resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Izbândă deplină

Autor: Prof. dr. Mircea Ioan POPA | 19 Octombrie 2018
    Victor Babeș s-a născut la 28 iulie 1854, în casa magistratului Vicențiu Babeș, în Viena. A început școala primară înainte de vreme, la doar cinci ani, uimind învățătorii vienezi prin cunoștințe, sobrietate, maturitate, parte din cei care l-au cunoscut crezând că va urma o carieră militară. Știind doar limba germană, curând după mutarea la Lugoj, a ajuns să vorbească româna cu tatăl său (recunoscut ca mare luptător pentru drepturile românilor), germana cu mama și maghiara la școală, la Buda. Pierderea surorii sale îl determină să urmeze studiile medicale, inițial la Buda, apoi la Viena, în căutarea unor magiștri, la vârstă de numai 19 ani. Interesant și trist de amintit este faptul că bursa sa a fost oferită de fundația Gojdu.
    În anul trei devine „demonstrator” la anatomie, iar în anul patru este propus ca asistent universitar. Încheie strălucitor facultatea în cinci ani, iar titlul de doctor este obținut după încă un singur an. În 1881 devine docent în histologie patologică. Câțiva ani mai târziu descoperă trei metode noi de studiere a diviziunii celulare.
Dacă între cele mai importante descoperiri ale omenirii se află utilizarea antibioticelor, numele lui Victor Babeș este strâns legat de apariția acestora. Având în vedere cele două noțiuni, antagonismul microbian și antibioza, prima a fost cunoscută mai devreme. Pasteur și Joubert au denumit fenomenul „concurență vitală”. În 1882, la Berlin, Victor Babeș a citit articolul publicat de Pasteur și, pentru a-și răspunde la câteva întrebări, a făcut un alt pas de bază în domeniul bacteriologiei. Având o idee genială, este primul care utilizează ceea ce noi astăzi numim cutiile (plăcile) Petri, cu cinci ani înainte ca acestea să „apară oficial”. „Am comandat unui sticlar niște cutii mari circulare de sticlă, închise cu capac. Ele au fost sterilizate și apoi au fost umplute cu agar-agar. Agarul a fost apoi sterilizat de trei ori la etuvă și a fost înconjurat cu un inel de cauciuc, pentru a-l închide bine. Agarul se însămânțează cu un fir de platină care a fost înmuiat într-o cultură bacteriană. Se face un prim cerc mare pe suprafața sa. Se închide cutia și se pune la temperatura necesitată, de 37 de grade. Cultura crește formând un cerc complet și foarte neted. Se lasă astfel opt zile, după care se incubează cultura unui al doilea microb în striurile puțin întinse, paralele cu primul cerc, și ocupând un segment care radiază de la centru spre periferie. Procedăm tot astfel alături cu o bacterie dintr-o altă specie și mai departe cu opt, zece specii de bacterii și mai mult. Dacă primul striu, cel mai apropiat de cercul mare ocupat de cultura circumferențiară, se dezvoltă cam în stare normală, aceasta arată că nu a fost în niciun fel stânjenit. Ați văzut, în schimb, cât a crescut el.”
Astfel, Victor Babeș demonstrează antagonismul bacterian prin experiențe imaginate personal. Mai mult decât atât, tânărul român are un avans de aproape 55 de ani în inventarea antibiogramei, metoda sa permițând aprecierea atât calitativ, cât și cantitativ a gradului de antagonism în cazul a diferite specii microbiene. Aceasta ar fi, poate, prima rațiune ce ar fi trebuit să impună nominalizarea sa ca laureat al premiului Nobel.
Este remarcat de titularul Catedrei de anatomie patologică de la Facultatea de Medicină din Paris, Victor André Cornil (17.06.1837–13.04.1908).
Publicitate
La 13 iulie 1883, Victor Babeș scria: „Domnul profesor Cornil se află în fruntea unei mișcări noi ce leagă școala franceză de cea germană. Se ocupă în mod deosebit de tuberculoză, de lepră și sifilis. Tehnica mea perfecționată în Germania l-a interesat atât de mult, încât m-a solicitat să studiem împreună patologia acestor boli”. Urmărind cu atenție activitatea riguroasă a tânărului Victor Babeș, profesorul Cornil devine tot mai interesat de bacteriologie. După numai doi ani, la renumita editură Felix Alcan, apare primul tratat de bacteriologie din lume „Les bacteries et leur role dans l’anatomie et l’histologie pathologiques des maladies infectieuses”, manual de referință până în zilele noastre. Ediția a doua apare în 1886, ediția a treia în 1890, iar a patra ediție este publicată în anul 1900. Ceea ce nu multă lume cunoaște, dar trebuie cunoscut, este modul colegial în care renumitul profesor Cornil îi scrie profesorului Nicolae Kalinderu: „Babeș este foarte priceput și plin de erudiție, iar dacă eu mi-am pus numele alături de al său pe cartea pe care am scos-o, nu am făcut-o pentru că aș fi contribuit la ea cu știința mea, ci mai mult pentru că numele meu este mai cunoscut”. Louis Pasteur, cunoscând și recunoscând pe tânărul Victor Babeș, a propus ca lucrarea să fie răsplătită de către prestigioasa Academie de Științe din Franța cu premiul Monthyon pe anul 1885, contribuind la succesul acestui tratat.
Sunt mulți cei care afirmă că, dacă ar fi rămas în străinătate, ar fi primit până la urmă un premiu Nobel pentru descoperirile sale. Savant de renume mondial, s-a dedicat misiunii sale de cercetător și dascăl, dar patriotismul său l-a făcut să accepte propunerea ministrului învățământului, de a se stabili la București, în 1887, devenind profesor la Catedra de anatomie patologică și bacteriologie a Facultății de Medicină din București. La 28 aprilie fondează Institutul de Patologie și Bacteriologie din București, care astăzi îi poartă numele.
A redactat peste 1.500 de lucrări. A abordat probleme de maximă importanță în domeniul tuberculozei, leprei, turbării, febrei tifoide, tifosului exantematic. S-a preocupat de multe dintre bolile virale. A inclus în preocupările sale patologia umană și cea veterinară, atât medicina curativă, cât și cea preventivă. Am putea spune că a fost un promotor al conceptului „One health” sau chiar și al celui numit astăzi „Total health”. A evidențiat proprietățile neutralizante ale serurilor imune și, ca atare, seroterapia (inclusiv cea antidifterică). A descoperit corpusculii metacromatici ai bacilului difteric (Babeș-Ernst), având prioritate și în acest domeniu. De altfel, a pus în evidență peste 40 de microorganisme ce ar fi putut să-i poarte numele. Dintre acestea am putea aminti clasa de paraziți ce este implicată în febra de Texas, clasificați în genul Babesia.
A preparat în 1889 vaccin antirabic, țara noastră fiind a treia din lume care a reușit să prepare acest vaccin. A descoperit și valoarea serului imun și a enunțat principiul imunizării pasive inventând o metodă originală de imunizare antirabică (asociind vaccinul și serUL antirabic) – metoda a intrat în istoria medicală cu numele „Metoda română de tratament antirabic”. Atlasul de Histologie patologică a sistemului nervos îl are printre autori, alături de Gheorghe Marinescu și Paul Block (1892).
În anul 1893 este ales membru titular al Academiei Române. A fost și membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris și ofițer al Legiunii de Onoare din Franța. Dar nu trebuie să uităm nici preocupările legate de îmbunătățirea stării de sănătate a populației, în special în combaterea și prevenirea pelagrei, preocupările privind igiena, medicina preventivă (promovând alimentarea cu apă a localităților) sau chiar și în domeniul epidemiologiei timpurii („lupta antiepidemică”).
Între cuvintele ce ni le-a lăsat ca moștenire, unele reprezintă adevărate îndemnuri pentru actualii și viitorii noștri colegi: „Iubește-ți profesiunea și socotește-o cea mai frumoasă dintre toate, iar astfel izbânda va fi deplină”.
Victor Babeș a trecut la cele veșnice la 19 octombrie 1926. Mormântul său se află în incinta Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Canta­cuzino”. „Onoare și Patrie!”
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală