurgia bariatrică) și educarea pacientului în acest sens, automanagementul cu impact important asupra intervențiilor farmacologice, preferința pentru antidiabeticele orale cu beneficii cardiovasculare. Dr. Judith Fradklin (Marea Britanie) a subliniat că atingerea țintei glicemice depinde de fiecare pacient, cheia fiind individualizarea terapiei.
    Experții grupului de lucru subliniază stabilirea caracteristicilor pacienților cu privire la: stilul de viață, comorbidități, vârstă, greutate, motivație, existența sau nu a depresiei, anxietății, contextul cultural și socio-economic etc. Boala cardiovasculară trebuie evaluată atent, iar la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 și ASCVD (ateroscleroză, afectare cardiovasculară stabilită), inhibitorii de SGLT2 sau agoniștii de receptori GLP-1 (cu efecte benefice cardiovasculare dovedite) sunt mandatorii în tratamentul acestor pacienți.
    În cazul în care boala renală cronică sau insuficiența cardiacă predomină, este de preferat utilizarea inhibitorilor SGLT2 (dacă funcția renală permite utilizarea acestuia), iar dacă nu sunt tolerați sau contraindicați, se recomandă administrarea agoniștilor receptorilor GLP-1.
    Dintre agoniștii receptorilor GLP-1 se preferă liraglutid, iar în cazul inhibitorilor de SGLT2 – empagliflozinul. O altă categorie importantă de pacienți cu diabet zaharat de tip 2 sunt cei cu boală renală cronică, în cazul cărora consensul recomandă administrarea inhibitorilor de SGLT2 (cu dovezi în scăderea progresiei bolii renale) sau ai agoniștilor receptorilor GLP-1 (în cazul în care prima categorie este contraindicată). Concluzia ar fi că, în alegerea medicației normoglicemiante, beneficiul cardiovascular este pus pe primul loc.
    În cazul pacienților la care nu este stabilită boala cardiovasculară sau boala renală și la care se urmărește scăderea în greutate sau stoparea acumulării kilogramelor, se recomandă prescrierea agoniștilor receptorilor de GLP-1. La pacienții la care hemoglobina glicozilată este în ținte, prima linie de tratament este metforminul.
    De asemenea, au fost prezentate și recomandări pentru dietă. Restricția calorică scade hemoglobina glicozilată (proporțional cu scăderea în greutate, 9 kg pierdute sunt echivalente unei scăderi cu 0,9%). Dieta poate contribui la potențiala remisiune a diabetului, reducerea factorilor de risc cardiovascular și scăderea dozelor antidiabeticelor orale utilizate. Chirurgia metabolică are ca indicații în diabet zaharat de tip 2: eșecul intervențiilor la pacienții obezi sau obezitatea de gradul III cu indice de masă corporală de peste 30 kg/m2, sau obezitatea de gradul II cu indice de masă corporală între 35 și 39 kg/m2 cu un control precar al diabetului zaharat. Printre beneficiile chirurgiei metabolice la acești pacienți se numără o rată crescută a remisiunii bolii, îmbunătățirea controlului glicemic, reducerea medicației antidiabetice și o scădere ponderală semnificativă.

Diureticele cresc riscul de amputație?

    Rezultatele unui studiu prospectiv
Publicitate
pe o cohortă de pacienți cu diabet zaharat de tip 2 au fost prezentate de prof. dr. Ronan Roussel, șeful Departamentului de endocrinologie, diabet și nutriție de la Spitalul Bichat din Paris, Franța. Potrivit studiului, utilizarea diureticelor ar crește riscul de amputații la pacienții cu diabet. Diabetul zaharat este, de altfel, prima cauză a amputațiilor, printre factorii de risc numărându-se boala arterială periferică, neuropatia periferică, susceptibilitatea la infecții și vindecarea deficitară a plăgilor prezente la majoritatea acestor pacienți. Însă în cazul diureticelor, acestea determină hipovolemie, deci scăderea perfuziei, mecanism care a mai fost descris și în cazul utilizării inhibitorilor de SGLT2.
Studiul CANVAS a arătat prezența unui risc crescut al amputațiilor la pacienții tratați cu canagliflozin, mecanismele acestui fenomen rămânând momentan necunoscute. Studiul prezentat de prof. dr. Roussel a inclus 1.468 de indivizi ce au fost urmăriți timp de 7,2 ani. Din aceștia, 80% au utilizat diuretice, în timp ce restul de 68% nu au urmat tratament diuretic. Cercetătorii au observat că tratamentul diuretic a fost un factor de risc independent, semnificativ pentru amputații, iar ipoteza hipovolemiei necesită confirmare prin studii ulterioare.

Linagliptin și riscul cardiovascular

     Studiul CARMELINA a evaluat efectele cardiovasculare și renale ale linagliptinei la pacienții cu diabet zaharat de tip 2, fiind conceput pentru a testa parametrii de siguranță cardiovasculară a linagliptinei la pacienții cu diabet zaharat de tip 2, cu risc cardiovascular înalt și care asociază sau nu boală reală cronică. Studiul a inclus 12.280 de pacienți, care au fost împărțiți în două grupuri: unul a primit tratament cu linagliptin 5 mg zilnic, iar celălalt – placebo. Criteriile de includere au fost: vârsta peste 18 ani, hemoglobină glicozilată între 6,5 și 10%, indice de masă corporală sub 45 kg/m2, în tratament cu doze stabile de antidiabetice orale și care au risc cardiovascular înalt (definit ca afectare macrovasculară și albuminurie minimum 30 mg/g și/sau funcție renală alterată și/sau albuminurie). 
    Studiul a încercat să dovedească noninferioritatea linagliptinei versus placebo și s-a calculat că, pentru a testa această ipoteză, ar fi nevoie de peste 611 evenimente 3P-MACE (moarte de cauză cardiovasculară, infarct miocardic nonfatal, accident vascular cerebral nonfatal). Evenimentele cardiovasculare au apărut la 12,4% din pacienții tratați cu linagliptin și la 12,1% din cei tratați cu placebo. Degradarea funcției renale (considerată end-point compozit) a fost înregistrată la 9,4% din grupul tratat cu linagliptin și la 8,8% din grupul cu placebo. În acest studiu, linagliptina s-a dovedit a fi sigură din punct de vedere cardiovascular, tratamentul nu a determinat o creștere a spitalizărilor pentru insuficiență cardiacă și a avut un efect neutru asupra funcției renale.
    O altă prezentare apreciată de specialiști a fost cea a prof. dr. Peter Nawroth (Heidelberg) despre complicațiile diabetului zaharat și o altă perspectivă asupra modificărilor fiziopatologice. Acesta a prezentat o ipoteză conform căreia, în diabetul zaharat, procesul de reparare a ADN-ului ar fi alterat, astfel apărând complicațiile. RAGE-ul (receptor for advanced glycation endoproducts) nuclear este esențial în repararea ADN-ului, iar fosforilarea acestuia în diabet este redusă. Astfel apare o cascadă de evenimente: în diabet, reducerea fosforilării RAGE duce la alterarea reparării ADN-ului, rezultând inflamație, fibroză și afectare funcțională. Alături de aceste defecte de reparare celulară, profesorul Nawroth expune și un alt element: influențele exogene. Acestea din urmă ar determina nivele crescute ale șaperonilor, afectând astfel procesele fiziologice intracelulare. Acumularea anumitor produși, cum ar fi compușii dicarbonilici, pot sta la baza apariției sindromului metabolic, steatozei hepatice nonalcoolice și a ploneuropatiei diabetice, arată mai multe studii. Nivelurile crescute de metilglioxal sunt asociate cu apariția afectării cardiovasculare la pacienții cu diabet zaharat de tip 1. Conform unui studiu publicat anul acesta în revista Diabetes Care (Andersen S. T. et al), prezența metilglioxalului ar reprezenta un factor de risc pentru apariția polineuropatiei diabetice. Prof. dr. Peter Nawroth a arătat, de asemenea, că anumite substanțe, cum ar fi hidroxiacetona, ar diferenția pacienții cu neuropatie diabetică de cei fără această complicație. 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală