resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Baba, acordul global și nostalgia

Autor: Dr. Viorel PĂTRAŞCU | 3 August 2018
    Nu există zi în care să nu consult trei–patru cazuri noi de cancer de piele. Forme relativ simple care prin tratament se vindecă în proporție de peste 95%, dar și unele cumplite, târziu diagnosticate, agresive și pentru care nu se mai poate face nimic.
    Locuind singură în casa ei dintr-o comună situată la 60 de kilometri de oraș, o femeie de 85 de ani, văduvă de un sfert de secol, a acceptat greu să fie adusă în cabinetul nostru de un vecin binevoitor. Acesta, fiindu-mi pacient cu câțiva ani în urmă, i-a spus:
Publicitate
Hai, bre, că te duc eu la un băiat bun care-ți va rezolva buba asta ce s-a întins și curând o să-ți mănânce ochiul”. Baba e slabă ca o scândură, dar nu-i dusă cu mintea. Are un cap mic, părul parcă-i un pămătuf, iar fizionomia seamănă cu cea a unei bufnițe: frunte îngustă, nas lung și coroiat, ochi gălbejiți și sticloși precum au păsările ce sunt prădători nocturni. Pentru un cancer apărut în urmă cu doi ani pe nas, aproape de unghiul intern al orbitei de partea stângă, dorea să-i dau „o cremă bună”. I-am spus că singura soluție este chirurgia. A acceptat greu, după ce și-a făcut câteva cruci. Anestezia locală a fost eficientă și nu a simțit nicio durere. Când am terminat, nu-i venea să creadă. S-a închinat, i-au dat lacrimile și mi-a mulțumit: „Maică, să trăiești mai mult ca mine. Să știi că ai mâini de aur. Când mă scol de pe masa asta vreau să-ți fac cinste cu o bere... Bine, dacă nu, o să mă rog pentru sănătatea dumitale și a doamnei asistente”.
    Ca să-i distrag atenția, în timp ce-i făceam intervenția, am întrebat-o când a fost mai bine: pe vremea lui nea Nicu sau după 1989? „Nici nu se compară. Atunci munceam la CAP, noi, femeile, făceam glume între noi, ne mai certam, dar băgam zilnic ceva pe sub fuste, unde aveam șorțuri largi în care intrau știuleți de porumb, roșii, castraveți sau fructe pe care le duceam acasă. Paznicii nu ne ziceau nimic. Ei țineau cu noi, nu cu partiduʼ.”
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală